5,219 matches
-
românul sau, The Cement Garden, dar mai ales pentru ecorșeurile de o tandra cruzime din volumele de povestiri netraduse încă la noi, First love, Last Rites și În Between the Sheets. În prim plan se află acest adolescent cu o bizară maturitate, una gratuită, precoce, ca o molestare, care apasă fără a oferi niciun punct de sprijin, nicio garanție. Dacă unul dintre drumuri îl poartă către Paranoid Park, celălalt, o poteca printre ierburi înalte îl conduce la marginea mării pe o
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
identifică două intervale cu o anumită stabilitate (1860-1914 și, respectiv, 1919-1927) și trei mari falii: ruperea de Orient și de feudalism; închiderea față de Occident și de capitalism; desprinderea de Est și de comunism. Altfel spus, modernizarea, comunizarea și democratizarea. Peisajul "bizar" al literaturii române sub comunism, explorat în excepționala sinteză, își arată acum coerența, într-o sistematică mitologică sui-generis. Lucrurile care nu puteau fi întru totul explicate inițial (statura supradimensionată a unor autori, persistența unor clișee, performanțele poeziei neomoderniste în anii
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
multe asemenea elucidări pe care, printr-o excelentă posesie a datelor, Ilina Gregori le pune în serviciul, de veche tradiție, al interpretării. Din biografie, cam ca la Balzac, se alunecă în contextul mai amplu al vieții citadine. De aici, prin bizare calcule psihanalitice, se ajunge la foarte subtile aproximații vizând ultimii - și atât de controversații - ani ai lui Eminescu. Dacă algoritmul acestei cărți cu nume patetic mi se pare, pas cu pas, funcțional, totuși întârzierile consecutive la care el se pretează
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
Carol pentru un incident minor petrecut la Iași. Venind vorba despre cele patru "mărgăritare" lipsă din coroană (evident, Transilvania, Bucovina, Banat și Basarabia), regele se arată, în chip nediplomatic, flatat. Iritarea ziaristului Eminescu e firească, dar supradimensionată. Prin ce transformare bizară, peste cinci ani, pacientul Eminescu va vorbi despre atentatul "cu pietre de diamant" comandat de monarh împotriva sa, din pricini - vai! - de ipotetice drepturi ereditare? Citită fără părtinire și fără panica vreunei conspirații camuflate, cartea Ilinei Gregori pune - foarte precis
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
provoacă oroare, viitorul să-i surîdă unui Vadim Tudor. Ca un gazetăraș de duzină ca dînsul să aspire la locul suprem în stat, în loc să fie găzduit într-o elegantă vilișoară cu gratii, pe Insula șerpilor". Totul se leagă într-o bizară țesătură în care cuvîntul de ordine nu poate fi decît absurdul. Un absurd cu o înfățișare nu o dată cosmetizată, astfel dreasă pentru a putea pătrunde cu destulă ușurință în mediile normalității. Nu s-a descoperit încă, își dă seama cu
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
care, la un moment dat, au împărțit cu tine clipa cea atât de repede trecătoare. Răsfoiești în singurătate albumul cu fotografii. Fiecare instantaneu mâncat de vreme este o poartă deschisă spre alt timp. Peisajul se animă ca prin farmec, ținutele, bizare pentru lumea de azi, își recapătă dreptul la normalitate, în cap îți răsună voci și accente pe care credeai că le-ai uitat demult. Ai sentimentul că te-ai regăsit, că jumătatea de secol care s-a scurs a fost
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
ultimul act al dramei. Regizorul încearcă să recupereze atmosfera patriarhală, conservatoare a locuințelor din Sud care mai păstrează un aer seniorial, dar și povești crude. Atmosfera a devenit halucinantă, spectrală din cauza bătrînei voluntar claustrate, care impune cu severitate o ospitalitate bizară, dar mai ales din cauză că, și aici, "întîmplarea" se întîmplă. De altfel, este și unul din momentele "fericite" ale filmului, cînd starea de tensiune este creată firesc, fără inutile artificii, decurgînd din stări, fără a răspunde unor comenzi vizibile din off
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
și negri", protv.ro; "Psihologii consideră că părinții și profesorii sunt direct responsabili de felul în care evoluează acești copii emo", Gardianul, 14.05.2008), de "un puști emo" (Wikipedia), "tineri emo" ("Tinerii emo sunt ușor de recunoscut după hainele bizare și atitudinea socială", realitatea.net), de "comunități emo" și "generația emo". Substantivul e folosit cu cel puțin două sensuri: pentru a desemna atît fenomenul - "Dar cum a ajuns emo acolo?"; "astăzi, emo-ul a evoluat în diverse stiluri" (Wikipedia) -, cît și
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
Forma de existență absolută a umanului este sentimentul, iar nu limbajul". Ce să mai înțelegem? Cu adevărat, "ce se înțelege acum prin autenticitate, iată o întrebare extrem de grea...". Impreciziei doctrinare i se alătură o serie de aplicații dintre cele mai bizare care, am fi ispitiți să spunem, frizează suprarealismul. Terminologia glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
seamă Gogol și Cehov - dar și spre un fantastic de tip Borges, fac toți banii), Nevasta lui Hans, autorul mărește miza prin romanele din ciclul Tălpi. Șotronul, Mașa și extraterestrul și, cel mai recent dintre ele, Locomotiva Noimann, sunt scrieri bizare, la limita iraționalului, în care metafizicul se topește în suprarealism, realitatea, obsesia și visul se amestecă fără încetare, contururile se întrepătrund, iar cotidianul explodează în imagini care se remodelează continuu după regula caleidoscopului. Pe lângă fantezia debordantă, spiritul postmodern, intertextualitatea, aluziile
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
de conversație, meditații de tot felul, mici revelații intelectuale, chipuri transfigurate ale unor oameni cunoscuți în trecut sau aflați în imediata vecinătate a celui în cauză. Conexiunile și analogiile care se petrec într-o minte rătăcită sunt dintre cele mai bizare și surprinzătoare. Astfel, o meserie cât se poate de terestră precum cea de stomatolog, practicată de Noimann dobândește inedite valențe metaforice. Pornind de la locurile comune ale propagandei în favoarea igienei bucale, dentistul, aflat într-un fel de transă, ajunge cu mintea
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
întru "monstruos", care-l eliberează din cușca în care se afla, plasată cu cruzime alături de cea a babuinilor. Scena are întregul farmec bolnav lynchian, ca într-un capriciu de Goya; noaptea, în pădure, își face loc un cortegiu de ființe bizare, desperecheate, fantaste, luminate de un felinar, fiecare cu mersul ei ceea ce conferă scenei un soi de straniu tangaj. Dezmoșteniții sorții relevă o oază de umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
marele bolnav Max Blecher, acela care ar fi dorit să-și asume suferințele tuturor celor dragi, revine zguduit, îngrozit și notează: "Pot exista și nefericiri mai mari decît un regim antisemit. Știam... dar uitasem!" Blecher insistă s-o întîlnească pe bizara sa prietenă și admiratoare, Maria Ghiolu, aceea care îl consideră pe Sebastian "mai inteligent decît Gide", una din femeile în a cărei plasă intelectual-senzuală avea să rămînă prins ani și ani. Recitește De două mii de ani după "o scrisoare mișcătoare
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
multť care modifică statutul ontologic, și nu doar detaliile cuiva. Lucifer nu era un înger de rînd, ci un exces de înger, după cum Legiunea care își luase numele de ŤArhanghelť ajunsese să întruchipeze excesul de arh-anghelitate". Care să fie explicația bizarei schimbări? O pierdere a măsurii, crede exegetul, o "comoție afectivă" care împinge ființa dincolo de marginile sale naturale, astfel că aceasta se dezechilibrează, se răstoarnă. Poate nu e chiar o pierdere catastrofală a "normalității", o "monstruozitate", "o criză de epilepsie", ci
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme oribile, cu scopul de a strivi fericirea
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
printr-o tandrețe desuetă, ori filmul pare să ofere explicații acolo unde ar trebui să avem doar intuiții. Pe deasupra, regizorul a avut ideea neinspirată de a recupera culoarea locală și prin intermediul unei engleze vorbite cu accent spaniol, engleză care sună bizar, fals. Despărțiți de un tată grobian, Lorenzo Daza (John Leguizamo) decis să-i ofere fetei sale o partidă pe măsura frumuseții ei, cursul vieții fiecăruia dintre îndrăgostiți evoluează diferit. Băiatul de la telegraf (Unax Ugalde) se transformă peste noapte în Florentino
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
impact serios printre făcătorii de teatru, precum și printre iubitorii lor. O astfel de imagine, însă, îmi șoptește că ceva e putred în Danemarca... Îi văd, căutîndu-și locul, pe Emil Boroghină și pe Puiu Antemir undeva sus, cocoțați sub balconul oficial. Bizară plasare! Las la o parte că sînt două personalități, dar sînt, printre altele, și membri în Senatul Uniter. Puțină considerațiune găsesc că se cuvenea. În fine. E adevărat că spectacolul e lung, din ce în ce mai lung, cu momente slabe, fără haz, fără
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
sau de inflexiune care conduc la brevetarea unui autentic regim al prozei. La o individualitate greu de tradus, recuperator, în versuri. O atare mostră de proză oferă episodul vagonului înghețat un-deva în munți. Povestită de unul dintre cetățenii acestei lumi bizare, secvența ia proporțiile unei glaciațiuni de buzunar. "Toți călătorii erau înghețați pe băncuțele lor, degerați adică, niște momâi de sticlă, acoperiți cu un strat gros de promoroacă. Fiecare fusese prins de îngheț după voia întâmplării. Unii mai erau aplecați asupra
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
suspansul, după ce ai văzut 13 Tzameti (2005) al lui Gela Babluani, filmul căznit al lui Sergiu Nicolaescu ți se pare ridicol, un soporific pentru octogenarii plictisiți de jocul de table, cu o mulțime de elemente neverosimile, prost legate, precum apariția bizară a unui șofer român - jucat onest de Cristi Puiu - care-l duce pe gratis prin oraș pe comisar, face și o cursă de viteză cu el, îi servește drept ghid și intră în custodia unei valize cu un milion de
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
croitoreasă, cîteva zeci de scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fusese nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurată, cineva, aflat la capătul unui lanț salvator, ne rezolvase (în acei ani, verbul "a rezolva" se conjuga, într-un mod bizar care îmi zgîrîia urechile, cu reflexivul). Îmi amintesc cît de greu procurasem cămășuțele de pînză, căciulițele de bumbac și păturile (urîte, dar, în sfîrșit, de dimensiuni potrivite pentru un nou născut). Soacra mea obținuse o sticlă cu biberon ușoară, din
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
efectuează plimbări în pas alergător ca să curme melancolia. Se surpă alura de infailibilitate când despică el însuși disjuncțiile firii sale de satir și surplusul de libidinozitate (dincolo se specifică "încălcarea tuturor legilor"). Sunt spasme omenești care indică o natură complexă. Bizară e însă oprirea în fața unei uși tainice, oculte. În spatele ei zac, probabil îngropate, amintiri dureroase, refulate. Nici o tresărire nu mai vine din porțiunile ascunse. Nu mai străbat, nici măcar deformate, avertismentele cu care îl teroriza familia sau mediul nemijlocit. Ce a
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
aglomerează în paginile - și așa nu prea generoase numeric - care desfășoară secvențiala epopee civilizatoare a străbunicului Mirunei, Constantin Berca. Spusă de fiul acestuia, de Niculae, și întoarsă pe toate părțile de cei doi ascultători fragezi, ea se leagă în formula bizară a câtorva flash-uri tragice. Un soldat rus, plin de vodcă, se aprinde ca un chibrit în momentul când gloanțele turcești de la 1877 îl ating. O pendulă scumpă, adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Beckett era extrem de meticulos, un adevărat profesionist. Eu eram foarte tânără pe vremea aceea și grozav de timidă. Poate din pricina acestei timidități nici nu mă apropiam prea mult de el. Și totuși, într-o bună zi s-a întâmplat ceva bizar. În plină repetiție, Beckett se întoarce la un moment dat spre mine și mă întreabă: "Cum ți se pare scena asta?" Pe mine mă întreba oare, pe o neștiutoare? Ce vedea marele dramaturg în mine care eram o muscă? Și
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
scriitorului israelian Aharon Appelfeld a venit de la sine, la sfârșitul lecturii romanului Mirelei Stănciulescu, Copilul de foc. Iubirea "ireală" dintre un artist celebru (scriitor, la Aharon Appelfeld, pianist, la scriitoarea din România) și o tânără devotată acestuia trup și suflet, bizară pentru cei din jur, dar adevărat revelator al sinelui profund al celor doi protagoniști este liantul de fond dintre cele două cărți, despărțite însă de multiple alte aspecte legate de construcție și de conținut. Iubirea izbucnește spontan, nu ține cont
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]