831 matches
-
deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte eminamente pornografică”. Modificați vizibil de asemenea Învățături, spectatorii din sala cinematografului Luceafărul uită În ultimele trei minute să mai scuipe semințe pe podele și le Înghit cu totul, Într-o stare de beatitudine simultană cu aceea a asiaticelor de pe ecran, care sînt frustrate dar mîndre, În final ele sărind de colo-colo printr-un cîmp de anemone. Exact ca-n primul număr al jurnalului de sexologie El și ea, unde pot fi descifrate cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Murano, la care privirea îi scăpăta uneori pe furiș, până când, seara, în joaca de lumini și de umbre a flăcărilor, apele ei limpezi reflectau intermitent ceva ce se contura între tandrețe și ambiguitate. Din acest ritual, ce implica oarecum beatitudinea, pe la miezul nopții, venea să-l smulgă îndemnul alarmat și categoric al doamnei, purtând capotul ei roz peste cămașa de noapte din mătase verde: Albert implora ea somnoroasă, arătând cadranul de bronz al pendulei elvețiene, care nu se mai oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
privită așa cum este în adevăr, adecă ca o nouă sarcină, dar care se impunea prin greutățile create de guvernul dumnealor. O dare este dar totdeauna o neplăcere, individual vorbind, numai poate că sub roșii va deveni o fericire sau o beatitudine chiar de-a plăti biruri. De aceea noi nici apărăm, nici combatem monopolul. Necesitatea lui e evidentă, pentru că reprezintă un venit sigur de zece milioane, cari trebuiesc și sunt deja angajate în cheltuielile asemenea neapărate ale statului. Ceea ce voim însă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că desvăluia o ceartă recentă care ar fi putut explica o astfel de înstrăinare. În același timp ea se arătase zâmbitoare, parcă fericită sub ninsoarea care cădea peste noi și peste oraș. Da, avea pe chip un surâs parcă de beatitudine și în ochi o sclipire enigmatică. Pe atunci însă nu știam nimic despre viața cuplurilor și in clipa aceea am gândit că fără îndoială el îi purta pică pentru ceva, se certaseră și desigur, cum el era ușor de jignit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plafon. Trei intrară în biroul spațios unde eram noi și începură să alerge care încotro. Bacaloglu încolțise unul mare și gras cât o pisică și îl șprițuia acolo unde se plasase. Scosese limba într-o parte cu o expresie de beatitudine pe chipul său parcă bubos, deși nu avea nici o bubă pe față. Îndrăsneț, șobolanul îl înfruntă, făcu un salt și țâșni în sus și puțin lipsi să nu-l apuce pe Bacaloglu de nas. Revenind pe mozaic, se aținti din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul îi era prezent și flămând, același ca întîia oară, când nu dorisem decât o atingere diafană... Nici acum nu dorisem mai mult, prins, contemplînd-o, de beatitudine... Fulgerul surâsului ei mă arsese, de acest surâs mi-era dor și ași fi vrut să reapară și să rămână. Dar nu reapăru... Îi șoptii: "Te iubesc!". Da, zise, cu ochii acum închiși, te aud..." Dar nu mai putui repeta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accentuă atât de tare. Încât deveni parcă de gips, însă un gips viu, ca al tinerei necunoscute care se înecase în Sena, mai frumos și mai misterios ca al Giocondei, fiindcă undele care o învăluiseră nu-i alteraseră expresia de beatitudine și încredere cu care se încredințase apelor. Matilda tăcu, știind parcă dinainte că Silvia n-o să-i aștepte răspunsul, ceea ce fetița și făcu, se apropie de necunoscută și își lipi urechea și ascultă fără să se mire de șoaptele care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
epoca postpașoptistă: "Goții, barbari, au adus un suflu al libertății, care i-a făcut pe Romanii din Dacia să scuture jugul Romei despotice sau imperiale" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Popoarele migratoare sunt reevaluate din barbari distrugători ai civilizației și beatitudinii colective din Dacia Felix în liberatori de despotismul imperial. Rămasă inedită în epoca în care a fost enunțată, ideea lui Heliade este acum oficializată în înțelegerea socialistă a trecutului românesc. Invazia popoarelor migratoare în provincia Daciei Traiane a fost un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în sesiune estraordinară, pentru a discuta din nou măsurile reglementare pentru distanța dintre Porțile de Fier și Galați, e poate de oarecare interes de a comunica și noi opiniile austrofile ale presei conservatoare engleze, mai cu seamă acelea cari constituie beatitudinea foilor vecine. "Standard" zice de pildă că atunci când un fluviu trece prin trei - patru state, din cari unele relativ neînsemnate, iar unul mare și având o poziție dominantă, e firesc lucru ca statul cel mare să nu îngăduie niciodată de-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
își desfășoară vastele panorame în acest regim vizionar, de la „frontierele somnului”. Sentimentul înstrăinării rămâne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult râvnita „revelație”, într-un tărâm transcendent, de unde orice senzație de constrângere e absentă, iar cosmosul întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suprarealistă, cu „povestirile de vise” caracteristice. Atât în versuri cât și în pasajele de poem în proză (bunăoară în descrierea „Insulei-Nălucă”), el trimite la tot pasul spre „miraculosul” și insolitul, spre stranietatea unor „peisaje” și „obiecte” în care starea de beatitudine e acompaniată în surdină de un substrat de neliniște. Câte un poem poate duce cu gândul chiar la coșmarul suprarealist, ca aceste strofe de tulburătoare viziune din Pregătiri de plecare: ... și totuși fluviile Vor muri ca niște orătănii Din pădurile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
hedonist]. Pe m]sur] ce individul avanseaz] pe calea meditației, acele st]ri de concentrare profund] numite jh³nas, vor fi asociate unor st]ri de fericire și pl]cere care dep]șesc lumea real], fiind mai degrab] st]ri de beatitudine, însuflețire și extaz. Exist] anumite subtilit]ți în aceste st]ri, care dep]șesc pl]cerile asociate în mod normal hedonismului (ideea c] pl]cerea este sau ar trebui s] constituie țelul tuturor acțiunilor omului). În raport cu st]rile jh³nas, concepte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
palatul miraculos (în textele indice, patru astfel de clădiri), construcția izolatoare (în basme fiind o cetate, un turn ori un loc al solitudinii desăvârșite), menită să-i alcătuiască prințului o lume a plăcerii netulburate, o viață ce stagnează într-o beatitudine neîntreruptă. Măsurile se vor dovedi de prisos, căci (iarăși ca în epica populară) interdicția este ignorată, și revelațiile se produc cu ocazia unor plimbări (călătorii, contacte cu pericolele) în timpul cărora tânărul vede un individ malformat și pricepe că ființa umană
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
filosofic și euristic ( Un bătrân student cercetător de astre către magistrul său) ori a reportajului ironic (Dați ordin să înflorească magnolia). Odată cu Viața la treizeci și trei de ani (1981) se înstăpânește tematica desacralizării, care duce la o lirică născută nu din beatitudine, ci din sentimentul spaimei existențiale: „Scriu poezie dintr-o frică grozavă” (La mormântul lui Mihai Eminescu II). În volumul Balada vestitorului și alte poeme (1986) recursul la prozodia clasică și priza la real lasă impresia unei întoarceri la tradiționalism. Dar
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
domeniile. În cercetare ar trebui să lucreze numai oameni ce pun pe primul loc în viața sa relația cu Dumnezeu nu cele lumești. Un alt mod de a facilita cumpărarea unui produs este prezentarea în o atmosferă de fericire de beatitudine: un produs de curățat toaleta utilizat în un palat, o mașină de serie cumpărată de un om ce stă în un palat. Prezentarea unui produs în un moment fericit al vieții tale, botez, nuntă. O minciună spusă de mai multe
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
altceva în metafizică .El nu vede sau nu vrea să vadă, așa cum a făcut Augustin, o cunoaștere totală a propriei sale esențe prin suflet și nici faptul că intuiția propriei ființe și a lui Dumnezeu are loc în starea de beatitudine, o stare ce transcede rațiunea de care Descartes nu s-a putut despărți. Deși cogito-ul nu este causa sui și deci pentru a ne plasa ființa în afara obiectului și subiectului topite în formula «cogito ergo sum» este necesară o susținere
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ființare dorite sau nedorite, devin accentuate și puternice atunci când un punct de convergență este potențial accesibil. Conotațiile psihologice ale plutirii în neant, într-un spațiu în care nici un loc nu diferă de celălalt, își exercită din punct de vedere artistic beatitudinea sau teroarea atunci când punctul de ancorare este desființat în mod intenționat. Un pătrat de Munch Un exemplu frumos și caracteristic al unei compoziții de formă pătrată va completa această discuție. Un calm al acțiunii în care nici verticalele și nici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
eroului, destinul personajului fiind marcat de neîncetata căutare a identității: ”Spațiul în care se produce aflarea individualității este delimitat de iubire și de pământ, coordonate în care se înscrie lupta pentru împlinirea eului”. Pământul semnifică aspirația personajului spre unitatea primordială. Beatitudinea lui Ion dată de sentimentul de stăpân al pământului, este dublată de anumite structuri lingvistice ce sugerează moartea: ”lutul negru lipicios”, ”mănuși de doliu”. Prețul înfrățirii cu pământul ibovnică este propria singurătate și nefericire a eroului. Încă de mic, Ion
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Gheorghe Boancă Baba, capra și iubitul Ulei pe pânză 1992 „Coborât parcă din „Amintiri din copilărie”, pașnicul Gheorghe Boancă a coborât în dulcele târg al Ieșilor tocmai din nemuritoarele șoapte ale codrilor de la Țibănești, aducând cu sine o stare de beatitudine și umor specifice țăranului moldav. Dar, spre deosebire de Ion Creangă, șugubățul Boancă povestește întâmplări de altădată sau din prezent cu ajutorul cuvintelor nerostite ale picturii naive. Linii, forme și pete de culoare se contopesc într-un dans poetic, emanând stări emoționale ori
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
care emoționează pe cine îl ghicește.” (Prof. Dr. Constantin Romanescu) Coborât parcă din „Amintiri din copilărie”, pașnicul Gheorghe Boancă a coborât în dulcele târg al Ieșilor tocmai din nemuritoarele șoapte ale codrilor de la Țibănești, aducând cu sine o stare de beatitudine și umor specifice țăranului moldav. Dar, spre deosebire de Ion Creangă, șugubățul Boancă povestește întâmplări de altădată sau din prezent cu ajutorul cuvintelor nerostite ale picturii naive. Linii, forme și pete de culoare se contopesc într-un dans poetic, emanând stări emoționale ori
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de spirit, ci le privește ca expresia unei singure realități. Enunță Deus sive natura ("Dumnezeu sau/este natura"), Dumnezeu a luat asupra sa natura, după cum cercul a luat asupra sa sfera. În anii 1656-1660 scrie Scurt tratat depre Dumnezeu și beatitudine, despre om și despre sănătatea sufletului. Tratatul este scris în latină, dar, la scurt timp, este tradus în olandeză. Pentru Spinoza, Dumnezeu, adică natura, nu este transcendental imposibil de necunoscut, el este tangibil intelectului omului prin rațiune. Gândirea, pasiunile, sentimentele
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
absolutul rămânând singura realitate a universului (naturii). Veritabilul bine, cel capabil să ofere o eternitate de bucurie și fericire, se realizează prin epurarea fanteziilor imaginare în favoarea cunoașterii raționale și intuitive. Singura bucurie suverană și permanentă, pe care etica o numește beatitudine, este cunoașterea intuitivă (Etica V, 31) adevărata înțelegere (Etica V, 36). Cartea a IV-a a Eticii descrie omul care își cucerește libertatea prin cunoașterea lumii la modul rațional. Itinerariul căutării raționale este drumul adevărului, care conduce la țelul final
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Dumnezeu. Calitățile divine ale lui Dumnezeu sunt: simplu, perfect, infinit, inflexibil și unic. Trinitatea înseamnă că tatăl generează pe fiu prin relația cu sine, fiul are un corp real. Ambii produc eternul spirit iubitor de Dumnezeu. Scopul vieții este viziunea beatitudinii sau perceperea esenței divine. Viața de apoi și reînvierea se bazează pe credința despre existența ca substanță a sufletului, care, în timpul vieții, este rațiunea, și care continuă să existe după moartea corporală, permițând reînvierea. Bertrand Russell îl critică sever pe
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
răspuns Demonilor. Și e vorba, într-adevăr, de o concluzie. Cazul lui Alioșa nu-i ambiguu ca acela al prințului Mâșkin. Bolnav, acesta din urmă trăiește într-un prezent perpetuu, nuanțat de surâsuri și de indiferență, și această stare de beatitudine ar putea fi însăși viața veșnică de care vorbește prințul. Alioșa, dimpotrivă, spune limpede: Ne vom întâlni". Nu mai poate fi vorba de sinucidere și de nebunie. La ce bun, pentru cel ce este sigur de nemurire și de bucuriile
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
într-o literatură tulburată de tendințele demolatoare postdecembriste și afectată de „dezertarea” unor critici importanți; așteptarea răbdătoare, în spiritul modelului oferit de E. Lovinescu, a operei și creatorului de geniu; „iubirea lucidă” pentru scrisul românesc, opusă „principiului urii”, dar și „beatitudinii perpetue” sau „extazului cvasimistic în fața oricărui text, bun sau rău”. V. pledează pentru cronica literară, ca exercițiu obligatoriu pentru formarea unui „mecanism al diagnosticului”, pentru asumarea unei scriituri și a unei orientări culturale, toate necesare unui proiect de sinteză de
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]