711 matches
-
încheierea războiului, Kesselring a fost demobilizat (așa cum era prevăzut de Tratatul de la Versailles). O dispută cu liderul local al Freikorps a dus la emiterea unui mandat de arestări mandat pentru presupusa sa implicare într-un puci împotriva conducerii Corpului III bavarez și Kesselring a fost aruncat în închisoare. El a fost curând eliberat, dar superiorul său, maioril Hans Seyler, l-a criticat pentru că "nu a reușit să afișeze discreția necesară". Din 1919-1922, Kesselring a servit ca comandant de baterie, Regimentul Artilerie
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
Hitzlsperger. Totuși, el și-a adăugat în palmares și titlul de vicecampion al Europei, după ce Germania a ajuns până în finală. În vara anului 2008, Borowski a ajuns la formația Bayern Munchen, marcând într-unul din primele sale meciuri pentru echipa bavareză, în etapa a doua a Bundesligii, împotriva formației Borussia Dortmund (scor final: 1-1). Se întoarce la Werder Bremen pe data de 22 iulie 2009, semnând un contract pe trei ani. După ce în ultimii doi ani de contract joacă doar treisprezece
Tim Borowski () [Corola-website/Science/330288_a_331617]
-
și Władysław Czachórski. În Munchen era și Ignacy Korwin Milewski, mare colecționar, protector și patron al artelor. Majoritatea celor 200 de tablouri colecționate de el sunt acum expuse la Muzeul Național din Varșovia. Munchenul era denumit în glumă „"Călugării"” sau „"Bavarezii atenieni"”. Între anul 1836 și primul război mondial numărul polonezilor munhenezi era de circa 600 de persoane (din care aproximativ 322 erau la studii universitare). Un loc preferat de întâlnire a fost Café Tambosi. Cei care au fondat Grupul de la
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
Ocupația franceză dintre 1794 și 1801 și anexarea din 1801 a Jülich (în limba franceză, Juliers) în Războaiele Revoluției Franceze au separat cele două ducate de Jülich și de Berg, iar în 1803 Berg a fost despărțit de celelalte teritorii bavareze și a trecut sub controlul ramurii tinere a familiei Wittelsbach. În 1806, în cadrul reorganizării teritoriilor germane ocazionată de sfârșitul Sfântului Imperiu Roman, Berg a devenit mare ducat, sub conducerea cumnatului lui Napoleon I, Joachim Murat. Blazonul lui Murat combina leul
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
teorie viabilă datorită faptului că, în ciuda unuei serii de evenimente potrivnice, ungurii au reușit să reziste atacurilor pecenegilor, ceea ce ar dovedi că erau pregătiți să se mute în Panonia. Ungurii și-au întărit controlul asupra Bazinului Panonic după înfrângerea armatei bavareze în bătălia de la Pressburg de pe 4 iulie 907. Între 899 și 955, ungurii au lansat o serie de invazii în Europa Apuseană și între 917 și 971 în Imperiul Bizantin. Până în cele din urmă, maghiarii au adoptat un stil de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
până la cursul râului Enns. Unul dintre contigentele maghiarilor a traversat Dunărea și a jefuit teritoriile din nordul fluviului, dar margraful Bavariei Luitpold i-a înfrânt în noiembrie 900, urmărindu-i în timpul retragerii de la Passau până la Krems an der Donau. Victoria bavarezilor a fost facilitată de puternica fortăreață de pe Enns. În ciuda oricăror înfrângeri, ungurii au cucerit controlul de necontestat asupra Panoniei. Cronica lui Nestor menționează de asemenea acest eveniment când amintește de alungarea de către unguri a "volohilor" care îi subjugaseră mai înainte
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fost un eveniment important înregistrat de versiunea lungă a "Analelor Sfântului Gall", "Annales Alamannici" și "Analele din Einsiedeln". Prima dintre ele plasează evenimentul în anul 902, dar următoarele două îl datează doi ani mai târziu. Cele trei cronici relatează că bavarezii l-au invitat pe liderul maghiar să participe la un ospăț prilejuit de negocierea unui tratat de pace și l-au asasinat pe acesta prin trădare. Gyula Kristó și alți istorici consideră că după acest eveniment cele două ramuri ale
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
arhiepiscopul Theotmar din Salzburg și eipiscopii Uto din Freising și Zachary din Säben, au pierit într-o „bătălie catastrofică” împotriva ungurilor pe 4 iulie 907, la "Brezalauspurc". Alte surse contemporante completează că margraful Luitpold de Bavaria și alți 19 conți bavarezi au căzut la râdul lor în luptă în acea bătălie. Majoritatea istoricilor (inclusiv Pál Engel, László Makkai și Victor Spinei) au identificat "Brezalauspurc" ca fiind Pressburg (Bratislava, Slovacia), dar alți cercetători (de exemplu Imre Boba și Charles R. Bowlus) consideră
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
mărturisind despre experiența dublajului: Protagoniștii serialului sunt cei patru copii ai familiei Taffertshofer, Hannes, Stefan, Andrea și Nicola, care trăiesc împreună cu părinții lor într-o fermă veche de peste 500 de ani, din Tirol, la poalele pitorești ale Alpilor, în localitatea bavareză Uffing. Cei patru copii, cu vârsta cuprinsă între 8 și 15 ani, îl inițiază pe spectator în viața cu zi cu zi de la fermă: la unison cu natura, ei experimentează noi aventuri, departe de aglomerația orașului, de locurile de joacă
Muuu și Beee: Povești de la fermă () [Corola-website/Science/332016_a_333345]
-
piesă de teatru, s-a jucat la Walnut Street Theater din New York timp de cinci nopți, în octombrie 1848. El a publicat "War Life", o relatare a evenimentelor din timpul serviciului militar, în 27 iunie 1849. Aflând de începerea Revoluției Bavareze, s-a dus în Anglia pentru a se oferi voluntari. Dar, după trecerea Atlanticului s-a răzgândit și a plecat acasă, în nordul Irlandei. În scurt timp s-a mutat la Londra, iar în 1850 a publicat primul său roman
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Scharnitz cu Porta Claudia a fost confirmată definitiv la Tirol. În anul 1845, s-a stabilit la Scharnitz " Prima fabrica de asfalt tirolez". Cu acest asfalt a fost pavat și centrul orașului Innsbruck. Scharnitz întreține legături strânse cu orașul partener bavarez Plattling. Scharnitz este astăzi o comunitate de turism și face parte din regiunea turistică olimpică Seefeld, dar joacă de asemenea un rol major al turismului de vară, fiind poarta de acces pentru excursii și alpinism al zonei Karwendel (înnoptări împreună cu
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
s-a principală a acestui domeniu, titulată "Natürlich ausgemahlte Abbildungen baierischer und pfälzischer Schwämme, welche um Regensburg wachsen", insa limba latină "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" (Imagini colorate după natură a bureților bavarezi și ai Palatinatului Superior care cresc in împrejurare de Regensburg), în patru volume și cu numeroase ilustrații colorate. Speciile "Cortinarius schaefferi", astăzi "Cortinarius olivaceofuscus" și "Agaricus schaefferianus", astăzi "Agaricus urinascens" au fost denumite după el. Schaeffer a și descris mulți
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
o importanța redusă și locală. Carnea deși osoasă, este totuși gustoasă, și este apreciată la nivel local. Specia este încă relativ abundentă și comună în cele mai multe părți a ariei de distribuție. Populațiile din Austria centrală și de vest și ce bavareză sunt pe cale de dispariție, iar unele populații locale pot intra în declin. Principalele cauze ale declinului populațiilor de pești sunt reducerea debitului cursurilor de apă, poluării și modificările antropice a albiilor râurilor, introducerea unor specii alogene de pești sau a
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
inginerilor francezi, Arco a început să consolideze și să repare 3.2 kilometri de fortificații vechi care conectau fortul regelui Gustav de Dunăre pe de o parte și zidurile orașului pe de altă parte. Un comandant francez aflat în serviciul bavarez și cronicar al perioadei, Jean Martin de la Colonie, mai târziu a scris: "Timpul rămas pentru noi a fost prea scurt pentru a completa lucrul în mod satisfăcător". Cavaleria aliaților a început să apară în jurul orei 8, urmată de infanterie. La
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
sigur că vor avea la dispoziție restul zilei și toată noaptea pentru a termina lucrările. Cu toate acestea coloanele și-au continuat marșul, traversând râul Wörnitz cu intenția de a lansa un atac imediat. Aliații au fost reperați de avanposturile bavareze, care după ce au văzut focurile de la Berg și cătunele din jur, s-au grăbit să sune alarma. Contele Arco și-a întrerupt prânzul și a plecat în grabă la Schellenberg și și-a chemat oamenii la arme. Marlborough știa că
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
deghizată în bărbat) Christian Welsh, și-a amintit: "avangarda noastră a sosit lângă fortificațiile inamicului doar după-amiază, cu toate acestea Ducele de Marlborough a ordonat generalului olandez Goor să atace cât mai curând posibil, pentru a nu le da timp bavarezilor să devină mai puternici". La ora 17, ca un preliminar al atacului, comandantul artileriei lui Marlborough, colonelul Holcroft Blood, a deschis focul asupra inamicului dintr-o poziție în apropiere de Berg. Tunurile lui Arco ripostau la fiecare salvă de tun
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Cu toate acestea stăvilarele sunt aruncate din greșeală peste un șanț făcut de ploile recente și nu peste șanțul apărării care se afla cu 50 de metri mai în față. În ciuda acestei erori, aliații își continuă atacul și întâlnesc rândurile bavarezilor cu care se angajează într-o luptă corp la corp sălbatică. În spatele apărării, garda Electorului de Bavaria și oamenii lui La Colonie au dus greul atacului astfel încât: "micul parapet care separa cele două forțe a devenit scena celei mai sângeroase
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
lasă și mai mulți morți și răniți pe palisada inamicului, printre care mareșalul de Limbur-Styrum care a condus al doilea atac. În cele din urmă rup rândurile și într-o confuzie totală sunt împinși din nou jos pe deal. Grenadierii bavarezi, exuberanți, își părăsesc pozițiile și încep să-i urmărească pe atacanți cu baionetele. Doar sosirea tempestivă a cavaleriei engleze previne un colaps total și îi forțează pe bavarezi să se întoarcă la liniile lor. În acest moment, după două atacuri
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
de Avelăs, Trás-os-Montes), Lucus Asturum (Lugo de Llanera - Asturias), Brigaetium (Benavente - Zamora), și Nemetobriga (Puebla de Trives - Orense), care a fost centrul religios. Este posibil ca asturii să fi fost o parte a începutului expansiunii Hallstatt, care au părăsit patria bavareză a Boemiei și au migrat în Galia, unii continuând peste munți în Spania și Portugalia. Până în secolul al VI-lea î.Hr, au ocupat Castros, precum Coanna și Mohias lângă Navia de pe coasta Golgului Biscaya. Din punctul de vedere roman
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei 1 Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanți de divizie Planul de operații german prevedea fixarea
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române. Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
cele două săptămâni care au urmat după prima bătălie de la Oituz, dispozitivul forțelor aflate la aripa dreaptă a Armatei I austro-ungară. A fost creat un nou grup format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză", sub comanda generalului german Friedrich von Gerok. Rezerva grupului era constituită din "Divizia 24 Infanterie austro-ungară", aflată la Târgu Secuiesc. "Divizia 3 Cavalerie germană" comandată de generalul Eberhard von Schmettow era dispusă central, la Brașov, în măsură să fie dislocată
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
(n. 13 decembrie 1836, Schrobenhausen - d. 6 mai 1904, München) a fost un pictor german care a aparținut mișcării realismului în artă. s-a născut în localitatea bavareză Schrobenhausen în data de 13 decembrie 1836. Tatăl său a fost de meserie zidar și a dorit pentru fiul său o carieră în domeniul construcțiilor. Franz a urmat cursurile gimnaziale în localitatea Landsberg și ulterior pe cele ala Politehnicii din
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
de film scrisă de Ödön Pártos pentru filmul israelian „Ierusalim” al regizorului David Perlov.În 1971 a dirijat premiera operei „Ashmedai” de Josef Tal la Opera din Hamburg, iar in 1976 pe cea a operei „Experimentul” de Tal la Opera Bavareză din München, în regia lui Götz Friedrich. Repertuarul său operaic a fost foarte vast, de la opere baroce până la creații contemporane: de pildă,„Dido și Eneas” de Henry Purcell, Don Giovanni de Mozart, „Boris Godunov” de Mussorgski, „Werther” de Jules Massenet
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
Alexandru al V-lea. Erau trei papi simultan. Sigismund de Luxemburg, fiul lui Carol al IV-lea de Luxemburg, a convocat conciliul de la Konstanz. Era regele Ungariei din 1386 și fratele împăratului german, ce avea să fie detronat de un bavarez. În 1410, este propus că rege german, dar a apărut problema încoronării. A discutat cu regii europeni și au căzut de acord că trebuia organizat un conciliu cu reprezentanții regilor care să-i controleze pe episcopi-procuratori pentru a putea cădea
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]