831 matches
-
mișto: Spui că puțoiu e boem, dar ce Înseamnă pentru tine boem? Pentru minei un rahat de vagabond. — Păi de fapt, are o serie de poezii publicate și a câștigat un premiu la Consiliul de Arte. — Și asta Înseamnă un boem, asta-i definiția: un puțoi vagabond și alcoolic ca o sugativă care se descurcă să fraierească niște labagii generoși și bogați să-l creadă un Împuțit de intelectual. E un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase și Îl detest și mai mult. De fapt, nu știu... dacă ar fi trăit pe malul stâng al Parisului sau undeva de genul ăsta, ar fi universal acceptat drept un boem... zice Bladesey, scoțându-și ochelarii și ștergându-le lentilele cu o cârpă. Unul din ochii lui Bladesey e mai de căcat decât celălalt, așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zi de toamnă, domnul Maier s-a Îmbolnăvit și a fost dus la spital, sau la Închisoare, nu-mi amintesc prea bine. A fost Înlocuit de un profesor tânăr, Polster se numea. Polster era exact opusul lui Maier. Un adevărat boem. Se autointitula „artiste“ și ne-a cerut să-i spunem doar pe numele de familie. „Herr“ era ceva pentru petit bourgeoisie, a declarat. Un coleg de clasă susținea că are acasă un tablou pictat de el - cu o femeie palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uneori), poartă sigiliul unui mare însingurat, sensibil, meditativ, inadaptabil." Adrian Dinu Rachieru ""Sfântul" Gheorghe de la Jiu continuă să ucidă...balaurii culturali. Incisiv, punitiv, argumentat. Excesele țin și de personalitatea specială, actorială și auctorială. Nouă ne este drag, în toate ipostazele: boemul superior, însinguratul fertil, poetul esențializat, publicistul petardier, criticul incomod, memorialistul înțelept...Regret și acum că primarul nostru de la Iași, prozatorul Constantin Simirad, generosul demnitar nu a găsit soluția, acum câțiva ani, de a-i oferi scriitorului o casă pe măsură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până acum, eu am să vă provoc, punând întrebări simple, directe, "întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsurile la alte întrebări".Citându-l pe Virgil Mazilescu, vine și întrebarea mea: despre boemul, rebelul, nonconformistul, oniricul, excentricul, poetul de excepție ("cu țara lui de cuvinte"), care nu a trăit mult (42 de ani), ce ne puteți spune, don Cezar? Cezar Ivănescu: Virgil Mazilescu a avut o existență scurtă și dramatică. Era originar din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ginsberg, Esenin, Georg Trakl, Venedikt Erofeev, Nichita Stănescu, Virgil Mazilescu și mulți, mulți alți poeți care au consumat, în exces, alcool, droguri etc. Ce rol au aceste experiențe în viața, în creația unui scriitor? Ți-a plăcut boema, ești un boem? A.S.: Cred că unui poet nu-i strică defel să fie un pic boem în tinerețe, să cunoască lumea subteranei, beția libertății anarhice, atmosfera cafenelelor și mansardelor înstelat-sordide, gustul poeticescului "decoct" compus din mici doze de infern și azur savurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
poeți care au consumat, în exces, alcool, droguri etc. Ce rol au aceste experiențe în viața, în creația unui scriitor? Ți-a plăcut boema, ești un boem? A.S.: Cred că unui poet nu-i strică defel să fie un pic boem în tinerețe, să cunoască lumea subteranei, beția libertății anarhice, atmosfera cafenelelor și mansardelor înstelat-sordide, gustul poeticescului "decoct" compus din mici doze de infern și azur savurat alternativ până la capătul unor (atâtor!) zile și nopți... Marii artiști au fost de multe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai zăbovesc în preajma unor beri cu prietenii, iar față de femei am o atitudine contemplativă, de privitor (destul de avizat, îndrăznesc să spun) într-o expoziție. N-am dus o viață de ascet, dar nici nu pot spune c-am fost un boem. Boemia asta e treabă grea, cere vocație. Eu n-am fost un adevărat profesionist, am fost un biet amator. Cât despre binomul băut-scris, nu l-am practicat niciodată. Har n-a rimat niciodată pentru mine cu pahar. Am și scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
acest minunat mic palat învăluit într-un parfum aristocratic. Pentru cunoscători el se numea Casa Monteoru și avea în față o fru moasă poartă din fier forjat. Casa monteoru mai găzduia, la acea oră cînd îmi începeam eu viața de boem la București, sediul Uniunii scriitorilor și redacția unei importante reviste de literatură universală (se numea Secolul 20). nimeni nu avea în principiu voie să pătrundă în incinta acestei Case fără o treabă precisă sau fără o legitimație de membru al
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe teme variate de inspirație. A tipărit relativ puțin iar referințele critice sunt și mai puține. Într-un comentariu din revista „Licurici” În 1942 era considerat „un viguros fir de grâu ce-și Înalță spicul darnic și plin de har”. Boem și militant, liric și pragmatic, a ars pentru Înaltele idealuri ale neamului său. Adesea, gândurile sale ajung la Înălțimi stelare, pentru ca de-acolo să cuprindă mai bine crugul ciuntit al patriei sale. Curajul opiniilor nu l-a părăsit până În apropierea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
văzut mergând cu pas obișnuit. Totdeauna precipitat, privind În dreapta și În stânga ca un om hăituit, cu ochii aprinși, cu bustul ușor aplecat ca sub o anume povară. Se purta În veston militar, bocanci și moletiere, ca toți studenții demobilizați - prototipul boemului sărac. Oprit din drum pentru o vorbă, dădea semne că e grăbit, mai ales că pe atunci nu-l interesa părerea nimănui, căci le avea pe ale sale, destule. Acum ne-am așezat pe iarbă, și Încep să-l Întreb
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Înscris În nu mai știam ce cazier compromițător. Bizară psihologie mai avea și prietenul meu! Nu văzuse chipul iubitei de douăzeci de ani și acum, chiar În pragul fericirii, sufeltul i se chinuia și avea Îndoieli. În pofida faimei mele de boem, d’ailleurs justificată, am deprinderi comune; se făcuse târziu, și n-am mai izbutit să Închid ochii. Am tot croșetat În minte istoria diamantului din apropiere și a prințesei din depărtare. Goliadkin (desigur, emoționat de nobila sinceritate a vorbelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și frații Kuchar, artistul Larry Rivers și comicul Lenny Bruce. Centrele beat, care vor fi mai târziu și centrele hippie, erau New York și San Francisco. Mailer descrie scena hipster ca fiind un ménage à trois, un punct de întâlnire între boem, negru și tânărul criminal. Cuvântul de ordine al anilor ’60 era, desigur, rock’n’roll. Spiritul furios al timpului provenea din șoldurile săltărețe ale lui Elvis. Elvis era un erou pentru marea majoritate a copiilor, dar succesul său se baza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
acela de a asigura cât mai repede și mai simplu transferul mesajului, nu este evident că, slujind zeița preciziei absolute, îți legi singur pietre de moară la gât? Ba da zic eu și, de aici, polemica poate începe. Trăiască spiritul boem, imprecis și leneș al românei, față de spiritul disciplinat al japonezei, castrator în "schemofilia" și exactitatea lui! Cine are nevoie de infinite grafice și subcategorii, de infinite cuvinte care, toate, înseamnă pentru noi același lucru? Dar nu mă luați în seamă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe chitara mea invizibilă, eram prietenă cu toată lumea și ciocneam într o veselie cu toți cei care se simțeau, atunci, boemi. Ultima gură de bere a fost cea mai a dracu’ și, în același timp, cea mai bună. Răsuflată și caldă, ca o apă chioară, ultima înghițitură a încheiat prima bere băută. În douăzeci de minute m-am dus la baie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prisosință, prin ale lui „Galgenlieder”, că niciodată nu voi cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coterie de inși nesăbuiți, care sorbeau cocteiluri În limuzine și aveau față de cei mai vârstnici o condescendență promiscuă și un aer protector complet nelalocul lui. Iar Eleanor, cu un esprit care te trimitea direct la boulevards, Împinsese pe căile neastâmpărului boem mulți inocenți ce miroseau Încă a St. Timothy’s sau a Farmington. Când povestea ajunsese la urechile unchiului ei, un cavaler uitat de lume, dintr-o epocă mult mai ipocrită, urmase o scenă din care Eleanor ieșise Înfrântă, dar revoltată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
milităroasă într-una umflată și buclată, care îi schimba întreaga fizionomie. Înainte arăta exact a ce era: un anglo-saxon brunet, cu ochi negri, un polițist care purta peste tot costume sau sacouri și pantaloni de altă culoare. Acum arăta vag boem, vag hispanic și mai mult sau mai puțin june-prim. Noua lui frizură era în contradicție flagrantă cu îmbrăcămintea. Orice polițist care nu l-ar fi cunoscut și ar fi remarcat umflătura pistolului la subsuoară l-ar fi arestat pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiindcă erea cea mai mare - și aci mâncam cu toții, plus doi militari condamnați cari-și făceau osânda la Văcărești, plus Luca Manovici, prieten al nostru, al tutulora. Am spus că Luca Manovici erea un tip. Foarte inteligent, foarte isteț, foarte boem, foarte original, dar și foarte vițios. Nu făcea sat nicăieri, ori în ce slujbă erea numit nu trecea mult și trebuia să facă o boroboață. Erea ceea ce se cheamă un adevărat papugiu de București. Părăsind devreme gimnaziul pentru ca să hoinărească prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ca unul care din iulie 1884 și până în februarie 1885, când a apărut ziarul Drepturile omului, n-am avut slujbă - eram de drept membru al acestei Societăți. Președinte al acestei instituții a fost ales profesorul de matematici Nicolae Chirilov, un boem incorigibil și un temperament nedisciplinat.* Secretar fusese ales Luca Manovici. Luca Manovici, prieten cu cei mai mulți dintre noi, n-a mai putut trăi închis cu slujba lui la Văcărești, după ce am plecat. Spiritul revoltat al nostru convenea de minune naturii lui
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
un produs pur al pământului și al culturii naționale, cu nimic nu este înrâurit de cultura și de sufletul străin. Este moldoveanul. Caragiale nu s-a mișcat din țară; cel mult dacă s a dus până la Brașov și la Sibiu. Boem din toate punctele de vedere, trage pe dracul de coadă și scrie puțin și greu. Fiindcă Caragiale producea cu o nemaipomenită dificultate. Pentru cuvântul acesta n-a putut niciodată face carieră în presă. Scrisul în toate zilele era un lucru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate Ai debutat la 38 de ani, în anul 1992, cu o carte, "Orașul de gips", după ce în cercurile literare ieșene erai cunoscut ca "un poet de la Botoșani", boem, cu ceva excentricități povestite în cercuri de prieteni, autodidact care subsuma totul poeziei. De ce ai debutat așa de târziu? Ai simțit (resimțit), cumva, că ai ratat startul generației tale? Debutul (de) mai târziu e o șansă să te situezi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de votcă Wiborowa. Apoi, sastisit de atât bine într-un colț de țară, "cum pe Dunăre nu curgea vin/ am plecat din Severin!" -, am plecat la București, unde am stat alți patru ani (legislaturi, ce mai!) și unde am fost boem. M-am însurat și mi-am însoțit trei ani consoarta la post în secuime, la Baraolt, iar după 1989 m-am stabilit în (prima) capitală, la Curtea de Argeș. Cum să pleci din Curtea de Argeș? Prima capitală românească este o comună cu statut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
murit când eu aveam 17 ani. M-a învățat să-mi iubesc dușmanii și să fiu exigent cu prietenii. Din păcate, mulți nu mai există decât ca amintire, de la socrul meu, magistratul Stelian Dospinescu la indicibilul poet Ioanid Romanescu, de la boemul Eugen Andone la metafizicul Dan Laurențiu, de la "tutorele" nostru Laurențiu Ulici la Radu G. Țeposu și Iustin Panța... Iar plata și răsplata nu le-am socotit "în aceeași monedă", ci în... monade, așadar în și întru spirit. Oricare scriitor român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citit în Cenaclul "Junimea" de la Casa "Pogor" (atelier coordonat pe atunci de Daniel Dimitriu și de Constantin Parascan). După ce m-am căsătorit și a apărut fetița noastră Luiza, relațiile mele cu prietenii s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut. În plus, parcă se înmulțise numărul delatorilor, eram mereu amenințat că postul meu de muzeograf
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]