1,350 matches
-
ne mulțumim doar cu câteva nume. Cel mai cunoscut, Felix Rubén Garcya y Sarmiento, adică Rubén Darío (1862-1921): creolul din Nicaragua, rătăcitorul perpetuu prin lume, rege al poeziei de limbă spaniolă. Sau Ramón María del Valle-Inclán (1869-1936), figură pitorească a boemei madrilene, de neuitat nu doar datorită vieții excentrice, nelipsitului lornion și brațului amputat, ci și pentru că e autorul unei opere care Îi dă drept de cetate În lumea dandy-lor. Iar dacă ne-am deplasa pe harta Europei mai spre răsărit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de pildă, foarte cunoscut numele lui Stanis³aw Przybyszewski (1868-1927), unul dintre cei mai excentrici scriitori polonezi, din al cărui spirit negator descind Witkiewicz și Gombrowicz? Cu primele sale eseuri filosofice redactate direct În germană, cu stilul inconfundabil de a trăi boema, el e considerat un geniu În mediile „Tinerei Germanii”, dar și ale „Tinerei Scandinavii”, pe care le cucerește la finele secolului. Gruparea pe care o inițiază la Cracovia, „Moderna”, după același model al insurgenței de generație, e unanim considerată drept
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de pagini 4 pe care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din Mările Sudului, după câteva amoruri Întâmplătoare care-i vor ruina sănătatea, după ce-și Întâlnește iubirea, el intră În cele din urmă pe scena pariziană ca „dandy al boemei”. Cu partea de avere moștenită la 21 de ani dinspre foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la hotelul Pimodan, unde Își amenajează interiorul după toate legile dandysmului: mobile de lux, obiecte de preț, veșminte scumpe. Afișează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
peste vesta puțin descheiată, cum Își scoate grațios mănușile roz ori bej sau cum Își oglindește chipul În luciul de mare efect al pantofilor. Dar se Înconjoară nu de „lume bună”, ci de tineri scriitori și artiști, cei mai mulți marginali, săraci - boema de geniu a Franței. E În această combinație ceva ciudat, greu de Întâlnit, și anume lipsa de interes a lui Baudelaire pentru aristocrație - lucru de neconceput pentru dandysm. Poetul Îi preferă pe excentricii artei, iar „pentru a se apropia de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un pact cu spiritul burghez. „Universul lui Baudelaire, singurul pe care Îl cunoaște, este boema, camerele mobilate și birturile, unde, paradoxal, se va comporta ca un dandy, cu tot eroismul pe care-l cuprindea pentru el acest titlu. Un dandy trebuie să-și păstreze masca indiferenței În cele mai grele Încercări și să zâmbească atunci când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
periplului nostru prin Dandyland. Lorzii Alvanley și Baltimore, modele pentru Însuși Brummell; „prințul secolului de argint al literaturii ruse”, Andrei Belîi; Roger de Beauvoir, În a cărui carte de amintiri, Les Soupeurs de mon temps (1868), se regăsește intactă viața boemei și a dandy-lor din Paris; Petrus Borel, arhitectul rebel și autorul Povestirilor imorale; cei doi frați Boulenger, Jacques și Marcel, dedicați - prin scris, dar și prin felul de a trăi - dandysmului de la Începutul secolului XX până În preajma celui de-al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
părea de ciudat, el se lasă Împins aici nu doar pentru că a compus un Tratat de viață elegantă, nici pentru că este părintele unor celebre personaje dandy (În Fata cu ochii de aur, Mărirea și decăderea curtezanelor sau Un prinț al boemei, de pildă). Ci pentru că el Însuși simte imperioasa nevoie de a se Îmbrăca, mânca, vorbi, comporta ca un veritabil fashionable. Iată-l portretizat de un apropiat, un ofițer englez strecurat În lumea bună a Parisului pentru că e dandy și are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
élégante, semnat de Însuși Honoré de Balzac. Suntem așadar În 1830. Balzac are 31 de ani. Dacă ar fi să Își facă bilanțul, ar aduna câteva eșecuri amoroase și financiare. Dar 1830 se anunță un an de cotitură. Prietenii temeinice, boemă literară, bătălia pentru Hernani trăită În direct, sute de pagini scrise și publicate prin reviste, ba chiar și În volum, o iubire Împlinită cu mai vârstnica Doamnă de Berny. Și, strecurată Între toate, o cărțulie neobișnuită nu atât pentru atmosfera
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
puțin În ce-i privește pe dandy, Barthes intuiește resortul nevoii de a purta haine „uzate”. Și astfel dandy-ul Își poate afirma diferența În raport cu o lume a cărei bogăție e „de serie”. Așa cum, spre a fi diferit În mijlocul pauperei boeme, el afișează bogăția exorbitantă a unui detaliu. O altă poveste, nu mai puțin interesantă, se leagă de câteva inovații vestimentare datorate dandysmului și demnilor săi reprezentanți. Câți dintre cititori Își mai amintesc istoriile unor aparent banale cuvinte: „spențer” sau „palton
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
erau Încete, rare, sobre, ținea mâinile apropiate de trup, căci avea oroare de gesticulația meridională. Nu-i plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După aceste observații
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
revistelor „Plai cu boi” (din 2002), „Aspirina săracului” (2003) și om de afaceri. În 1971 când îi apărea placheta Invocație nimănui (debutase precoce în presă, în 1967), D. era deja un nume de prim-plan cel puțin în lumea „scandalurilor” boemei literare de la Mogoșoaia și de la Casa Scriitorilor din București. Prietenia cu Marin Preda, frecventarea elitei conducătoare a breslei, permanenta atitudine de frondă juvenilă a „noului Rimbaud român”, farmecul irepresibil al omului, jovialitatea ghidușă, corozivă și cinică în același timp l-
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
tinerețe, iar anii exploziei în poezie a lui Nichita Stănescu trecuseră. Lumea literară care avusese nevoie de un Nicolae Labiș, apoi de un Nichita Stănescu s-a năpustit pe noul apărut, sânge tânăr, de Slobozia, cum nota Lucian Raicu. Toată boema literară recita faimoasele versuri de autoprezentare a noului astru liric: „Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost / și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, / cum aș putea întoarce copilul care-am fost / când carnea-mi înflorește și
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
IV.1895, București - 22.XII.1971, Paris), prozator. Este fiul Rebecăi și al lui David Goldschlager. A urmat studii de drept, fără a practica avocatura. Discret personaj al avangardei românești, însă recunoscut ca „un ferment și un animator”, fire profund boemă, C. a fost un partener de emulație inovatoare al lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ion Vinea, F. Brunea-Fox. Continuator al prozei în registru absurd a lui Urmuz, C. începe să colaboreze, uneori sub pseudonimul Sindbad, la „Facla”, „Chemarea” și la
COSTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286442_a_287771]
-
târziu la „Flacăra”, „România literară”ș.a. Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinerețea” (1946-1947), „Vestea nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” (1951-1953) și este angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Duce o existență discretă, boemă și vădește inapetență pentru ocupațiile profesionale constrângătoare, incapacitatea sau lipsa de interes pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de vigoare, vădind un lirism reticent
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
Nichita Stănescu alături de Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana și Constanța Buzea. Altfel spus, el a însemnat la finele anilor ’80 ce a însemnat Mircea Dinescu la începutul anilor ’70: insurgență ludică, diluviu metaforizant, factor coagulant de generație, „instituție” a boemei literare, ferment destabilizator și creuzet de atitudini estetice rebele din toate punctele de vedere. În plus, un talent remarcabil și o particulară forță de absorbție a tehnicilor poeziei beatnicilor americani. Mircea Cărtărescu definește poemele lui C. ca pe niște „scenarii
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
, Dem. [Dumitru] (24.IX.1900, Craiova - 29.X.1968, București), poet și publicist. Este fiul Elenei și al lui Ilie Basarabeanu. Nimic nu prevestea, în școlaritatea lipsită de probleme a lui B., viața dezordonată, deriva unei boeme eșuând în spleen sau în excesul potatoric. Era încă elev de școală primară în Craiova când începe să scrie versuri. Licean, își vede tipărite inimoasele compuneri în revista „Micul templier” (1912). Adolescența însă scoate la iveală fondul intim al lui
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în considerațiile introductive, cu aplicare la fiecare text din cuprins, ar fi aceea că poetul este cel mai bun
BELCIUGAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei intelectuale. El nu are nici o carte. Dureros îndoit de sine și orgolios, văzând în poezie o experiență intimă, aproape o taină, aștepta urmărind „perfecționarea izolată a individualității”; mitul lui era o unică, exclusivă, scriere. La 47 de ani, scoate Cuvinte
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
mică” sau pungi de galbeni de la zarafi în care bagă spaima (Vodă Caragea, Mavrogheni), oameni-legendă (haiducii Tunsu și Jianu, Teodoros, ajuns „negus” al Abisiniei) și oameni-povestire (căpitanul Laurent, Gheorghe Șeriful), cămătari ca Băltărețu, satrapi locali (Clucerul Alecu Gheorghescu), figuri ale boemei bucureștene (A. Pann, N. Filimon), Dascăli greci și dascăli români, „nebuni” ca Manea, Sgabercea și „prințul” Zamfir, cu gâlceava lor bufonă (și ironică), „cuconași” iuți la mânie, „arțăgoși și tulburători”, zavergii de la 1821. Tablouri de epocă: ciumă, tâlhării, „ziafeturi” și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
culegerea Ceas de umbră, 1966) și încă din ianuarie 1933 începe să frecventeze grupările din preajma revistelor „Litere”, „Viața literară”, „Azi”, care-i găzduiesc debutul literar cu versuri. Participă la întrunirile cenaclului lovinescian Sburătorul, în cadrul căruia citește versuri, și nu ocolește boema. Corector de noapte la câteva ziare, este angajat secretar de redacție la „Azi”, redactor la „Rampa”, „România” (sub conducerea lui Cezar Petrescu) și, mai târziu, la cotidianul „Ardealul”. În timpul războiului editează în regie proprie publicațiile „Arta” (1941, transformată în „Arta
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje cu adevărat tragice, cum și sunt în fond
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
primar și deputat. Dintr-o familie boierească provenea, totuși, mama, Domnica, născută Balotă. Este dat la școală în Pitești, dar nu termină aici gimnaziul, ci își continuă învățătura la Geneva, într-un colegiu catolic, apoi în Franța. Între studii și boemă epicurianul cam ezită, și așa se face că nu isprăvește nici medicina (la Montpellier), nici literele și dreptul (la Paris). Încă în Elveția compunea poezii, de factură modernistă, precum și nuvele, și ar fi colaborat la „Le Feu-Follet” și la „L
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
o adopte față de forțele aflate în conflict. Răspunsurile îi definesc pe cei intervievați, decupajul operat de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
mai accepta să audă numele său de botez, Amel, în locul celui dobândit la încoronare. Aristan Fargo îi fusese împăratului mai mult decât un profesor, în ciuda faptului că, din momentul în care intuise că băiatul său e mai sensibil la aspectele boeme și superficiale ale personalității tutorelui său academic decât la cunoștințele sale științifice, Kasser încercase prin toate mijloacele să rupă relația dintre cei doi. Fargo era o personalitate a timpurilor sale, iar cărțile pe care le scria cu nemiluita se vindeau
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]