1,790 matches
-
subzistenței, dintr-o pensie mizeră, plătind peste jumătate pe medicamente, degradându-se pe zi ce trece. Am văzut cu ochii mei care sunt efectele a 42 de ani de comunism (toate valorile și elitele neamului românesc au fost înlocuite cu bocancul pe grumaz cu idioți utili cu dosar sănătos și verticalitate morală inexistentă), urmați de 26 de ani de capitalism de cumetrie, haos administrativ și jaf ajuns la rang de sport național. Am ajuns o țară debusolată, un popor fără ghidaj
O fantomă bântuie România și, aparent, nimeni n-o poate învinge () [Corola-blog/BlogPost/338713_a_340042]
-
Acasa > Literatura > Proza > AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sololocviile, precum niște șopârlițe deocheate, se încolăcesc de orele mele tardive. Obedientele insomnii își avortează bocancii interogativi. Aștept trenul pe un peron căruia i-a fost amputată vitalitatea. Mă simt aidoma unui arin ce face surfing cu antetele rutinei. Trenul se aude cum își scutură lăbuțele mecanice. Îi simt coastele cum defilează pe pasarela bucolică. Stau
AZI NORII JOACĂ GOLF CU CÂRTIȚELE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340238_a_341567]
-
judecata și după numeroase declarații reușește să-l scoată printr-o hotărâre judecătorească. Îmi povestea bunica că atunci când l-a așteptat la ușa postului de miliție era alb ca varul, cu ochii adânciți în orbite sclipind de bucurie și cu bocancii fără șireturi neștiind cum să iasă mai repede. De bucuria efemeră bunica i-a dat celui ce păzea poarta o bucată întreagă de slănină (vă dați seama ce foamete era în acea perioadă și care era moneda de schimb). Fabrica
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
dat faliment după nouă luni de activitate. Timp de doi ani a învățat să programeze site-ul de comerț electronic în timp ce-l construia, spune Mircea Goia. Îți recomandăm Vin 1000 de americani, cumpărăm alte F16 second hand, schimbăm uniforma și bocancii. Anunțurile ministrului Apărării Voluntar la o fundație. „Am pus Valea Jiului și orașele ei pe Internet” În același timp a început să facă voluntariat la o fundație nonprofit înființată la el în oraș de un american, care mai târziu l-a
Cu banii de disponibilizare de la mina Lupeni, Mircea a făcut o achiziție bizară în anii '90: și-a luat un calculator și a început o aventură fabuloasă. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338696_a_340025]
-
-mi dea aripi, mi-a irosit energia. De la șosea era cale de 4 ore. După vreo două ore de urcuș, greutatea din spate și dozarea neatentă a efortului parcă mi-a retezat tendoanele de sub genunchi. Mi-am abandonat hainele și bocancii de schimb într-un brad, aproape de cale, rostind un „Dumnezeu cu mila!” în loc de descântec de vreme bună. Am continuat să sui cu pași mici și rari. În Zănoaga de Jos, m-am întâlnit cu ciobanul de la berbeci. La perdeaua din
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
cerut (conform uzanțelor, fiind ofițer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu șefii). Nici nu vă puteți închipui ce șuturi verbale și morale am primit, a doua zi, de la un șef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simț față de cei care aduc nu știu cât la bugetul de stat. L-am ascultat și, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la țară (in câmpia Buzăului
DNA-ul tace chitic?!!! Jaful OMV Petrom, denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice () [Corola-blog/BlogPost/340034_a_341363]
-
cerut (conform uzanțelor, fiind ofițer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu șefii). Nici nu vă puteți închipui ce șuturi verbale și morale am primit, a doua zi, de la un șef tembel, ajuns ulterior general la apelul bocancilor: că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simț față de cei care aduc nu știu cât la bugetul de stat. L-am ascultat și, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la țară (in câmpia Buzăului
Jaful OMV [Corola-blog/BlogPost/340037_a_341366]
-
și România, în perioada aceea a guvernului lui Brătianu, 1922 - 1926, a plătit aceste datorii, cu foarte multă greutate: era multă sărăcie, armata noastră mânca mămăligă la cazarmă și soldații noștri erau în opinci, pentru că nu avea bani statul pentru bocanci. Am plătit această cotă-parte din datoriile Rusiei țariste către bănci din Occident, cotă-parte pe teritoriul Basarabiei, așteptând ca apoi să se facă întrunirea parlamentelor englez, francez și american, care să recunoască unirea Basarabiei cu România. Ei bine, această întrunire nu
Despre secretele Basarabiei… cu Şerban Milcoveanu () [Corola-blog/BlogPost/340022_a_341351]
-
n. r.) și de aici, uzi și frânți de oboseală, ne târârăm o zi și o noapte până la Setoi, unde fuserăm puși la muncă. Căram pietriș din râul Bușița de la doi kilometri, din zori până noaptea, târând după noi roabele și bocancii fără talpă. Soldații strigau: „La muncă, români!”. Voinicul bulgar tăbăra cu un ciomag plin de noduri și lovea unde nimerea. Plini de sânge și leșinați, cădeau și alții mureau. Credeam fericit pe camaradul care murise lângă mine, pentru că scăpase de
*Mărturie făcută de Gheorghe Dumitrică (din satul Molănești), în anul 1937 () [Corola-blog/BlogPost/339390_a_340719]
-
noaptea oameni de noapte: „Ziua lucram pe rupte la o/firmă nerecunoscătoare, dar care mă obligă să fiu viu/și treaz douăsprezece ore/(...)/De pe la opt seara, însă mă invada vechea poftă/grozavă de a mă mutila și pofta îmi punea bocancii-n/picioare.../(...)/ Știam bine ce fac/dar nu mai eram stăpânul meu” („om de zi, om de noapte”). Omul de zi este „viu și treaz”, lucid și stăpân pe sine. Omul de noapte este mânat de pofte, expus păcatului, morții
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
forma vasului în care este pusă. O controlăm, decidem ce vrem să vedem și ce ne dorim să aflăm. Câte bătălii virtuale nu am câștigat până acum? Am umplut pagina lui Dragnea de insulte atunci când a vrut să intre cu bocancii în această viață virtuală și să o cenzureze. Și am simțit mici satisfacții pentru că, nu-i așa, am câștigat. Am fabricat glumițe, parodii și ne-am distrat copios. Ne-am revoltat virtual și ne-am răzbunat printr-un unlike. Am
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
Autorului E încă vară în poiene și frunza n-a uitat că-i verde Lumina, ceruri înfioară și toamna, nimeni n-o mai crede Că va veni în prag de seară cochetă să-și ocupe tronul; Ieri și-a amanetat bocancii, mănuși, căciula și paltonul. Și-a prins sub brațe și în plete doar câteva furtuni și ploi Vreo zece mere ionatane, melancolii și pere moi Și în bagajele de mână a mai înghesuit cățiva Ciulini ascunși pe după șură și câțiva
SANDA NICUCIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341279_a_342608]
-
din spatele lui lipsea, lemnul fusese scos de cineva. Pe masa de lemn uitată sub fereastra împărțită în patru mici canate se odihnea o oală de lut. Podeaua de lemn era acoperită de un covor de praf care a păstrat urma bocancilor mei. Am încercat pe rând scândurile mirându-mă cum s-au păstrat așa de bine deși vântul, ploile și ninsorile le-au biciuit din când în când. Cealaltă cameră m-a întâmpinat zâmbind. Razele de soare m-au urmărit intrând
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
cariera militară. -Am început să scriu proza pe la începutul lui 2008, deși, mărturisesc, impulsul l-am simțit dintotdeauna, dar multă vreme am ezitat să-i dau curs... -Sunt membru activ pe site-urile "Esențe", "Negru pe Alb", "Cititor de proza", "Bocancul literar", "Noduri și semne", "Rețeaua literară", "Cronopedia", "RoGrup", "Sunetul Muzicii". -Am publicat proza scurtă în: - revista "Actualitatea literară" nr. 4/2011; - revista "Regatul cuvântului" nr.1/2012. -Coautor, cu creații de proza scurtă, în antologiile "Prietenia cuvintelor" și "Pe strada
LIVIU GOGU de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341991_a_343320]
-
vânător!... Îi plăcea să stea la pândă în doar locuri de el știute, avea un scăunaș cu trei picioare care se desfăceau și se adunau laolaltă, stătea elegant și aștepta vânatul pe scăunaș, până și în pădure se ducea tip-top: bocancii frecați lună, pantalonii drei viertel, strânși sub genunchi, scurtă canadiană, pălărie tiroleză cu smoc la panglică, ce credeți voi?! Treabă cu dichis, vânătoarea lui! M-am rugat odată să mă ia și pe mine cu el. Ucenic, cum s-ar
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Toate Articolele Autorului În frunzele moarte un gând nerostit, se clatină-n vânt, împletindu-și cununa, doar fulgerul taie în noapte, cuțit, împlântat`n morminte flămânde întruna. Blestem nesătul se lipește de mine, mă trage-n adâncuri o foame nebună, bocancii se-nfundă călcând pe destine, o soartă într-un pumn de glod se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș fi și eu cioplit din granit, se cațără pe mine, cad peste pleoape, nici ceasul nu bate, demult
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
săraca de ea să-ți facă mâncare. Se scula în toiul nopții să gătească și să fie cât mai gustoasă, ca în zorii zilei să meargă la fabrică, unde se spetea muncind pe banda de lipit tălpile la pantofi, sandale, bocanci, teneși, etc. - Doamne!... începusem să mai scap de griji, ajunsese la patru anișori, mergea în picioare, că m-am bucurat enorm când i-am dat niște creioane colorate și un bloc de desen; dar... ce crezi c-a făcut ștrengarul
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
și tălăngile își dovedesc utilitatea și, anunțați din timp, soldații români au timp și posibilitatea să riposteze la atacurile rușilor. După acest atac care a fost respins de români, compania avea să mărșăluiască zece kilometri prin stepa pustie și cu bocancii mustind de apă. Ca în “Marșul alb” al scriitorului Pop Simion. Și următoarea proză, “Țucu-ți gura ta!” are aceeași tematică istorică și aceleași personaje. Într-o încleștare continuă, combatanții își desfășoară efectivele, fără să stea să-și numere morții. Și
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
să trecem la butucul următor și tot așa, până la răndurile cu Cardinal, “comoara din insulă” care ne chema ca sirenele pe Ulise! Doar pe nea Gică nu-l vedeam, care a pus bâta pe spatele meu și talpa uriașă a bocancului pe spatele lui Costea, zicând: - Bă indienilor, hai că vă dă moșu’ struguri pe săturate! Ne-a mânat ca pe doi miei până la un butuc de Afuz Ali, ciorchinii erau cât ugerul de vacă, boabele cât nucile dar se coceau
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
fel de televizor. De pe piramida formată cu baza frigiderul sovietic, mijlocul din cutii grecești de tablă (ulei de măsline,cred) și moț - tv-ul pricăjit, dădea să iasă din ecran Pumnea, Graur sau Țopescu... că cică: „epocala calificare stă în vârful bocancului lui Mutu! Doar el poate aduce fericirea întregii țări!” - I-auzi, Mutule, rânji cotoroanța. La nevastă n-ai prea reușit...Da’ la popor... Din nou nimic. Babeta nici nu exista! Ce exista, de asta sunt ferm convins, era o tensiune
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
aici o violență care mie îmi repugnă. În State, oamenii zâmbesc și dacă nu ai nimic să le spui. Dacă ai ceva de spus, le spui frumos, civilizat. La noi, toată lumea caută un vinovat. Să discute, să se pună în bocancii celuilalt?! Asta vine din faptul că nu mai avem modele, fiecare se crede un mic Dumnezeu pe pamânt. Salarii? Fiecare face un efort. Sunt mulți tineri, pe care acești baroni ai zilelor noastre, că zici că suntem într-o societate
„Vine Dumnezeu la spital ca pe domeniul lui, fără să înțeleagă nimic din actul medical, din boli, nimic” () [Corola-blog/BlogPost/337795_a_339124]
-
posibilitatea de a speria pe cineva. Nici n-a pocnit bine când s-a aprins o lumină puternică din strada: „Poliția, care ești, mă?”. Știu că ne-a luat pe sus și ne-a aruncat pe patul din dormitor, cu bocancii în picioare și ne-a tras plapuma peste cap: „nu mișcați, nu respirați. Liniște!”. Cred că a fost singura dată când l-am văzut speriat pe tata. E o poveste banală despre cum trăiai cu frica-n sân. Cum erai
”Stockholm. Sindromul.” de Bogdan Brylynski [Corola-blog/BlogPost/100745_a_102037]
-
de inepții, dar nu vreau să rănesc pe nimeni, sperînd că această vocație este, cumva, postumă răzmeriței (cu voie de la poliție!) din decembrie. Mai mult, încep să am un sentiment de empatie pentru această tagmă pătrunsă în cîmpia literaturii cu bocancii, nu cu delicatețea unei petale de cireș ! De ce să nu scrie fiecare ce-i trece prin minte ? Cînd Leibnitz susținea, în « Monadologie », că « Notre esprit est un miroir de l’Univers », el nu-și imagina că oglinda răstălmăcește realitatea, întorcînd-o
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
ci le provoacă. Gata mereu să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călărească decât să brodeze, să meargă cu jeepul sau cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon. Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherită în rochii lungi, cu diadema pe cap. Uneori, în compania verilor ei regali, Majestatea Sa face glume (în mod privat, nu public), despre protocol și rigorile ceremonialului. Atunci când, însă, este în “luminile rampei
MAJESTATEA SA REGINA ANA ÎMPLINEȘTE 92 DE ANI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343958_a_345287]
-
care se jelea. Între timp, venise de la arat și soția lui Tobit, Gherghina, care sărise în brațele soldatului plângând de bucurie, că în sfârșit venise teafăr acasă. Că-ți pregătisem, Tobit,-se deslănțuise ea- toate cele de înmormântare, îți luasem bocanci noi și cămașă de borangic, m-am dus și la Manole Tâmplarul să-ți facă tronul, Tobit, credeam că nu mai vii, iubitul meu bărbat. Amândoi luaseră copiii în brațe și-i țineau strânși ca pe niște trofeie. Nu vreau
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]