731 matches
-
pe umăr. Ridică sica spre cer. Flamma întinse brațul drept în față, cu pollex versus. Își cerea moartea. Publicul se ridică în picioare, cuprins de admirație. Toți începură să strige: Missus, missus! — Am scăpat, murmură Flamma, aruncându-i o privire batjocoritoare lui Valerius. Idiotule, am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și întinzând mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere de foame prin oprirea proviziilor care vin din Aegyptus. — Să sufere de foame... Glasul batjocoritor al lui Cornelius Fuscus îl făcu pe legatul din Pannonia să amuțească. — Vespasianus știe prea bine că, dacă mai întârziem, Vitellius va devora întreaga Italie! Soldații izbucniră în râs, fiindcă se știa că Vitellius cheltuia milioane de sesterți pentru banchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
monede de aur. Multe... Sunt ale tale. Cumpără pentru oamenii tăi cele mai bune arme și cei mai buni cai. Antonius sorbi în tăcere, privind-o gânditor. — Crezi că-ți dau asta pentru că aștept ceva de la tine? îl întrebă ea batjocoritor. Te întrebi ce vreau în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când oferă bani, nu cer nimic în schimb. Aș mai adăuga și că, uneori, sufletul femeii are o noblețe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar trebui să se predea Vitellius, dacă nu nouă, care am ajuns învingători la porțile Romei? Lui Mucianus poate, care, din câte știu, stă pe loc în Illiria? Dar poate că spionii tăi sunt mai bine informați decât mine, încheie batjocoritor. Arrius Varus interveni pe un ton sec: — Dintotdeauna, curajul celor puțini a trezit invidia celor mulți. Dar tu, Allius Cerpicus, și tu, Vinicius Crulpus, știți că noi nu depindem de nimeni. A noastră e victoria, a noastră responsabilitatea ce decurge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care ai cerut-o e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și lumina slabă a câtorva lămpi. Jură în fața zeului, care i se păru uriaș și batjocoritor așa cum stătea, având cununa de laur pe cap. — Uită-te la mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe Ausper ivindu-se din întuneric și întinzându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zori, și în câteva ore vom fi la porțile orașului. — Te avertizez că vitellienii sunt mulți și că toată plebea și toți sclavii din Roma, inclusiv gladiatorii, li se vor alătura soldaților și vor învinge armata ta. — Gladiatorii? întrebă Antonius batjocoritor. Din câte știu, Orpheus nu a fost ucis de Skorpius, ci, dimpotrivă, l-a învins. Nu așteptați oare ca el să moară, pentru ca voi să fiți invincibili? Și apoi, nu-mi vorbi mie de gladiatori! Se întoarse spre Errius Sartorius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea. Se întreba, poate, cum am izbutit s-o înșel atâta vreme, cum am păcălit-o cu puritatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate, spune Ghostie. Tipu ăsta știe șmenu. I-am tras-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am putea să dăm foc clădirii cu puțoiu Înăuntru. Sau cia mai rămas din puțoi Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
diferiți de noi. Acum nu ne mai e frică. Ei sînt slabi. Crezi că asta mă impresionează, rîdem noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu să vorbească. Mă uit la toți din jurul meu, apoi iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Știai că ea Îl Învinovățea pe Dumnezeu și că a renunțat temporar la catolicism. În anumite ocazii, cînd se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai tîrziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupîndu-și locul În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu se mai așteptau la nimic bun, ci doar la și mai multe umiliri. Le plăcea la nebunie ideea unei gagicuțe frumoase cu proteză. Îți aduci aminte de termenul pe care-l foloseau, cuvîntul ăla care ieșea din gurile lor batjocoritoare, limitate și sarcastice: handicapată. În curînd n-ai mai fost virgin. Nici tu nici Rhona. Nu puteați s-o puneți la ea acasă sau la bunica ta, așa că o puneați sprijinindu-vă de stîlpii vechiului pod acolo lîngă rîu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Încercarea de a face ca tonul meu să pară lejer. Nu cred că e o idee prea bună. Deși sunt sigură că și lui i-ar face plăcere să te cunoască. A râs și el, dar râsul lui a devenit batjocoritor și disprețuitor. — Glumeam, Andrea. Sunt sigur că prietenul tău e un tip grozav, dar nu sunt foarte interesat să-l cunosc. — Nu, bineînțeles. Sigur, adică, știam ce voiai tu să... — Trebuie s-o iau din loc. Sună-mă dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Vocea Îmi tremura puțin, nu reușeam defel să mi‑o controlez cu totul. —... dar nu prea reușim să Îl găsim pe domnul Lagerfeld. Am sunat deja În cel puțin opt... Nu prea reușim să Îl găsim? m‑a maimuțărit ea batjocoritor, cu glas pițigăiat. Cum adică „nu prea reușim să Îl găsim“? Care anume din cele șase cuvinte care formaseră fraza cu pricina Îi crea dificultăți de Înțelegere? m‑am Întrebat eu. Nu. Prea. Reușim. Să. Îl. Găsim. Mie una mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dea poruncă, și apoi n-ai grijă că și-or lua ei oamenii ce li se cuvine, fie c-or vrea boierii, fie că n-or vrea! făcu iarăși Toader Strîmbu cu o flacără aspră în privire. Cârciumarul Busuioc zise batjocoritor: ― Apoi, dacă vodă te-ar asculta pe tine, așa ar fi negreșit, numai vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! Câțiva râseră, în vreme ce Leonte Orbișor spunea: ― Dacă ar ajunge glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de omenie care vor să muncească. Și cu tine, Ignate, și cu tine, Trifoane, și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți bețivi, dar nu... Pensionarul nu-i dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei un guvern care să-ți dădăcească țăranii, colonele! Ei, bată-te să te bată! De ce nu spuneai?... Ai văzut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia să scrii asta la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar. Își înveli goliciunea cu cămașa de noapte ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmii ajunseră la doi pași, le făcură atâta loc cât să se strecoare prin mulțime. Boiangiu întrebă în glumă: ― Da ce, băieți, nu ne lăsați să trecem? ― Apoi ce să mai treceți, că arde el și singur! strigă un glas batjocoritor. Plutonierul se făcu a nu pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins aproape în față, strigă: ― Du-te, omule, nu mai sta, și spune boierului să iasă până afară, c-a venit satul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în vene. Cum înțeleg că voi fi decapitată pentru comportamentul meu, doresc să joc ultimul act așa cum vreau eu. — Stai pe loc! strigă din spatele meu împăratul Hsien Feng. Tocmai l-ai insultat pe Fiul Cerului. Mă întorc și zăresc surâsul batjocoritor de pe chipul său. — Dacă vreți să ordonați pedepsirea mea, îi spun ținându-mi capul sus, singura mea dorință e să aveți milă și să-mi oferiți o moarte rapidă. În timp ce vorbesc îmi strâng dantelele cămășii de noapte. Ce aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai ales despre elementul latin (romanic), marele lingvist Lazăr Șăineanu sublinia: "o trăsătură caracteristică e seriozitatea, solemnitatea cu care poporul tratează cuvintele de origine latină, pe când alte cuvinte din lexic sunt tratate, în gura românului, cu nuanță progresivă de ironie batjocoritoare (n-au scăpat nici măcar cuvintele sacramentale slavo-grecești)".53 Însemnătatea elementelor lexicale românești autohtone în economia generală a limbii este vizibilă și în faptul că ele au o circulație intensă, o întrebuințare mai frecventă decât cuvintele slave, de împrumut-acestea sunt, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]