KorAP: Find »[drukola/base=batjocură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...51 >

1,268 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

într-acolo, dar n-au auzit nimica. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor de conac, încît bătrânii au și spus boierului, când l-a clădit, că nu e bine așezat așa de stingher... Vorbele pândarilor fură primite cu batjocură și cu o nouă serie de ghionturi. Toți tâlharii se apărară cu nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Dar cum să nu simți nimica tu, pândar, plătit cu bani grei să păzești avutul stăpânului, când se fură un

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni, de ce vorbiți voi numai prostii? C-altminteri parc-ați fi oameni de treabă ca toți oamenii! Unde-ați mai pomenit voi ca un boier să-și arunce moșia cum arunci gunoiul? Că Trifon ăsta, care pălăvrăgește

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
aici nu e cazul. V-ați învățat să umblați cu jalbe nedrepte în loc să vă învoiți cu boierii voștri și să fiți oameni de omenie. Ba acuma v-a mai intrat în cap să cereți și pământurile boierilor pe prețuri de batjocură, ori chiar de pomană. Ați ajuns să nu vă mai cunoașteți lungul nasului... Potoliți-vă, măi oameni, ascultați de boieri și munciți! Fiți harnici și nu vă luați după îndemnurile rele! Voi sunteți talpa țării, voi... Luca Talabă, care din

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
găsească. ― Vezi ce cuminte ai fost că nu te-ai pripit? îi zise acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege. Florica sări indignată: ― Ionel, să mă asculți pe mine și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Mulți născoceau amănunte alandala. Ignat Cercel, ca un câine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceeași întrebare: ― Oare n-o fi poruncit despre pământuri, măi oameni? Primarul Ion Pravilă, după ce ascultă în dreapta și-n stânga, strigă în batjocură: ― Măi, nu cumva or fi cai verzi pe pereți călăreții voștri? Nu râse nimeni. Un bătrân îl probozi: ― Degeaba batjocorești, don' primar, că astea nu-s de batjocorit! Că nici strâmbătatea nu poate stăpâni mereu și trebuie să vie vremea

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ar mai fi adunat pe boierii noștri la sfat și la tocmeală?... Ehei, fraților, frica-i mare cucoană!... Nu-i așa, dom' primar? ― Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atâtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. Da de cine să le fie frică boierilor, măi Marine? De tine, mă?... Vai de căpățâna ta, Marine! Unii râseră, dar alții strigau amenințător: ― Ba să le mai fie frică și de noi! ― Apoi de bine și de bucurie nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
printre uluci. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de acolo făcu falnic: ― Uite, Nicule, mie nu mi-e frică!... Uite! Uite! Întinse brațele, încît mânecile largi îi atârnau ca niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-meu cum l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau mereu vorba "batjocură", prefectul, nedumerit, se plecă spre primar să afle despre cine e vorba, iar înțelegînd, făcu repede: ― Stați, stați!... Să ne înțelegem, copii!... Cazul învățătorului Dragoș nu e în mâna mea și nici nu depinde de mine. E în cercetarea justiției

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Du-te, Pavele, ce ți-e frică? Lăsați-l, măi creștini, să treacă omul, că are jalbă!... Ajuns în cele din urmă în fața boierilor, Pavel Tunsu expuse cu mutră amărâtă și glas plâns pățania copilașului său și reclamă bani pentru batjocura îndurată. Diversiunile acestea erau pe placul prefectului, care socotea că, oferindu-le satisfacție în lucrurile mici, vor da uitării nebuniile cele mari. Puse lui Pavel diferite întrebări, îl compătimi și porunci primarului să facă îndată o anchetă oficială, să înregistreze

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai el, care... Răspunse încruntat, în glas cu zvâcniri bolovănoase: ― De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocorește cucoana?... Nouă nu ne

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
spre uliță, urmat de cei doi și apoi, ici-colo, de alții. Depărtîndu-se însă, striga mereu aceleași cuvinte, parcă limba i s-ar fi răsucit astfel, încît altceva să nu mai poată rosti: ― De ce pune mâna pe mine, că nu-s batjocura nimănui... De ce pune mîna?... În timp ce Petre cu ai lui ajungea în uliță, Ion Pravilă spuse prefectului, tot cu glas tare, să audă și oamenii, că băiatul cine știe ce are ori i s-o fi năzărit, că altfel e foarte de treabă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
atâta loc cât să se strecoare prin mulțime. Boiangiu întrebă în glumă: ― Da ce, băieți, nu ne lăsați să trecem? ― Apoi ce să mai treceți, că arde el și singur! strigă un glas batjocoritor. Plutonierul se făcu a nu pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla chiar în fața lui, întunecat și dârz. Mogoș

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
manifestul e o ramură de măslin în mâna celor ce vor fi trimiși să liniștească pe țărani. Mai mult nu se putea promite, îndeosebi sub presiunea tulburărilor. Grigore credea, dimpotrivă, că pentru lumea satelor răsculate reformele promise vor părea o batjocură. Oamenii vor pământ, au dat foc și au făcut cruzimi, ca să rămâie stăpânii pământului, iar guvernul nou vine și, în loc de pământ, îi scutește de niște taxe, le făgăduiește să le arendeze lor moșiile statului, să ușureze învoielile cu boierii și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
auzit nimic, dar probabil că nu mai este în sat. Iuga a exclamat bucuros: ― Evident. Nici n-avea ce să caute ea aici acuma. Bine c-a avut automobilul, să o poată șterge la timp, altfel cu oamenii noștri cine știe ce batjocură i se putea întîmpla... După cină, bătrânul a ieșit în curte, singur, ca în toate serile bune, să facă puțină mișcare înainte de a se culca. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stele tremurătoare ca niște picături de rouă. Răcoarea primăverii îi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
om vorbi noi altă dată, dacă-i așa povestea!... Nu face nimic, Leonte, ai să mai vii tu la moara mea! ― De ce nu te-ai agățat de cai, procopsitule, că n-ai și ți-ar prinde bine! strigă Orbișor în batjocură. Ce zici, nea Ichime? În ușa grajdului, alături, stătea Ichim cu furca de fier în mână. Răspunse: ― De căișorii mei nu se atinge nimeni cât oi trăi eu! ― Ia seama c-o să-ți dăm foc și dumitale, nea Ichime, că

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
mei nu se atinge nimeni cât oi trăi eu! ― Ia seama c-o să-ți dăm foc și dumitale, nea Ichime, că vezi bine cum mai arde de frumos conacul! mormăi un glas. ― Mai bine să ardă decât să ajungă de batjocura voastră! făcu bătrânul vizitiu cu o mândrie, parcă el ar fi fost boierul. Țăranii nu voiau să-și puie mintea cu Ichim, și că era bătrân, și că îl știau trăsnit din fire, cu toate că se credeau în drept să ia

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
țară. Astfel se culcă târziu și numai în pat își aruncă ochii pe gazetele de după-amiazi. Zâmbi trist citind că, grație măsurilor cuminți luate de noul guvern, tulburările sunt aproape pretutindeni potolite, fără vărsare de sânge. I se părea o batjocură. În suflet îi mocnea mereu revolta înăbușită. Se visă la Amara, în curtea primăriei, în mijlocul mulțimii tăvălite la pământ. Maiorul tăia capetele plecate cu sabia lui știrbită și ruginită de sânge. Când o ridică asupra unui copilaș care plângea sfâșietor

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

sentința procuratorului Ponțiu Pilat” (Anale 15.44). Deși Tacitus greșește ușor ridicându-l pe Pilat în grad (el era prefect, nu procurator), rezumatul său concis concordă cu ceea ce găsim în Josephus și în evangheliile creștine. Lucian din Samosata, scriind în batjocură la adresa lui Peregrinus și a creștinilor pe care pentru o vreme i-a frecventat, afirmă despre Isus că a fost „omul care a fost răstignit pe cruce în Palestina” (Moartea lui Peregrinus §11; cf. §13 „acel sofist răstignit”). În sfârșit, Mar

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
i-ar fi fost suficiente. Dar nu, mai marii preoților îl voiau mort. Pilat a acceptat constrângerea, dar numai în momentul când a dat de înțeles tuturor că decizia ca Isus să fie executat nu era în realitate a sa. Batjocura lui Isus Victimele răstignirii erau deseori batjocorite înainte și după execuție. Isus a început să fie luat în derâdere încă de când s-a aflat în fața iudeilor, care, acoperindu-i fața, îi cereau să „profețească” (Mc 14,65). În definitiv, dacă

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
o coroană de spini, i-au pus-o pe cap. Apoi au început să-l salute: «Bucură-te, rege al iudeilor!». Îl loveau peste cap cu o trestie, îl scuipau și, căzând în genunchi, i se închinau” (Mc 15,17-19). Batjocura lor se inspira din omagiul datorat Cezarului. Parodia era completată de coroana de spini, care încerca să imite coroana de lauri purtată de Cezar, mantia de purpură, trestia (simbolizând sceptrul), cuvintele adresate ca unui rege (Mc 15,18-19). Scena este

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
În orice caz, nu ne permite să tragem concluzia că descrierea lui Marcu și a celorlalți evangheliști s-ar inspira în vreun fel de la acest incident sau chiar din opera lui Filon. Există și alte întâmplări care se aseamănă cu batjocura lui Isus. Să ne gândim la tratamentul aspru și umilitor la care a fost supus împăratul Vitelius (69 d.C.) când a fost detronat de soldații romani care, în bătaie de joc, l-au dus pe fostul împărat prin locurile în

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
când a fost detronat de soldații romani care, în bătaie de joc, l-au dus pe fostul împărat prin locurile în care altă dată fusese onorat (cf. Dio Cassius 64.20-21). Acum onoarea i s-a întors în rușine și batjocură. Cei care îl ridiculizează pe Isus imită ceremonia triumfului roman în timpul căruia Cezarul primea salutul și omagiul imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
ridiculizează pe Isus imită ceremonia triumfului roman în timpul căruia Cezarul primea salutul și omagiul imperial. Mantia de purpură, coroana de spini (semănând cu o coroană de iederă), trestia cu care Isus este lovit în cap și închinarea ca omagiu în batjocură fac trimitere la componentele vestimentației și omagiului primit de împăratul roman, care în timpul ceremonialului triumfului îmbrăca o robă de purpură, purta coroană de lauri și ținea un sceptru în mână (ex. Dio Cassius 6,23; 44.11 [Iulius Caesar]; Appian

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit]; și Theon a citit edictul lui Lupus poruncindu-le să-l aducă la Lupus ca să-l ia în râs pe rege...” (Papirusul Louvre, 68

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
revendicase drepturile cetățeniei romane. L-au îmbrăcat („au azvârlit pe el o togă”), i-au prezentat diferite onoruri (incluzând îngenuncherea) și, în final, l-au pus să meargă pe o scândură. Tot ceea ce am afirmat despre arestarea, procesul(ele) și batjocura lui Isus, corespunde cu ceea ce cunoaștem din practica romană a primului secol și cu situația politică și socială a Iudeii din timpul lui Isus. Deși hipercriticii s-au îndoit de unele detalii, avem toate motivele să credem că relatările evanghelice

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]