1,685 matches
-
cu valea potopită de zăpadă în care trăia el. Sătenii din luncă își vor trăi toată viața fără să vadă vreodată vreun creștin fugit din Edo. — O să-ți fie greu să te întorci pe ploaia asta. Seniorul Ishida se arătă binevoitor și blând ca un tată față de samurai când acesta își luă rămas bun. La ieșirea din castel, Yozō îl aștepta supus ca un câine, îmbrăcat cu o haină de ploaie care se udase leoarcă în lapovița rece. Mai mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi deschise fusuma. Senior Velasco, mai rămâi puțin! spuse unul dintre înalții oficiali. Când constructorul se pierdu din vedere însoțit de slujitor afară din sala mare, seniorul Shiraishi îi mulțumi misionarului pentru tălmăcire și pe chip îi înflori un zâmbet binevoitor, diferit de cel pe care-l arborase în prezența constructorului. E adevărat ce-a spus? Neștiind la ce anume se gândea seniorul Shirashi, misionarul nu știa ce să răspundă. Zicea că și Nueva España speră ca vasele japoneze să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine tipa asta, curva asta bogată, această binevoitoare administratoare și distrugătoare a talentului lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cărți peste cărți, În special cărți de magie, care i se părea cea mai Înaltă artă a extorcării de bani de la oamenii bogați și proști. Multe dintre numerele de iluzionism le-a Încercat chiar pe tatăl său, un subiect foarte binevoitor, după cum se dovedise deja cu vârf și Îndesat. În 1882, Phineas Andrews a fost invitat la Rangoon de un vechi și bun prieten, unul dintre căpitanii Raj-ului, care-l poftise să fie martor la curajul soldaților care o serveau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care să o facă să viseze la viitor, să-i dea voință să răzbească, acum când viețile le erau nesigure. Malaria Îi speriase tare. Măcar În tabăra asta aveau un adăpost, apă curată și așa-zisa mâncare. Gazdele lor erau binevoitoare și Încercau din răsputeri să Îi facă să se simtă confortabil, punându-le la dispoziție cele mai ferite locuri de dormit și dându-le cele mai mari porții zilnice de mâncare. Pentru a suplimenta orezul și tăițeii, căutau provizii comestibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Pată Neagră, Vaselină și Limbă făceau În mod regulat incursiuni În junglă. Când găseau chiar și o singură astfel de plantă rară, ridicau podul, goneau În josul muntelui cu comoara și mergeau În satul Nyaung Shwe unde apelau la o rețea binevoitoare formată din câțiva membri ai tribului Karen simpatizanți și un bărbat, expert În discreție și profituri imense. Pe tot cuprinsul Myanmarului puterea plantei ajunsese o adevărată legendă. Un vânzător Își avertizase clienții să folosească o cantitate mică, pentru că auzise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
profituri de milioane, chiar miliarde, prin vânzarea stocului lor către Organizația Mondială a Sănătății. —Mare este Domnul, au scandat gemenii. —E un miracol, a strigat bunica lor. Proaspăt redenumita State Peace and Innovation Network 1 - SPIN - a arătat un interes binevoitor față de această plantă. O nouă lege urma să fie aplicată fără milă. Gata cu defrișarea pădurilor de tec! Gata cu despădurirea pentru instalarea conductelor! Gata cu tăierea copacilor pentru cultivarea heroinei! Cei care nu vor respecta mediul vor fi torturați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Israel: "Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în țara Haldeilor; 6. Îi voi privi cu un ochi binevoitor, și-i voi aduce înapoi în țara aceasta: îi voi așeza și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge. 7. Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
persoane plăcute“. Kawai: În general cei care fac gălăgie în lume sunt „tipii buni“. Cei răi nu pot face lucruri atât de mărețe. Nu ar trebui să fie atât de mulți cei care omoară prin intermediul băieților răi. De obicei, persoanele binevoitoare omoară cu nesaț. Se știe numărul celor care au fost omorâți de criminali cu intenții bune, iar o mare parte din ei au fost sacrificați în numele dreptății. De aceea este foarte greu să numești aceasta o faptă bună. Totuși, credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și doar din greșeală mă chemase „intempestiv și dintr-o dată” (cum ar zice nea Gligore), la apelul de dimineață a păcătoșilor care trebuie să dea socoteală pentru păcatele lor știute și neștiute, făcute cu mintea cu ochiul, cu fapta... Așa că binevoitor și culant, El mi-a permis să mai revin pentru încă o vreme pe pământul acesta cu condiția expresă ca în primul rând să mă las de „iarba dracului”, adică de fumat ceea ce s-a executat imediat și fără comentarii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în mană pensula cu care desenează cum dorește colegiile electorale. Și cine le desenează, printr-o „salamandrizare” adecvată, câștigă fără probleme. V-am întristat, nu-i așa? Văd că v-au dat lacrimile, dar în afară de o batistă și un umăr binevoitor pe care să plângeți, nu am ce să vă ofer. Ce bine ar fi fost, să nu fie adevărat, dar se pare că asta ni se pregătește. Deci vă pot adresa îndemnul „Cu Dumnezeu, înainte” (și cu PD-L înapoi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care în 1916 au trecut Carpații pentru eliberarea Transilvaniei. De abia mai apoi s-a aflat care este cauza. Focoșii militari români, nu reușeau în nici un chip, să-și țină închise prohaburile, când le pica în mână câte o unguroaică „binevoitoare” și încercau și ei să afle direct de la sursă, dacă sunt demne de renumele mondial de care se bucură acestea în materie de sex. Și atunci ungurii le-au dat ce doreau. Au recrutat sute de femei maghiare bolnave de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
1990 au apărut în țara noastră atâția copii bolnavi de SIDA, mai ales că la noi boala ne cam ocolise? Copii cu părinți perfect sănătoși au fost descoperiți cu SIDA după un simplu vaccin sau injecție. Oare cine o fi „binevoitorul” care ne-a înzestrat spitalele pentru copii cu seringile pentru tratament? Aud? Ehei, nimeni nu vorbește... Nu vi se pare ciudat că mai ales în căminele cu copii orfani au apărut cazuri nenumărate de SIDA? Și imediat, ca din senin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
prezent să fie cât mai copios: citeam împreună tot timpul, vizitam expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt indelicatețe. Mult am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însemna, în buna parte, integralism. În ceea ce privește pe bătrânii monarhiști, care își păstraseră până atunci credințele, foarte puțini din ei acceptă un compromis cu Republica, fie ea chiar salvată și condusă de Sidonio Paes; restul, se păstrează într-o atitudine de binevoitoare non-colaborare. Iar integraliștii nu pot crede în viabilitatea operei lui Sidonio, pentru simplul motiv că, așa cum scrie Sardinha, "ea nu va dura mai mult decât viața lui". Continuitatea unei opere de guvernământ nu poate fi asigurată decât de monarhie. "Prezidențialismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să se elibereze de livrele întregi de fierărie care o protejau, îi porunci să-i aducă bere și îi spuse lui Sebastianus pe un ton binevoitor: — Șezi, te rog. Deja am dat ordin să ți se pregătească un cort. Nimic deosebit, firește, doar câteva pânze întinse între copaci. Știu că ai un scutier și o să fie suficient pentru voi amândoi. De altfel, probabil că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
reflecție. Etius, cu o expresie satisfăcută, pocni din degete: — Exact! Ai zis bine: timp și aliați! Și încă - s-o spunem și pe asta - de un dram bun de noroc! Sau, ca să zicem ca papa Leon al nostru, de ochiul binevoitor al divinei Providențe. Acum ascultă-mă bine: după cum știi, în Galii există multe forțe pe care, dacă le-am uni, ar fi posibil să adunăm la un loc o mare armată, capabilă să se opună hunilor. Miliții barbare, cele mai multe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
motive rămân întotdeauna de neînțeles: cine a rezistat ori doar a protestat este ars sau tras în țeapă, iar cine a suferit este, de asemenea, ucis în chinuri fiindcă a suportat. Ei ne privesc cu ochi încă și mai puțin binevoitori decât cei cu care noi ne privim animalele, fiindcă noi, de obicei, le ucidem pentru o necesitate a noastră, în vreme ei ucid doar pentru plăcerea de a o face. înțelegeți acum de ce vă întreb dacă n-ar fi cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui mic pârâiaș ce curgea mai la vale: soldații cu gura uscată ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese gâtul. Sau cum era Dhuryodan, căzut doar cu puțin timp înainte, practic, sub ochii săi. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
le spele oare? Triste, plâng cu disperare Prosoapele-n baia mare Mototol pe sub picioare Și întreabă: Cum e oare Bunul simț la fiecare?! Vor o sindrofie-aleasă, Dumnealor nici că le pasă, Că-i mare deranj prin casă, C-un cont binevoitor, Ei se duc mai repejor La solar și coafor. Florile la fiecare Plac, dar cine oare Să le ude, ce -întrebare?! Se usucă orice floare Și habar nimeni nu are! De n-ar avea ajutor, Ar fi vai de steaua
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ale programului, am pus imediat în aplicare pe a doua. Ca să scurtăm un kilometru, am sărit gardul prin fundul grădinii, operație delicată și chiar riscată, de care Adela s-a achitat perfect grație scărilor formate de nuielele gardului învechit, unei binevoitoare crengi, de care s-a ținut cu mâinile, și concomitenței aceleiași operații executate de mine puțin mai departe. Adela a petrecut de minune. Și-a făcut un alpenstock din creanga jupoiată a primului copac întîlnit, apoi, nemulțumită, a devastat mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atenție. Dar acest gest, provocat oarecum de vorbele ei, mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcuse puțin a mea. Și eram singuri acum, în grădină, și nu ne despărțea nimic decât doar câțiva centimetri de spațiu binevoitor și - implacabila cronologie. Ne-am dus la restaurant. Ne-am așezat la o masă mică, luminată de o lampă prinsă în perete. Bustul Adelei, înalt, elegant, era ușor aplecat asupra mesei. Ochii ei răspândeau o lumină viorie, și potirul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
însă compuse în armată. Am de gând ca în scurt timp - acum e doar o chestiune de zile sau de săptămâni, așa îmi spun eu - să mă despart de vreo sută cincizeci de poeme și să le prezint primului editor binevoitor care posedă un costum de dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să ocupe un loc de frunte și În Istoria „Contemporană”. Așa precum Tony Pavone făcuse legământul cu el Însuși, se lecuise. Când avea timp liber, Își Îmbogățea cunoștințele documentându-se, cu tot ce era de văzut, ocolind cârciumile și amicii binevoitori. Relațiile sale de prietenie cu Carla, se distanțau În mod vizibil, inevitabil, ieșirile În doi, se puteau număra pe degete. Fata avea În mod deosebit predilecție către filmele americane, În timp ce el, prefera sălile de teatru, operă, muzee ori alte manifestări
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]