3,424 matches
-
găinile, golim piețele și ne cârpim mânecile! Și voi? Bateți copiii, gustați sosurile, spălați putina, călcați străchinile, mulgeți vacile, tăiați găinile, bântuiți piețele și vă faceți unghiile, ’tă-vă pustia de paparude! Bunul Metodiu se opri răsuflând greu și-și scoase batista. Iovănuț privea spre el încremenit: niciodată nu-l mai văzuse ieșindu-și din fire în așa hal. — Vă rog să mă scuzați - zise Metodiu, ștergându-și fruntea - dar mi-am adus aminte de-o chestie. Episodul 128 DE RĂMAS BUN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înmormântarea lui a venit lume puhoi, în special femeile care, de-a lungul fructuoasei sale vieți, i-au dat fără răgaz târcoale în ideea că străbunicul le va face părtașe uluitoarei sale înzestrări cu bani. Erau acolo, cu nasul în batiste, verișoare de-ale lui, acum niște hoaște bătrâne și ele, cu care pe vremea tinereții străbunicul se juca din priviri, curtezane în floarea vârstei, pe care le-a ținut de mici pe genunchi și care când au crescut au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea ei amestecate, stăpânul era sănătos ca un taur. Gândind cuvântul „taur”, roșise toată. Astfel se perpelea tânăra slujnicuță Măriuca și poate n-am fi pomenit acest fapt care ne-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a ta. — Și o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe care o înnodă cu grijă de țeava armei sale, și se îndreptă cu pas hotărât spre ieșire, spunând cu oarece umor: Sper cel puțin să aibă idee ce înseamnă un steag alb și să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se întoarcă în cabină și s-o șteargă la cel mai mic semn de pericol. La puțin timp, unul dintre ei, care purta o cămașă roz cu flori, foarte țipătoare, scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o enormă batistă albă și o flutură de mai multe ori, ridicând în același timp mâinile ca să demonstreze în mod vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Apoi se întoarse și plecă pe unde venise. Italienii rămaseră câteva clipe dezorientați, fără să știe ce să facă, până când, în cele din urmă, pilotul spuse: — Ar fi mai bine să plecăm! Că drumul e lung. Cel care-și scosese batista i-o dădu lui Marc Milosevic ca să-și oprească sângele, în timp ce-l ajuta să se ridice. — Ai scăpat ca prin urechile acului! mormăi. Eu ți-aș fi tăiat mâna și boașele, dar harapul ăsta te lasă să pleci cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală cîteva colțuri de ziare vechi. Îngenunchează și le scoate cu greu de acolo. CÎnd se ridică asudat și abia respirînd, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cunosc o grămadă care abia așteaptă să facă sluj pentru o bucățică de zahăr. Mi-e greață. — ...mi-e greață, miroase lumea hîc... a hoit, nu, nu Buffalo Bill... semăna, ochii hîc albaștri marea uite valurile amehîc țesc — Ține dracului batista aia la gură și hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar vrei să le ai pe toate de-a gata? Un mic compromis colo Îți pute, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cruci aliniate haotic după o ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din cărți, din morminte. În atelierul lui Niki Bârsan, o femeie Între două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul cu ochelari Își șterge Întruna mîinile cu batista țprecis și-a aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca la doisprezece ani oare cum or fi japonezele În pat și stewardesa asta Își tot freacă curul de mine pe geam nu se vede nimic clăbuci de spumă albă și ăsta de alături doarme de cînd am decolat cu batista aia galbenă de fetiță În mînă ce dracu o face cu ea un talisman om În toată firea nu ne putem rupe de ce lăsăm În urmă aiurea să intri În mîine ca Într-o femeie străină cu toate riscurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine m-a ajutat să trec Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și peste tablou. Aveau poartă în carne. Se așezau uneori pe buzele întredeschise, pe unde intrau și ieșeau. Au mai trecut așa două zile. Atunci a trebuit să deschid ușa. Vecinii au venit după miros, trăgeau cu ochiul ținându-și batistele la nas. Înjurau și mi-au spus ca altădată să le zic dacă mai moare bunicul. Apoi au plecat. S-au întors pe la prânz cu un medic, doi oameni în alb, alți doi în negru și un sicriu de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în numele laborantului. Aveți un suflet bun, doamnă. În schimb, baticul e al meu. Mă bucur pentru el. Mi-l scot singură în timp ce mă spală și el se desface ca un drapel. N-a mai rămas nimic. Nu am nevoie de batista ta, nu mai plâng de trei ani. Trăiesc după câteva pilde învățate dinainte. Am făcut afaceri, am mai băut o cafea. Mi-am adunat câteva obiecte dragi. Costumul lui Benjamin, piatra de la Igor, partitura. Ziua cea Bună. Dragoste, Lună, artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pantofii ei pentru că nu mai văzusem o pereche precum aceea până atunci, cu degetele mari ieșite în afară și cu o mică panglică în jurul gleznei. M-am gândit că tanti Mae are niște picioare foarte frumoase. Mama a scos o batistă și a șters un pic din roșeața de pe obrajii lui tanti Mae și tanti Mae a făcut caz de asta. Când a terminat mama, și-a scos cutiuța de farduri din geantă și s-a privit în oglinda dinăuntru. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva. Părea să fie obișnuit cu ordinele. I-am spus să aducă și sticlele, ca să nu fim nevoiți să ne ridicăm mai târziu și s-a executat imediat. Walter a dat pe gât un pahar de whisky. A scos o batistă din buzunarul vestei și și-a șters fața până a făcut-o să fie din nou mată. Apoi s-a uitat la mine așteptând ceva. începuse să mă enerveze că eu trebuia să conduc toată conversația. Nu voiam să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Clipea constant, hohotind, în timp ce lacrimile îi cădeau mizerabil în poală. — Te rooog, tot spunea, cu vocea înecată în lacrimi și whisky. Te rooog. —Bine, am spus. Nu îi zic. Dar asta nu l-a oprit din plâns. Și-a scos batista din buzunar și s-a șters cu ea pe față, dar lacrimile continuau să vină. Nu reușea decât să facă loc unui nou val. Mi-am îndepărtat privirile și mi le-am fixat pe masa de cafea, observând că sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu foc de rușine și, apoi, acoperit brusc de o paloare verzuie, Burkeviț se tot căuta prin buzunare cu mâini tremurânde. Dar nu-și găsea batista. - Scumpule, puteai să-ți ții pentru tine stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
urzici. Părul deschis, sprâncenele și colțurile ochilor lui erau pline de praful drumului. Din când în când mă uitam la petele mici și umede de funingine din colțul ochilor lui, ispitit să le scot de acolo cu degetul înfășurat în batistă. Dar Iag dădu privirii mele altă interpretare. Ridicând mâna și trăgându-și pe ochi borul pălăriei pe care vântul îl întorcea în sus, el îmi zâmbi cu buzele lui arse de vânt. - Ai rămas băiatul frumos pe care-l știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la ce fac și privindu-mă fix în ochi, Sonia întinse mâna și îmi scoase șapca de pe cap pe care începu s-o mângâie cu vârful degetelor, delicat, ca pe o pisicuță. Poate că, încurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sonia, e urât aici. Să mergem. În comparație cu balconul, camera lui Iag părea liniștită și înăbușitoare, de parcă s-ar fi făcut focul în sobă. Prin ușa închisă de la balcon, în întuneric, se vedea cum fața de masă se zbate ca o batistă fluturată de rămas-bun în gară. Ținând-o ne Sonia de braț, în căutarea comutatorului, am început să pipăi cu palma tapetul de pe perete, care foșnea tare. Mâna Soniei, însă, mă trăgea ușor spre ea. Atunci, o luai în brațe, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]