8,717 matches
-
slavă, pentru bani!, apărut în revista Flacăra din 24 decembrie 1911. Noua atitudine față de munca de creație era apreciată ca împlinirea unui vis frumos: Avem astăzi câteva reviste literare care plătesc pe colaboratori. Așa ceva era la noi, până mai alaltăieri, basmul cu merele de aur din grădina Hesperidelor." Semnalând importanța faptului că "scriitorii români, îndeosebi Veniaminii literaturii noastre, au fost chemați și adunați cu stăruință, acum în urmă, în Societatea Scriitorilor Români", Gala Galaction releva că scopul principal al acesteia era
Centenarul Societății Scriitorilor Români by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8546_a_9871]
-
s-ar putea numi, pe altă parte a poeziei, această incantație către dezastre. Corespondențe ca între semne rele, ca între coșmaruri și încă mai fioroasa lor întrupare din vîntoasele lumii. Zonele de întuneric zdrențuit din ilustrațiile Marcelei Cordescu, schițe de basm fără acțiune, în care șuieră golul, instantanee de țară părăsită, "peisajele stranii ale dragostei nostalgice și exasperate". Superstițioșii, și nu numai ei, știu cît pot fi de neliniștitoare descoperirile acestor potriviri purtîndu-și, prin lume, reaua menire. Asociațiile pe care le
Les trois Grâces by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8543_a_9868]
-
trup real) nu e credibilă, nu are suspans, deci riscă să ucidă lectura. Eroii lui David Lodge, Malcolm Bradbury, Julian Barnes, Jonathan Coe au vieți foarte concrete. Pe de altă parte, inteligența lor ridiculizează, desființează orizontul lor de așteptare. Tradiția basmului, cu iubirea fericită (sau nu), cu final clar, nu mai înseamnă absolut nimic pentru autorul Desperado. Fericirea ori nefericirea nu mai au sens. Modernismul desființa timpul; cauzalitatea cronologică nu mai avea nici un înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
se uită la aventuri dinăuntrul protagonistului. Chiar dacă romancierul nu analizează gândurile personajelor (cum făceau, în detaliu, Joyce sau Woolf), el nu mai poate părăsi interioritatea. Convenția povestirii realiste (Fielding, Dickens, Galsworthy), la fel ca și principiile ei de structurare (tradiția basmului, cauzalitatea cronologică), par acum puerile chiar și cititorului nesofisticat. Până și romanele polițiste de calitate proastă discută acum ce crede eroul, nu numai ce se petrece cu el. Găsim maniera jurnalului în George Orwell (1984), Lawrence Durrell (Alexandria Quartet), John
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
citește, ar fi să întrebe: ‘Și? Și?' Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic. În lipsa aventurii, farmecul eroului Desperado, suspansul jurnalului lui, vin, cum zicea Ackroyd într-un interviu, din amestecul inteligenței cu sentimentul. Scopul autorului este să-l
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și îl mută, în fond, în trecut, sunt autorii Desperado. Viitorul Desperado nu mai este o extensie a prezentului, o promisiune că prezentul duce undeva precis. El devine distopie. Tradiția basmului (axată pe nevoia de a ști ce se întâmplă după) a murit. Paradoxal, cea mai elocventă ilustrare este romanul lui Lawrence Durrell Alexandria Quartet, care se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea lectorului pentru
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
îl aflăm din gura autorului) bătrână și uitată; setea de viitor cultivată de cele patru romane din Cvartet ne explodează în față. Învățăm de la Lawrence Durrell că nu e bine să așteptăm nimic, că viitorul e o iluzie, că tradiția basmului a murit. Așteptările lectorului Desperado merg către trecut. El trăiește amintirea așteptării cu mai multă intesnitate decât așteptarea prezentă. Axa timpului s-a răsucit. Nu ne mai organizăm (livresc) existența cu convingerea că ceva din trecut va face să ajungem
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
poveste, în care timpul a explodat, trecutul, prezentul și viitorul plutesc în vid, se combină și se recombină năstrușnic. Gravitația romanescă - nevoia de un viitor confirmat de autorul însuși - a pierit. Rămâne ca autorul să găsească o alternativă la tradiția basmului, să descopere o un mod de narare care să înlocuiască tradiționalul ‘Și mai departe? Și? Și?..' Dar mai rămâne ca - în absența acestui "Și? Și?" - lectorul să descopere și el altă rațiune de a citi...
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
de folcloristică și etnografie: Mesianism ardelean (1937), Bârladul cultural (1938), Făt-Frumos. Contribuții istorico-literare (1938), Gândirismul (1940), Emil Gârleanu (1941), Folclorul. Obiect, principii, metodă (1947), Balada populară română (1966), Folcloristica română (1968), Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii (1970), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului (Poezia) (1978), Eposul popular românesc (1983), Poetica Mioriței (1984), Proza populară românească (1986). Premiul răsplătea o operă bogată, dar, în mod cert, a avut în vedere și alte considerente, și anume că profesorul Vrabie făcuse, în tinerețe
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
de Raffaele Corso, Gerard Berthoud, Robert Wildhaber, Dim. B. Ikonomidis, Max Lüthi, Bela Gunda, acesta apreciind, în 1971, că "Gh. Vrabie este folcloristul de frunte al zilelor noastre". Câteva cărți ale sale, esențiale și înrudite prin tematică, Structura poetică a basmului, Retorica folclorului (Poezia), Eposul popular românesc, Poetica Mioriței și Proza populară abordează, dintr-o perspectivă modernă, sistemele și mijloacele poetice ale creației populare românești, aduc un nou mod de a înțelege acest domeniu, studiul global cedând aici privirii îndreptate spre
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
și dialogic aparent; poezia ritualurilor agrare și aceea a riturilor de trecere sunt caracterizate de un discurs ideografic, în riturile de trecere, spre exemplu, folosindu-se simbolurile arhaice steag, brad, pom. Ca și în studiile despre poezia populară, cel despre basm ocolește metodele genetică, geografică și etnografică, fără să le ignore total, fără să le ignore "spiritul", și adoptă un alt tip de lectură, de analiză morfologică-funcțională, descoperind astfel un "sistem ficțional coerent". Cu deschidere largă spre studiile unor basmologi, Gh.
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
un "sistem ficțional coerent". Cu deschidere largă spre studiile unor basmologi, Gh. Vrabie se adresează, în egală măsură unor critici literari ca Tzvetan Todorov, Jean Pouillon, Umberto Eco, Jean-Pierre Richard, pentru că și metodele criticii literare sunt operative în definirea specificității basmului. Accentul principal al studiului cade pe definirea unităților discursului fantastic, pe evoluția internă a lui, pe tipurile lui, pe stilul oral, pe limbajul poetic și pe tehnica narării. Sugestii i-au venit autorului nu doar din bibliografia de specialitate, românească
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
i-au venit autorului nu doar din bibliografia de specialitate, românească și străină, pe care a consultat-o, ci și din cercetarea directă a terenului, în Argeș, spre exemplu, împreună cu studenți de-ai săi, rezultatul cercetărilor publicându-l în volumul Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974). în studiul stilistic Poetica Mioriței, polemică indirectă cu prea stăruitoarele studii asupra genezei, circulației și tipologiei baladei și colindei cu aceeași temă, interesul autorului se îndreaptă spre mecanismul retorico-ficțional al celebrei cântări, spre
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
Tudor Arghezi, Elena Farago, Octav Pancu-Iași. Gellu Naum, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu ș.a. Mituri și zei, eroi civilizatori, martirii și sfinții unor scrieri inițiatice și de cult, dar și zmei, căpcăuni, monștri luciferieni deghizați în fitecine, devin ulterior personajele unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele.Este o posibilă evoluție a imaginarului colectiv primordial, de la magie la realismul cel mai pur și dur. Începând însă din 1997 trăim cu toții resurecția și
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
Elena Farago, Octav Pancu-Iași. Gellu Naum, Mircea Sântimbreanu, Marin Sorescu ș.a. Mituri și zei, eroi civilizatori, martirii și sfinții unor scrieri inițiatice și de cult, dar și zmei, căpcăuni, monștri luciferieni deghizați în fitecine, devin ulterior personajele unor basme, care basme, preluate de scriitori profesioniști, devin prin secularizare, proza noastră cea de toate zilele.Este o posibilă evoluție a imaginarului colectiv primordial, de la magie la realismul cel mai pur și dur. Începând însă din 1997 trăim cu toții resurecția și confruntarea miraculosului
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
că lucrarea lui Iuliu Rațiu, care o ignoră complet pe doamna Rowling, nu stă pe propriile picioare, inclusiv prin analiza aplicată a unei extraordinare lucrări despre circulația universală a motivelor și tipologiilor literaturii orale, din păcate uitate. Este vorba de "Basmele românilor" de Lazăr Șăineanu (1859-1934), cel mai important discipol al lui Hașdeu. Impresionant este deasemeni indexul selectiv de nume și opere consultate sau citate (20 de pagini). Pe cât de bine articulată este biblioteca esențială a copiilor și adolescenților, pe-atât
De la Ghilgameș la Harry Potter by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8634_a_9959]
-
dubioasă, cu toate că el însuși i s-a supus uneori, voluntar ori involuntar. Pann credea cu tărie în posibilitatea de a îndrepta lumea cu ajutorul scrisului. Departe de orice gratuitate sau de estetism romantic, el făcea apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept concluzie a tuturor
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
De la oscilantul Petru Groza, trecând prin formula brutală a lui Gheorghiu-Dej și culminând cu naționalismul delirant al lui Ceaușescu, comunismul a scufundat câteva reductive biografii trucate în viața fiecăruia dintre contemporanii săi. Mici narațiuni prefabricate umpleau succesiv spațiul altminteri rezervat basmelor. Contingente întregi de "șoimi ai patriei" permiteau - fără s-o știe - asemenea contaminări. Copilul arestat pentru răspândire de manifeste se insinua în copilăria celor îndoctrinați astfel. Tânărul energic care avea să preia ștafeta de la muribundul Dej acapara, în mod analog
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
e vorba de delicatețe, nu se mai încape politică. Băete! un rînd de țuici la domnii... fac eu cinste!". Curat constituțional! Muzica! Pe lîngă politicale, Reminiscențe-le lui Caragiale mai încap și făcături după povești călugărești, și-un fel de basme, și traduceri. Masca Morții Roșii, a lui Poe, este tradusă de Caragiale cu titlul Masca, păstrîndu-i, altoit pe fiorii propriilor nuvele, minimalismul frisonant. Schimbare totală de stil, în Broasca minunată, după Twain. Smiley e, cu toate acareturile lui, o gloabă
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
Copii au susținut câteva reprezentații de excepție: musicalurile „Scufița Roșie” de Roman Vlad, în regia marii actrițe Stela Popescu, „Domnul Conopidă” (regia Cătălin Voineag), o adaptare după opereta lui J. Offenbach, spectacolele de balet „Frumoasa din Pădurea Adormită” (după celebrul basm al lui Charles Perrault, în viziunea adaptată pentru copii de coregraful Mihai Babușka) și „Cenușăreasa” (regia Corina Dumitrescu), dar și “Maria”, după cel mai îndrăgit și mai fredonat musical al tuturor timpurilor, „Sunetul Muzicii”. La începutul acestui an, cu ocazia
Var? bucure?tean? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83860_a_85185]
-
Belshazzar de J. Sibelius. Alcătuită din patru părți ( Marș oriental, Cântecul fetei evreice, Nocturnă și Dansul lui Khandra ) lucrarea a fost scrisă de compozitorul finlandez în 1906. De mici dimensiuni, concentrată, cu inflexiuni modale, creând o atmosferă mai degrabă de basm, suita are o sonoritate camerală, cu intervenții solistice din orchestră, care au fost realizate de flautista Constanța Cazacu, violoncelista Mariana Amarinei, violista Eugenia Bobescu și clarinetistul Ion Nedelciu. Concertul s-a încheiat cu o spumoasă și clasică Simfonie a VI-
De la Haydn la Sibelius by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84012_a_85337]
-
balet al Operei. Regia artistică aparține Marinei Emandi Tiron, care la premieră a mărturisit într-un elocvent „Cuvânt înainte”: „Spectacolul urmărește drumul inițiatic pe care copiii unei familii, ajutați de părinți, îl fac prin intermediul jocurilor și al personajelor din basme până la conștientizarea răspunderii pe care o vor avea, ca adulți, față de planeta pe care trăiesc. În imaginația și în jocul copiilor Mama devine Albă-ca-zăpada, Tatăl - Fram ursul polar, iar ei, copiii, Cei 7 pitici. Vor învăța să rezolve problemele care
?Steaua de sticl?? by Oana Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/84020_a_85345]
-
struguri/ Stă sub copita vremilor de-apoi./ Cu miile, când n-avem grâu, sub pluguri/ Ne-ngroapă și ne samană pe noi./ Pe regi ni-i azvârliră la gunoi,/ Din pântece ni-s pruncii puși la juguri,/ Strămoșii șterși ca basme cu strigoi". Cum izbăvirea nu vine de nicăieri, singura soluție rămâne încrederea disperată în minunea că libertatea va reveni: "Tu, glorie a vieții, tu ne ții!/ Să-ți spun adio ție? Niciodată!/ Chiar de-o fi scris să nu mai
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
erori de transcriere i-a căzut victimă însuși G. Călinescu. În Opera lui Mihai Eminescu, divinul critic ajunge la un adevărat delir interpretativ ca urmare a citirii și citarii greșite a unui vers din Memento mori: Când în straturi luminoase basmele copite cresc". În realitate, în versul lui Eminescu nu era vorba despre copite, ci despre copile. Pornind însă de la o singură consoana transcrisa greșit G. Călinescu descrie o viziune baroca, în care "basmul este văzut ca un animal fabulos în
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]