7,814 matches
-
Poemul de dragoste ). E un teatru de umbre a căror metacorporalitate se lasă pătrunsă de anxietăți, se umanizează: "umbra-mi se chinuia să zîmbească / își frămînta mîinile / ascundea neîndemînatecă în mînecă așii / eu mă gîndeam / că poate-i doar un biet înger părăsit de ai săi / solemn călător ce-și prenumără pașii / prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
valoare de act de identitate care, iată, s-a transformat, din nefericire, într-o valoare testamentară. Nu mă pot împăca deloc cu gândul că public aceste cuvinte abia după dispariția lui Victor Iancu. Moartea lucrează, iată, mai repede decât un biet critic literar, căruia nu-i rămâne decât să regrete că, de data aceasta, reacția lui n-a mai fost imediată. Alex. Ștefănescu Literatura ca purgatoriu Profesorul universitar Victor Iancu a publicat, în 2006, un roman masiv (636 de pagini), intitulat
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
instincte de luptă, pentru a căror extragere din ființă Cioran cel tînăr cheltuie atîtea energii. Rămîn, atunci, instinctele amăgirii, încercate în lupte care dau seama de cît poate omul să se-nșele, cu bună știință. Eroul lor, jertfit singurătății, e bietul vizionar din La Mancha: "Aș vrea pe Don Quijote pe cruce și eu să fiu omul fără de lege dela dreapta lui, căruia să-i spună: Ťîncă astăzi vei fi cu mine în paradis.ť În paradisul iluziei." Acolo unde se adună
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
iar cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt Treptow, dacă îmi este permisă această asociere cu un mirean, adică în plin avînt pedofil consumat tot pe sub pulpana sutanei temporar ridicate. N-a apucat bietul anticar să se dumirească deplin în legătură cu natura clientului căruia i s-ar putea oferi cele două opere tainice, pentru că deponentul s-a și prezentat spre a-și retrage marfa întrucît a aflat din gura doamnei Tonitza că cele două lucrări
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
ai Planetei, Sociu vine cu o istorie și mai abracadabrantă, trasă însă pe cantul dintre fictiv și nonfictiv. Un ofițer american antitero, specializat în torturarea prizonierilor, agent CIA, vine în România și ajunge, împreună cu o seducătoare tipă numită Diriga, la bietul onanist din Botoșani. Derrin înființează o televiziune prin cablu, CoCoTV, apoi un săptămânal, Curierul de Botoșani, prin care se derulează reportaje cu copii amărâți, orfani și pseudo-orfani, din Moldova înecată în mizerie și băutură, A quoi bon? Copiii vor fi
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
de subtilitate speculativă - în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu. Și din acest tablou, nu numai din plenarele lui Nicolae Ceaușescu, își vor trage ulterior protocroniștii lița lor tricoloră. Iată un singur exemplu: "Dintre puținele, bietele noastre bâiguiri poeticești, cărora, mistificându-ne pios, le dăm statut de creație artistică, Ťmeditația la stemăť e cea mai bine ilustrată. Ca specie, a fost încercată de o mulțime de condeieri de diverse calibre, dar de-abia în secolul al
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
mai mare, ca să poată fi accesibil în toate regiunile geografice (Placement), cu un buget de Promovare (Promotion) adecvat, de către niște profesioniști (People) care să se ocupe de proiect în mod coerent și susținut. Îmi este foarte greu să cred că bietul scriitor român ar putea să se ocupe de toate cele cinci segmente ale mixului, asta în utopica variantă că ar fi conștient că ele există. Problema este că dacă lipsește unul singur din cele cinci segmente, algoritmul de altfel extrem de
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
La altul, privirea. La un al treilea, un accent de autoritate care nu ajunge să dispară nici cînd cere niște rații de lapte sau cărbune. Iată că la omul meu, nu era nici vocea, nici pasul, nici privirea - ci această biată haină de casă care se constituia ca un reziduu de identitate (singurul) salvat din naufragiul său esențial". Și ce rămîne de pe urma unui om în general? Un artist contemporan de origine evreiască după mamă și corsicană după tată, Christian Boltanski, exponent
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
Se consideră un mare jurnalist - mai mare decît N. C. Munteanu și spune apăsat, de mai multe ori, că el a fost împotriva Securității și a PCR-ului: a avut curajul să scrie la Europa Liberă. Nu e deloc un biet bătrîn căruia niște ziariști "neinformați" vor să-i amărască ultimii ani de viață. E adevărat că îi expiră mandatul în CNA (unde a fost trimis de Ion Iliescu, n.m.), dar omul care avea la Securitate pseudonimele "Emil" și "Epure" nu
Păcate vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8323_a_9648]
-
care mi-a răspuns respectuos că Stănică îi zicea, a pus ciomagul de-a latul peste grumazul dulăilor, oprindu-i și silindu-i să rămână nemișcați și lipiți de restul de zid istoric, năpădit de mușchi și de istorie. Acest biet băiat bătut de soartă, cu minte puțină, cu graiul împleticit, părea cel mai conștiincios și mai eficace din o bună parte a câmpiei străbătute - intratabil în lucrul său, păzirea oilor, conștiincios; și de la el am înțeles că pentru a fi
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
a pus uneori în situații hilare (vezi Mircea Dinescu). La “primire”, în fața teatrului, se aflau o tânără lipsită de clasă, care vorbea tot timpul, nelăsându-l pe mustăciosul cu pălărie pe ochi să zică și el ceva (am înțeles că bietul om e de la o emisiune rurală, deci ca nuca-n perete). Apoi, pe scenă, a venit un cuplu de la Știri (de ce nu Mircea Radu, Andreea Marin sau Ramona Bădescu? Erau mai familiarizați cu genul), care predă microfonul unei alte necunoscute
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
la N. Manolescu și la noi, ceilalți... nemetodologi. Toți aceștia, descinzînd în sens larg din principiile esteticii lui Benedetto Croce, ca și dintr-o linie a criticii franceze ce a culminat cu "identificarea" lui Georges Poulet, i se par "depășiți", bieți "impresioniști" loviți de caducitate, întrucît n-au înțeles a adera la expiatoarea interpretare a lirismului ca "act semiozic", ca "practică semnificantă". Un rictus de profund dispreț scolastic se așterne pe figura lui Marin Mincu. Cum mai e cu putință, pare
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
de o accepție pe care o capătă acesta numai în receptarea actuală; vreau să spun că, fără perspectiva postmodernistă, Bacovia nu ar fi fost descoperit și evaluat la proporțiile de acum". Cum așa? Cum ne-am putea da seama situîndu-ne, bieți profani, în afara prestidigitației postmodernist-textualiste,că ar exista o apropiere mai mare - decisivă chiar! - a lui Bacovia de Ion Barbu decît de Arghezi sau Blaga? Într-un loc, Marin Mincu face apel la sintagma "instanță tiranică". Nu cumva e una de
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
debutat editorial în 2002, surprinde în primul rând prin lirismul blând, serafic, extras "alchimic" din ordurile marginii de lume românească. Acolo unde eul gesticulant, retoric, sarcastic al fracturiștilor înflorește în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la tomberoanele/ de gunoi/ din fața blocului meu/ este scris/ și cel
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
ale burgheziei mici, înguste și filistine. Pelicula culturală a unei societăți - sera plantelor înălțîndu-se pe solul hrănit pecuniar de propaganda politică - este un bal mascat în care figuranții își dau aere de creatori, cînd de fapt toți sunt simple fantoșe, biete măști fluturînd în bătaia concursului de împrejurări. Societatea? Un mare animal care își convertește impulsurile sociale în expresii literare - așa arată organismul comunitar în concepția lui Bourdieu. Dar să nu-l înnegrim pe Bourdieu mai mult decît merită: sociologul e
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
mai departe misiunea. Se adresează unor simțuri pe care poate nici nu le mai avem și unei experiențe pe care am uitat-o sau n-am avut-o niciodată. Îmi spun, atunci, că sunetele clopotelor se adresează și surzilor - acelor bieți infirmi a căror suferință nu e compensată de alte simțuri și care duce, după cum se știe, la izolare, non-comunicare și autism. Dar ce e mai autist decât sinistra lume în care trăim, condusă, parcă, după blestemățiile unui Falstaff, marcate de
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
nouăsprezece ani, e deja maestru în arta culinară și câștigător al unor concursuri de profil. În anii '80, genialul bucătar ajuns la Athénée Palace va fi înfășurat și practic anihilat de penuria ceaușistă. Festinul, regalul gastronomic se transformă într-o biată masă, un chin al generațiilor reunite pentru o bucată de pâine. Marian Dei, zis Papagalul, fratele vitreg al lui Gelu și al Ninei, își poartă și el, într-o existență normată de munca la depou, visul strivit, lichidat în fașă
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
o prăpastie între noi și el. O neștiință lucie. Și atunci, tot ce putem face e să compensăm neștiința închipuindu-ni-l pe Dumnezeu în felurite chipuri. Toate aceste chipuri sunt idoli, forme umane de a concepe ceva non-uman, așadar biete încercări de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul "idol" nu trebuie luat aici în sensul idolatru, ca formă ilicită de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
cu actualitatea imediată (fostul ministru al educației Hârdău este pomenit, ironic, în contextul Școlii Ardelene, despre Neagu Djuvara se spune că se împotrivește editării publicisticii lui Eminescu pentru că un strămoș de-al său apare într-unul dintre articole ca Ťun biet omușor din Brăilať, care vrea să facă la Viena politică socialistă"), erudiția relaxată a autorului, permanenta contextualizare politică și geografică reușesc să dea un nou relief istoriei literaturii. Implicit, totul îndeamnă la o (re)citire a operelor clasice și mai
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Nicolae Balotă și încă mulți alții. Comuniștii nu știau decât să se folosească de intelectuali pentru propriile scopuri politice și unii dintre aceștia, din oportunism sau naivitate, au acceptat să colaboreze, fără să-și dea seama că erau doar niște bieți "tovarăși de drum", eliminați și chiar persecutați când jenantul rol temporar nu mai prezenta interes pentru partid. Să mai amintim cazul nefericit al lui G. Călinescu, dat afară din postul de profesor universitar la Facultatea de Litere, ca un element
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
și nu s-ar fi dus la masa vestitorului primăverii, Marian Vanghelie, candidatul social-democrației românești la Primăria Capitalei, de unde se ajunge prim-ministru sau președinte al României. Ceea ce nu înseamnă că vreau să-mi bat joc de cina vanghelică a bieților dascăli de azi. Nu pot să le spun decît: Să fie primit! De sufletul cui credeți dumneavoastră!". Cu ochii în Convorbiri literare Numărul din februarie al Convorbiriilor literare ne oferă două interviuri atrăgătoare și pline de miez. Primul are drept
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
singură în casa ei din Cluj. În tovărășia unei nepoatea ei, o aducem la București și o instalăm în locuința mamei mele, ca mai încăpătoare. Nu trece mult și sora mea Marioara se îmbolnăvește și ea de scarlatină, spre spaima bietei mame. Fiind boală molipsitoare, fetița este transportată la spitalul de copii, de sub îngrijirea doctorului Mihail Mirinescu. Mama nu-și părăsi copila și plecă cu ea la spital, unde timp de aproape șase săptămîni au rămas despărțite de noi. Eu în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Scriitorul teolog a dezaprobat expansionismul german și a urât nazismul, dar deopotrivă, imperialismul rusesc și comunismul de aceeași origine. După ocuparea Basarabiei, în vara lui 1940, îl auzim fulminând împotriva cotropitorilor: "Ce le trebuia acestor monștri întinși pe două continente bietul nostru petec de pământ? Și cum poate fi justificat, în logica omenească, faptul odios al acestei tâlhării internaționale? Vechiul pericol, încă de pe vremea țarilor, e dublat acum de bolșevism, care, vrea să ne aducă spre epoca troglodită, spre zarea neagră
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
Biroului pentru Prevenirea Abuzului de Substanțe din cadrul Ministerului Sănătății și Serviciilor Umane din Washington, DC. BPAS-ul este centrul de comandă în războiul pe care îl duce țara împotriva țigărilor și în care ce ai fi tu, Ron, colonel? - Un biet soldat pedestraș, Oprah. De unde venea toată modestia asta superbă, se întrebă Nick. Goode era unul dintre cei mai înfumurați și mai infatuați ticăloși din întregul guvern federal. Oprah surâse. Un murmur cald și moale străbătu publicul din studio. Un om
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
El nu trebuie să participe la procesul democratic. El e mai presus de așa ceva. Alegeri? Consimțământul celor guvernați? Ha! Al celor care îi plătesc leafa? Ah, nu. Nu pentru Ron Goode. El nu vrea decât să profite de pe urma oamenilor precum bietul Robin Williger. Ei bine, dă-mi voie să-ți spun un lucru, Oprah, împărtășindu-l oamenilor minunați și preocupați care se află astăzi în public. Nu e plăcut, dar și tu, și ei, trebuie să-l auziți. Ron Goode-ii lumii
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]