1,128 matches
-
meargă în patru labe prin curte ca să-l facă pe el fericit. „Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se răzbuna, căci An-te-hai e cel care are poruncă de la mine să-l disciplineze. Tung Chih îi biciuiește fesele și îl obligă să meargă de-a bușilea până când îi sângerează genunchii. Și mai rău decât tratamentul pe care i-l aplică lui An-te-hai e faptul că i-a ordonat unui eunuc în vârstă de șaptezeci de ani, numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou, dar el este concediat de elevul său încă din prima zi. Tung Chih prezintă ca motiv faptul că omul scotea vânturi în timpul lecțiilor. L-a acuzat pe profesor de „lipsă de respect pentru Fiul Cerului“, iar bărbatul a fost biciuit. Auzind aceasta, Nuharoo l-a lăudat pe Tung Chih pentru că „a acționat ca un adevărat conducător“, în vreme ce eu mă simt copleșită de durere. Cu cât insist mai mult, cu atât mai puternic se revoltă Tung Chih. În loc să mă susțină, Curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui prea multă verme. Asta e deopotrivă pedeapsa și ultima mea șansă. — Cum îndrăznești să mă lovești!? îmi strigă el, nevenindu-i să creadă. Micile-i sprâncene se unesc în mijlocul feței sale înspăimântate. Nimeni nu dă în fiul împăratului! Îl biciuiesc și mai tare: — Asta e ca să te facă să auzi sunetul tunurilor străine! Ca să te facă să citești tratatele! Simt cum în mine se rupe ceva, și săgeată invizibilă îmi străpunge capul. Înecându-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
I-a zis că el nu ar fi surprins dacă v-ați lua alt bărbat după moartea sa. De asemenea, i-a mai spus că veți căuta putere prin intermediul lui Tung Chih. Su Shun i-a zis că l-ați biciuit pe băiat pentru că a refuzat să facă ce voiați dumneavoastră. La final, Majestatea Sa a fost de acord să vă ia cu el. Îmi închipui cum sunt comandate de către Su Shun rochia mea veșnică și sicriul. Mă și văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spele pământul și apoi să cadă întunericul. Fraților, sînteți păcătoși! Mai faceți?" Mulțimea care stătea în genunchi a răspuns într-un murmur plin de groază: Nu mai facem!" "Mai faceți?" a repetat profetul. "Nu mai facem!" "Mai faceți?" i-a biciuit din nou ciobanul cu glasul lui, a cărui sâsâială devenise șuierătoare.'" Nu mai facem, aaaa!" i s-a răspuns iarăși, după care tânărul păstor s-a dat jos din prepeleag, ne-a zis să stăm toți pe două rânduri și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îngrădite, și ai fi crezut că puțin ne pasă de ceea ce era dincolo de podișca fiecăruia. Dar nu treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea părul, luând în brațe căpățâna roții s-o salte din cirmoacă? Urlet nu e cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest răcnet, cât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să uite totul la trezire. Albu se arătă nespus de cuviincios cu doctorul, Însă nu crezu o iotă din pălăvrăgeala lui și se prăbuși În Îndoieli chinuitoare. Nu mai mânca așa ca de obicei, se apucă de băut ca să-și biciuiască creierul cel leneș și să-l Împingă la visare. Nu izbuti cu nici un chip, În schimb slăbi și pielea lui brună se făcu cenușie. Într-o noapte, Însă, Îl lovi fericirea: visă că el era Fiul din poveștile fostului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trântiră la pământ și-l legară fedeleș, de abia se mai puteau mișca, apoi îl aruncară peste spinarea unui cal ca pe un sac. Bărbatul le arunca celor care îl capturaseră insulte și blesteme. Ofițerul îi astupă gura cu pământ. Biciuind burta calului, soldații porniră grăbiți cu prizonierul, spre tabăra lui Hideyoshi. În aceeași noapte, un ascet muntean fu oprit de altă patrulă. Spre deosebire de stilul smiorcăit al falsului muzicant, călugărul era trufaș. — Sunt discipol al Templului Shogo, anunță el arogant. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se dea bătut, iar îndărătnicia i se manifesta până și prin atitudinea fizică a trupului. Niwa Nagahide continuă: — Pe vremea aceea, tu erai implicat în campania din miazănoapte. Chiar dacă trupele de sub comanda ta nu erau pregătite, dacă ți-ai fi biciuit caii spre capitală imediat ce auzeai despre moartea Seniorului Nobunaga, ai fi putut zdrobi clanul Akechi pe loc - la urma urmei, ai un prestigiu mult mai înalt decât al lui Hideyoshi. Din cauza neglijenței tale, însă, ai întârziat, ceea ce, cu siguranță, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mână de ajutor moașei să coboare, apoi a însoțit-o în dormitor, unde a lăsat-o plin de speranță. Era ajunul Crăciunului. Un vânt năprasnic făcea să danseze fulgii de zăpadă ce se cerneau fără încetare de două zile. Vântul biciuia cu putere și spulbera zăpada așternută într-un strat gros toienind toate cărările și grădinile satului. Venea Crăciunul, și-n toate casele oamenii erau adunați în jurul focului din sobele mari cu plită, preocupați de aromele ce veneau din cuptor. În
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
cinstite fețe”... În timp ce îl ascult, îi urmez sfatul privind felul cum trebuie să mă comport cu pârdalnica licoare...Și câtă dreptate are bătrânul! Cuvintele nu pot cuprinde starea pe care ți-o dă o picătură doar...Îți răscolește și îți biciuiește toate simțurile...Ești alt om... După un timp petrecut în acea cocioabă - suficient pentru a ne pătrunde de toate parfumurile și tăriile băuturii - am ieșit în uliță, cu gândul de a face pe grozavul că știu a cui e crâșma
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a descifra tainele din cele cărți pe care le-am buchisit zi și noapte. Ajutorul meu a fost neînsemnat. Tu te-ai dovedit un ucenic silitor și dornic să știe cât mai multe. Eu nu am făcut decât să-ți biciui voința și memoria pentru a scoate din ele o recoltă cât mai bogată... Și ai reușit, sfințite? Am reușit și asta mă bucură. De aceea vei fi bine venit oricând. Cât vei sta departe de mine, povață ți-or fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să râdă. —John Joe a vrut să știe de unde le-am luat, a rânjit el. Zicea c-ar fi bune la mulsul vacilor. Și așa am ieșit în frigul de-afară. Copacii se legănau sub vântul puternic, iar părul îmi biciuia fața. Pe când înotam împreună printr-un petic de iarbă înnoroiată de vreo patru metri pătrați, mă întrebam ce-ar fi dacă m-aș preface că alunec și dacă, atunci când Chris s-ar apleca să mă ajute, l-aș trage peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noroc că mai miroase din cafelele boierilor, altfel nici că s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de muncă pe care îl urăști și să-ți petreci timpul văicărindu-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi clănțăne și încerc să-mi aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta. Dar, sincer, dacă ar trebui să stați în fiecare zi cu mâinile ridicate în fața unor străini, și voi v-ați gândi de două ori înainte să mai mâncați încă o brioșă. Când ieșim din hotelul călduros, aerul rece ne biciuiește pielea descoperită a fețelor. E atât de ger încât îți amorțește pielea. Îmi înfășor strâns eșarfa în jurul feței, astfel încât doar ochii rămân la vedere. Ne îndreptăm direct spre Prudential Centre. De-ndată ce intru, simt o undă de emoție cuprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aveam de gând, nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște, dintr-un spirit de contradicție, exact când îmi spunea ea să nu, plecam printr-o ploaie măruntă exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate (drumul era, vezi Doamne, o aventură, o înfruntare a intemperiilor, după care aveam toate motivele să mă cinstesc), la barul prin ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
rază, pe Hristos să-l vază, cu smirnășitămâie și darurimulte - le-am rupt-rupt-rupt-rupt! Pentru ca animalul dracului să nu mai ragă ca dracu și să nu mai pălească din copită și să nu mai dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ființe de pe pământ care mai aveți sclavi și nu vă rușinați de asta. Nu e drept. — Eu n-am sclavi. Am servitori. — Adevărat? Și ce faci dacă fuge vreunul și nu mai vrea să lucreze pentru tine? — îl caut, îl biciuiesc și-l aduc înapoi. S-a născut în casa mea, i-am dat apă, mâncare și l-am apărat când nu se putea descurca singur. Ce drept are să uite toate astea și să plece când nu mai are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sam, spuse ea, trăgând adânc aer În piept. Dar mă enervez la culme ori de câte ori băieții ăștia au necazuri cu poliția. Pentru ei, e o joacă... Lou și cu mine o luarăm Înapoi, către sală. Vântul se Întețise și rafalele sale biciuiau podul. Instinctiv, ne-am aplecat și noi În aceeași direcție, ca să ne echilibrăm. Nu știam ce să zic, căci n-o mai văzusem niciodată pe Lou În starea asta. Eram complet nedumerită. Crezusem Întotdeauna că era un monument de calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit rugăciunile oamenilor din Samarkand“. S-ar putea crede că, În vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră. Ce i se Întâmplă? I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mă după el, stau în picioare lângă el, sprijinindu-mi de el brațele slăbite, privim de la fereastră acoperișurile și strada îngustă și șerpuitoare, oamenii pășesc pe ea grăbiți, bine înfofoliți în haine de ploaie. Începe să plouă torențial deodată, apa biciuiește asfaltul și un bărbat tânăr se oprește, privește uimit norul care s-a spart exact deasupra capului său, nu are nici măcar o geacă pe el, doar un pulover cu dungi colorate, ca acela al lui Udi, privește cum cade ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]