1,800 matches
-
cu dungi. Te duceai și-ți luai și nu exista că-i bun, nu-i bun... Îți luai de-acolo și pe-ormă te duceai În celulă și Încercai pe tine dacă ți-e bun, dacă nu, schimbi cu altu’... Bocancii erau acolo vraiște, de-ăștia din armată, ce știu eu de pe când erau... No, io am prins o pereche: una avea vreo 44, celălalt avea vreo 48! Până n-am ajuns la cabinetul medical, eu așa am stat, și domne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
condamnare. Săracu’, când l-am văzut... când l-o băgat În cameră: „O, mamă dragă, de ce m-ai făcut?”. N-o fost În stare să-și deschidă degetele la picioare... Ca să bată desculț e mai bine decât Încălțat, că are bocancul trepidații și crapă Între degete, se desfac degetele... Și mai era unu’ Vasile Savu de la Constanța, foarte bun mecanic. M-o Învățat el mecanica pă sticlă. Pe el l-o băgat la politici c-ar fi pușcat niște ruși În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu-o pălărie-n cap, aveam și o haină... cum am fost când m-o arestat În februarie. Și n-am mai vorbit cu nimeni până am ajuns În capătul Moftinului. Și acolo, la un pod, m-am descălțat de bocanci, că o fost tare uscați, după atâția ani de zile la magazie. Dar Înainte să plec, cineva, tot un deținut, mi-o dat o pereche de teniși. Și m-am Încălțat cu ăia și-așa am venit acasă, pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dus cu vaporul și dă-i bataie acolo... dă-i la cules de porumb... Și n-aveam ce face, că te scotea zi di zi, nu conta cum era. Tăiai și cărai stuf, În apă, și te udai la bocanci... și seara trebuia să te usuci... Erau lanurile ca la colectiv, de un kilometru, toți căram ciocane la margine și de aici aveau oi, și mâncau oile cât mâncau, d’acolea dădea foc, ca să poată să are... Și toată ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Un băț așa... ca să te demoralizeze. Ce făceați În Închisoare toată ziua? Nu aveam voie să stăm pe pat... Nu aveam voie decât să ne plimbăm prin cameră, atâta. Da’ noi căutam să Învățăm ceva. Învățam germana, engleza, matematică. Scoteam bocancul, și aveam niște bețe, și puneam săpun pe talpă la pantof, cu apă și cu praf... și scriam pe el. Și când apăreau ăștia la ușă, ștergeam repede. Aveam profesori... Erau oameni deștepți În celulă. Era unul Gheorghe Tomescu, inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În care ordine? a rîs Marcu. Ei prostii, a spus Radu, crezi că un hoț se-apucă să sune așa, ca nebunu'?! El sună o dată și-apoi își face treaba. Dacă suni de-atîtea ori și mai și faci hărmălaie cu bocancii, ai pus-o. Atragi atenția și te ginește imediat un fraier. De unde știi? Ai încercat? Radu n-a răspuns. Făcea bine la imagine. Era totuși puțin îngrijorat să nu fie băieții care-l căutau. Era posibil să fi aflat unde
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vadă în orice pupăză o privighetoare. Pe deseară! Succes la Astronomie! Fata îi spune cuvinte prietenești, de îmbărbătare. Lazăr flutură mîna a rămas bun și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd zăpada cu bocancii, semn că a înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile de naștere? Cred că-s în partea cealaltă se uită și Mihai spre clădire. Gata, aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
l-a identificat și l-a introdus Într-un convoi: „O coloană de bărbați, femei și copii evrei, unde prîstavii șfuncționariț de la Primărie, cu topoare și ciomege, loveau lumea și o buzunăreau de bani, bijuterii și le luau hainele și bocancii din picioare”40. Vecini și o gloată numeroasă, „Înarmați cu ciomege, topoare și pistoale, au Înconjurat cca 400 de evrei adunați cu ajutorul lor, după ce sute au fost Împușcate În casele lor și pe străzile vecine din zona din sudul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ceferist”, s-a năpustit asupra evreilor pe una din străzile din sudul orașului - faptele ei au fost descrise de unul dintre supraviețuitorii evrei cu o simplitate care te Înfioară: „Am fost scos din ascunzătoare, bătut și călcat În picioare cu bocancii și târât până În stradă, mai erau și alții șevreiț, dar nu știu cum Îi cheamă. Am fost purtat toată strada cu mâinile În sus, culcat și sculat de la o casă la alta, până În dreptul Spitalului Israelit, acolo am fost culcat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
agenți polițienești și soldați români luau În primire convoaiele de evrei aduși În ținute sumare, plini de sânge și-i loveau cu patul armei, cu ciomegi de cauciuc și continuau să-i bată până ce cădeau jos și-i loveau cu bocancii. Aceste convoaie erau luate În primire șla intrareț și de gardieni publici”121. Reicher XE "Reicher, Leon" a fost introdus În curte la ora 7.30 dimineața. Numeroase mărturii au clarificat că În orele dimineții, numărul germanilor la intrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un evreu care s-a străduit mult să-și salveze tatăl. Comandantul gardienilor s-a folosit de cizmă sau de bici pentru a-i „număra” pe evrei și pentru a le ordona să se ridice. „Subsemnatul am fost șnumăratț cu bocancul”, a adăugat același evreu. „Înainte de Îmbarcare am fost iar mânați să trecem printr-un culoar format din soldați și ceferiști, care ne loveau cu patul puștii, baionete sau ciocane... Eu am fost lovit la frunte de o baionetă, deasupra ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Înainte de a intra trenul În Roman XE "Roman" , se oprise În câmpul liber. Ușa vagonului s’a deschis și un sergent de jandarmi din garda criminalului Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" , a intrat În vagon lovindu-ne cu patul armei și bocancul, a Început să facă numărătoarea noastră să vadă câți au mai rămas. Prin loviturile sale de bocanc a omorât doi evrei, ne-a jefuit de ce mai aveam asupra noastră și apoi a părăsit vagonul”47. Îngroparea cadavrelor s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
deschis și un sergent de jandarmi din garda criminalului Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" , a intrat În vagon lovindu-ne cu patul armei și bocancul, a Început să facă numărătoarea noastră să vadă câți au mai rămas. Prin loviturile sale de bocanc a omorât doi evrei, ne-a jefuit de ce mai aveam asupra noastră și apoi a părăsit vagonul”47. Îngroparea cadavrelor s-a făcut după metodele de la Iași și Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" , dar la Mircești XE "Mircești" totul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
vedere că gusturile lui se limitează la blonde spălăcite, n-am prea putut simpatiza cu reacția lui. — Ei bine, și eu sunt În negru din cap până În picioare, am subliniat. Purtam Îmbrăcămintea standard pentru dans: o rochiță neagră, ciorapi-plasă și bocancii mei uriași, plini de fermoare și șireturi. El Îmi aruncă o privire și spuse: — Tu ești altfel. Arăți sănătoasă și curată. — Cum Îndrăznești? — Vreau să zic, se grăbi el să adauge, că, Într-un fel, ești strălucitoare ca să te integrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
supărate“ din belșug. Grupuri de băieți braț la braț urlau versurile celor mai vesele cântece; când se punea ceva mai Întunecat și mai zgomotos, schimbau placa și se aruncau unii spre ceilalți, zbierând ca nebunii. Din fericire, mă Încălțasem cu bocancii, așa că oricine dădea peste mine primea un șut În tibie atât de puternic Încât nu mai Încerca a doua oară. Băieții bine crescuți sunt Întotdeauna ușor de deosebit: Își cer scuze În timp ce se Îndepărtează șchiopătând, cu urma bombeului tău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte promițător! Ne vedem luni, da? Abia aștept să-l cunoști pe Duggie! Am condus-o până la ușă. Pe trepte, ezită o clipă, măsurându-mă din priviri, o examinare atotcuprinzătoare care pornea de la puloverul cu glugă și se Încheia cu bocancii de munte. — O, și Încă ceva, Sam, spuse ea. Clienții pe care-i reprezint sunt desigur Înnebuniți după stilul boem, dar n-ar trebui să exagerezi În privința asta, nu crezi? Ești o fată foarte drăguță! Ce rost are să-ți ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Combinația de căldură, miros de lemn ud și lumina iernatică de afară îi evoca cu intensitate atmosfera zilelor când schiase în Munții Stâncoși, la Aspen; plăcerea vie a reîntoarcerii din zăpadă în cabana de lemn, caldă, cu schiurile înghețate și bocancii uzi. Hattie nu se simțise niciodată fericită la Denver, dar această amintire răscolitoare îi revenise în minte împreună cu răbufnirea unui sentiment de „departe-de-casă“, de cămin pierdut, de copilărie pierdută. — Haide să ne întoarcem. O să aprindem un foc bun în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Până la coadă, bun, ne-bun, Sile e și el de-al nostru, e nativ, nu? Bașca Spinoza, care zice, dacă nu mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde se duc...? și mi se împleticeau..., și mi se împiedicau..., și mi se tăiau picioarele... Apoi, se frânge ca secerat, de la mijloc și începe să vomite galben-intens, cu jet, peste bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul că nu ți-a păsat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și Vierme. Iar Sile, pare să-i dea dreptate momentan, Micuțului. Mai întâi, Matahala paralizează ca hipnotizată, petrecând cu privirea balansul lichidului auriu, șampanizat, cu bule mici, din recipientul agitat prin fața sa, de piticotul cel straniu. Încet-încetișor, bălăngănindu-și tălpile bocancilor, expandate de un platfus dublu, uriaș, Sile se urnește și se dislocă pe tânjeală înscriindu-se, cu o dexteritate lentă, de vâslaș, pe o traiectorie aproximativă, cu apexul și punctul de coliziune, în încheietura mâinii fantomatice, de gnom. Zbang-zdrang...! O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să mă culc cu Evie. Așa un déjà-vu. Hai să mergem cu barca. E exact aceeași voce. Seth lasă cuțitul de măcelărie să-i cadă din mână și vârful lamei rămâne înfipt în parchetul din holul lui Evie, chiar lângă bocancul lui de infanterist. Seth zice: Dacă Evie zice că eu te-am împușcat, minte. Pe masă, lângă telefon, e-un carnețel și un creion pentru preluarea mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mi-ar fi plăcut cu atât mai mult. Manus scoate un picior și-l pune pe pământ, apoi celălalt. În picioare, Manus se întoarce spre Fiatul plin de argintărie. — Nu, zice Manus, în schimb îmi dau căcatu’ ăsta. Manus, în bocancii lui de comando și costumul de camuflaj, scoate din portbagaj un ceainic de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se topesc în admirație. Cobori în Piața Mare, unde ziua zboară porumbei, iar noaptea - trupuri în dans, și te amesteci printre ele. Trei zile în care se poartă negru cu aceeași nonșalanță cu care-și țăcăne domnișoarele tocurile pe bulevard. Bocanci și Converse. Creste și plete. Laolaltă, fără discriminări. Altar. Celelalte Cuvinte. Cargo. Anathema. „Hello. Is there anybody in there?“ Uitările de sine împrăștie berea din pahare pe caldarâm. Haggard nu mai vin și cineva înjură întruna. Tarot. O blondă plânge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]