5,205 matches
-
Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă revolt: nu, ea nu ! Ea nu e vinovată ! Până aici, domnilor ! Soția mea, alte mii, alte zeci de mii, sute de mii de femei oneste, cu serviciu, casă, copii, lovite de blestemul plaselor goale și al cozilor interminabile trebuind să suporte dezastrul bucătăriilor fără gaze, căldură, lumină, nu sunt și nu pot fi socotite - de nimeni - vinovate." (pag. 194) O asemenea lectură, ceva mai interesată și - fă ră dubii - mult mai interesantă
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
în toată presa, contribuind și ele substanțial la întreținerea unei mentalități favorabile jocului la loterie. Vine apoi seara de duminică, în care milioanele de cumpărători de lozuri urmăresc cu sufletul la gură rezultatul extragerii numerelor câștigătoare și apoi, ca un blestem, aflăm că nici în săptămâna respectivă premiul cel mare nu a putut fi acordat. Parcă-l văd pe Grigore Vasiliu-Birlic interpretând pe binecunoscutul personaj al lui Caragiale, aflat sub vraja îmbogățirii peste noapte la loterie. De unde a pornit scandalul Scriu
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
lumină. când noaptea venea, și asta se întâmpla des, în neculoare se înfășa și aștepta răsăritul. iubire mută și oarbă, floare a soarelui, te prinde toamna într-o rază, din ea te strig, din ea te chem, suav descântec, sfânt blestem. iubire să-ți afli salvarea într-un strigăt, să-ți găsești odihna într-un oftat, să zbori cu aripile unui singur sunet. să dai peste lumina din râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul în care Biserica oficiază cu jumătate de gură o morală slugarnică. * Blestemul fundamental al omului nu pare să fie culpa originară, ci obsesia de a-și construi un sfârșit cât mai bine garnisit și mai consistent. E ca și cum nici unul de pe pământ nu ar putea pleca fără să-și ducă la îndeplinire planul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și de a-l domina pe bărbat. Om împlinit Cine nu a cunoscut dragostea adevărată și nu a strâns la piept rodul iubirii împărtășite nu se poate socoti om împlinit. Blestem Dragostea pătimașă, măcinată de gelozie morbidă, este mai curând blestem decât fericire. Familie Într-un cuplu familial nici unul dintre parteneri nu poate avea toate calitățile dorite de celălalt. Menire Când părinții săvârșesc erori grave în creșterea și educația copiilor uită că menirea lor este de a face din propriile progenituri
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
resimțită ca depășită. Și totuși, "lombrozianul" mereu gata să "ucidă" e un timid sentimental, cum prea bine se vede într-un antologic Cântec: "Foaie verde măghiran/ sunt un tip lombrozian./ De nimica nu mă tem -/ nici de legi, nici de blestem, / nici de șiș, nici de topor,/ nici de ura tuturor./ Sunt un individ lucid,/ mereu gata să ucid.../ Dar sunt și eu un Om... Iubesc/ Plaiul nostru românesc". Desigur, unul care cunoaște foarte bine oamenii!
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
nu numai o adevărată revelație, ci și o altă identificare a capacităților noastre, în sensul unei încurajări a tentativelor îndreptate către creațiile literare de mare respirație. Ion este la noi prima operă epică genială de proporții impunătoare, care a învins blestemul postum, influențând direct receptivitatea românească în chiar actualitatea apariției sale. Liviu Rebreanu cuprinde, în inițiativa sa îndrăzneață și în realizarea sa minunată, temelia unei întregi perioade de mare răsunet creator, temelie pe care s-au ridicat chiar și propriile sale
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
al suferinței colective, iar indiferența factorilor de putere îl urca pe revoltatul poet pe un piedestal al geniului neînțeles și batjocorit. Abia posteritatea urma să-i facă dreptate. Deocamdată, adevărul umbla cu capul spart, iar artistul își unea huiduielile și blestemele cu ale aurolacilor Tranziției. Atitudinea aceasta era la fel de bine marcată în poeziile de mare ori îndoielnic efect. Cele dintâi o expuneau amestecată cu obsesiile intime ale creatorului, urcând împreună cu ele din subconștient. Celelalte o declamau retoric, utilizând aluzii străvezii și
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul schimbării. Cele care nu-ți aparțin rămân neschimbate și tocmai acelea îl primeau acum cu bunăvoință. Peisajul nu era al lui, nu era căminul nimănui - era pur și simplu locul unde erai acasă. Acum nu-i mai rămânea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
va avea până nu se va duce la popă să-l dezlege. Că rusoaia i-o legat cununia și nu se mai însoară el cât îi lumea și pământul dacă nu o ia pe dânsa. Ferească Dumnzeu de așa un blestem!... Si nu s-o mai însurat? a întrebat din nou Vasile Hliboceanu. Stai să vezi...S-o dus ea mătușa Rarița la popă și l-o rugat să-i citească pentru dezlegarea de vraja rusoaicei...Da’ ce credeți voi că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu toate lucrurile astea după - cu tot respectul - moartea ta? Am auzit că n-ai pe nimeni. De unde-ai auzit? — De la Fatima; stă toată ziua cu ochii-n televizor. Până i se aburesc lentilele. De la vinul de smochine, mă-nțelegi. — Blestemul soacrei, își amintește Lionel de antanta cordială dintre Fatima și soacră-sa, după ce aceasta din urmă s-a retras în urnă. Inginerul e în cumpănă. Până acum nu s-a gândit la acest aspect: ce se va întâmpla cu lucrurile
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și ea ceva dintr-un spectru”(p.18); sau „Ana Petrovna apare În pragul ușii, ținînd un pachet Într-o mînă și un cearceaf alb În cealaltă. Apariție destul de macabră, un fel de spectru al durerii”(p.52). Despre scris - blestemul și mîngîierea marelui Cehov, ce zice cinica Anfisa - transferată aici, din Trei surori ? „Ce mai aveți de scris? Numai e mult și va trebui să muriți, dar dumneavoastră continuați să scrieți! Nu e bine! Terminați odată cu scrisul, nu mai e
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vă referiți la spectacolul de pe scenă, TEATRUL e ceea ce ne emoționează, Înveselește, ori Îngîndurează. După caz. Teatrul e arta minunată care explică lumea și viața, În chei diferite: grave, comice, lirice, ironice, tragice. Teatrul creează dependență și e ca un blestem: te-a „prins”, nu i te mai poți opune...Îl porți după (cu, În) tine, toată viața... Revista ComunIQue: Ce nu este teatru? Bogdan Ulmu: Iată o Întrebare dificilă; Încerc să răspund, totuși: tot ce NU intră-n definiția de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe tine. cârtițele-oribil dansatoare, dacă nu ar fi oarbe, ar vedea numai un glob uriaș de pom de crăciun, albui verzuliu, ridicat sus, în vârf, ca un far al așteptării corabiei multîncercatului prinț shangdi di liwu. șase deasupra: te amenință blestemele dușmanilor cruzi și vrăjile fără de leac ale zeităților mici, brațele tale adună toate vietățile care au prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă cu trupul tău, împreună, acest bulgăr de viață se face
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vreodată decât la sunetul pașilor tăi. IERONIM: Mai spune! Cât de frumos știi tu să spui! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ce să-ți mai spun? Tu crezi că aici, în singurătatea mea, totu-i înflorit și luminos, dar nu-i așa. Blestemul care mă înlănțuie, Făt-Frumos, nu poate fi înlăturat. N-ai să-l poți rupe nici tu. Mi-a fost sortit să rămân mereu tânără și frumoasă, dar mereu departe de cel drag. IERONIM: Nu poate fi nici un blestem care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i așa. Blestemul care mă înlănțuie, Făt-Frumos, nu poate fi înlăturat. N-ai să-l poți rupe nici tu. Mi-a fost sortit să rămân mereu tânără și frumoasă, dar mereu departe de cel drag. IERONIM: Nu poate fi nici un blestem care să ne despartă! Dă-mi mâna, să mergem pe malul lacului, acolo unde erai când te-am visat. Dă-mi mâna, să mergem! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mâna mea... ți-o dau, Făt-Frumos, dar atât de rău îmi pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu depărtat. Și-mi voi purta mereu umbra amăgitoare prin spațiul neguros al timpului. Du-te, Făt-Frumos! IERONIM: Am să rătăcesc, fără popas și mâhnit, în nesfârșirea sufletului meu. Blestemul e mai tare decât mine! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Ți-am spus că așa va fi! Plătim cu lungi tristeți orice părere de bucurie. (se depărtează) Totuși, nu uita, luna-nfrumusețează lumea pentru dragostea noastră! (dispare) IERONIM: Nu-i drept! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
copilule... Oare fericirea să fie minciuna unei clipe? IERONIM: Chiar de n-ar fi așa, am drept la fărâma de fericire a zilei de astăzi! (strigă) Ursitoarelor! Mi-ați menit tinerețe fără bătrânețe. Menirea voastră, fără dragostea împlinită e un blestem. Rupeți vraja care-o împresoară pe Frumoasa fără corp! Locul ei nu-i în singurătate, locul ei este lângă mine! Locul ei este între oameni! Pentru că povestea noastră este povestea tuturor îndrăgostiților! (Efect sonor. Intră Cezara.) CEZARA: M-ai chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am atins-o niciodată! Iar, pentru asta, îmi pare a fi doar vina mea, căci omul, prin natura sa imperfectă, este o ființă slabă și vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi pune eu capăt acestui blestem foarte curând. Vreau, cu asta, să spun că mă voi desăvârși, voi deveni perfect, adică îmi voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un ideal, nimeni nu poate. Iubesc adevărul mai mult decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel mai bine. E mare păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
naiba cu toți! Neputința este cea care te scoate din minți, adeseori. Pe mine, mama m-a iubit cel mai mult! Am apărut Într-un moment nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nepotrivit. Acum o Înțeleg atât de bine. Nefericita! A avut grijă să-mi pună blestemele chiar În scutece! În inocența mea, le-am purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă bucur să fi fost prezent la scoaterea În lume
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
purtat și le-am păstrat ca pe singura zestre pe care mi-au putut-o oferi! Grele blestemele astea! Abia le mai pot duce! M-au cocârjat, și-au făcut din viața mea o sperietoare ! Să vă ferescă Dumnezeu de “Blestemul Saturnian”! Drumul cărții (scrisoare imaginară) Dragă prietene, mă bucur să fi fost prezent la scoaterea În lume a proaspătului volum “Două lacrimi de cer”. Încă din prima clipă a luat contact cu viața. A Învățat primii pași cu teamă și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face să zâmbesc. Cei doi vecini Înțeleptul împărat Solomon zicea așa: „În casele necredincioșilor, este blestemul lui Dumnezeu, dar curțile celor drepți se binecuvântează.” Acestea citindu-le, îmi trecu prin memorie o istorie, pe care voi încerca să o povestesc mai jos. Moș Ion Dascăl și moș Ion Vinaru erau vecini. Casele și grădinile lor erau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bucate gătite, moș Ion începea a arunca prin curte toate oalele și vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre în casă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]