12,392 matches
-
Craiova erau Radu Penciulescu, prim regizor, și Dinu Cernescu. Ce echipă! Citesc și recitesc aceste pagini pentru că mi-e dor de Vlad Mugur!...mi-e dor de ctitoriile astea fabuloase, a la Don Quijote, de gesturi largi, de atmosfera pe care boierii teatrului românesc au știut să o degaje în jurul lor, de poveștile cu și despre teatru, despre oameni, despre lipsa derizoriului din minte, inimă și teatru. Îmi face bine simplitatea, liniștea cu care Dinu Cernescu vorbește despre toate astea. Firescul cu
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]
-
postume (Sion murise prin 1858), pentru oamenii vremii, romantici împătimiți de vechi ceasloave, istoria era domnul, unsul pe tronul țării. Și, alături de el, toți ca unul, poporul. Nu, continuu vinovați de iscodiri și uneltiri, boierii. Poate, spune tot el, fiindcă boierii contrazic, prin firea lor ("te miri de unde atîta cinste și vază!" ce li s-a dat...), idealul romantic de consecvență. Sînt cei mai mutabili, cei mai de tranziție dintre straturile societății. Dacă în Ardeal boierimea s-a maghiarizat, iar la
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
Arhondologia lui Sion, ci un memento pentru sîngele schimbat. Întîlnindu-se cu poezia postromantică din jurul lui 1900 Și noi mințim, dar sîngele nu minte", îi scrie Goga, la 1913, fostei Principese Brâncoveanu). Deci, nu tradiția ilustră, nu onoarea îi pune pe boieri unde sînt, ci o bună tactică, aceea care înlocuiește, spre sfîrșitul secolului, tot ce crezuseră romanticii despre virtuțile cardinale: "Ajunsese lucrurile la aceasta că boieria era o belea, o pacoste pe țară, din care nu profita de cît domnul", deplînge
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
o lumină nouă asupra întâmplărilor cărții. Nimic nu este ceea ce pare să fie, totul este rodul unor jocuri ale hazardului, combinat cu lupta pentru supraviețuire. Destinul Fridei este mai mult decât elocvent din această perspectivă. Ea este fiica răsfățată a boierului de Ciulinești, familie cu un destin tra-gic după preluarea puterii de către comuniști. Victimă a regimului, copila se transformă cu cinism în torționar care nu ezită, pentru a-și atinge scopurile, să treacă prin paturile unora dintre cei care i-au
Ruleta vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6887_a_8212]
-
nebun, un apucat. Ferocele voevod muntean, care nu putu să intre măcar douăzeci și patru de ore în Bizanț?... în acel timp, Europa era prea slabă, preocupată de războiul ei de o sută de ani. Debila, aiurita noastră Europă!... Să zicem că boierii ar fi înțeles nebunia frumoasă a acelui gest istoric de la 1453, după căderea Constantinopolului. Și că nu ar mai fi umblat cu intrigi, ce dezbinări... Să zicem că măcar ar fi stat de-o parte, gânditori, fără a mai pune
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
Tudorel Urian CU PRECĂDERE în ultimii ani de viață ai eseistului, presa vorbea despre Alexandru Paleologu ca despre ultimul mare boier al acestei țări. Afirmația se întemeia mai degrabă pe un anumit tip de prezență fizică a celui dezmierdat cu simpatie de apropiați „conu Alecu", decât pe cunoașterea aprofundată a arborelui său genealogic. Aparițiile publice de după 1990 ale lui Alexandru Paleologu
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
drept în societatea înaltă a Bucureștiului, posesor de moșii și de echipaje luxoase, și-a pus curînd în valoare cultura dobîndită în străinătate, prezentîndu-se în saloanele aristocratice ca un tînăr intelectual de mare viitor, iar în lumea literară - ca un boier luminat și simpatic. Rezultatul - carieră rapidă și prodigioasă. La 27 de ani - director al celei mai importante reviste literare bucureștene, Revista romînă; la 29 de ani - Ministru al Educației; la 40 de ani - membru al Academiei și profesor universitar; la
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
1943) s-a reeditat în anii '90 ai secolului trecut, Lupii (1933) n-a atras nici un editor. Comparația cu Mateiu Caragiale, de la care pleacă toate comentariile, este lipsită de orice sens. Nicodin chiar a fost, spre deosebire de fiul lui I.L. Caragiale, boier de viță veche, trăind pe picior mare și supunându-se ritualurilor obișnuite în clasa lui de obârșie, călărind, bătându-se în duel, vânând ca un veritabil as, un boier modern, în care un contemporan l-a văzut pe Ťcavalerul de
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
orice sens. Nicodin chiar a fost, spre deosebire de fiul lui I.L. Caragiale, boier de viță veche, trăind pe picior mare și supunându-se ritualurilor obișnuite în clasa lui de obârșie, călărind, bătându-se în duel, vânând ca un veritabil as, un boier modern, în care un contemporan l-a văzut pe Ťcavalerul de industrieť numit de guvern să lichideze o bancă. În privința operei, iarăși nu este vreo asemănare, dacă excludem stilul prețios și somptuos al Lupilor." (pag. 779) De fiecare dată în
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
poate stăpîni chiar și "un popor arțăgos și cu memorie slabă", oameni care trăiesc mereu cu teama de a fi prinși, luați din casă sau de pe stradă: "în România, devotamentul e mai tare decît legea, singurul lucru bun de pe vremea boierilor, a feudalismului întunecat, cum îi plăcea lui Grancea să spună, care nu suferise atingere. Nu doar că nu suferise dar era singurul principiu care funcționa. Nimic altceva decît devotamentul față de persoana aflată într-o stare de putere nu conta. Nici
Strînsoarea de oțel a fricii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7451_a_8776]
-
de unde îl îmbie pe Kogălniceanu, cel prins de suflarea vremii, cu dulci și fără timp aleanuri literare, spune destule despre anumite afinități. Nu este, acest diarist răsfoind cu răsfățuri, dar cu o seriozitate refuzată multor cronicari ŕ la page, un boier al literelor, în penumbra luptelor literare? Lungi excursii culturale, cum nu se mai știu face, umplu spațiul dintre două păreri. Scoase dintr-un bagaj așezat în timp, cu ușurința unui vechi profesor, glisările în universalii, asocierile, luminile de bibliotecă însoțind
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
său Heliade Rădulescu, în casa căruia va locui cîțiva ani, și de la care va lua lecții de poezie, pînă la misterioasa lor ceartă; Iancu Văcărescu, sub protecția căruia încearcă să se plaseze și care avea asupra tînărului strivitorul ascendent al boierului de rang înalt și al poetului deja celebru; Tache Ghica, atotputernic reprezentant al protipendadei, tatăl colegului său de școală, Ion Ghica, și generos oferitor de azil; domnitorul Gheorghe Bibescu, cel care îl invita la Palat și îl considera "poet al
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
teme ce evocau deja, în epoca romantică, o literatură deja apusă. Pe aceste teme, în fond anoste și specioase, Grigore Alexandrescu se pricepe să construiască nesfîrșite badinerii. Poezia devine la el o scuză pentru a-i trata familiar pe marii boieri, altfel inaccesibili în lumea concretă, precum Ion Cîmpineanu ori Iancu Văcărescu, transformați în interlocutori ca oricare alții prin artificiul poetic al epistolei ("Prietene, mai ții minte acele povățuiri/ Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri?", îl întreabă el pe
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
nu? Intri apoi pe Culmea Veche. Nu, nu te oprești să cobori în Crama omonima care te îmbie pe dreapta, ci pășești către Negustori, privind în jur. Pentru că noi știm că pe strada Culmea Veche se află Casă Cozianu, a boierului Alexandru Cozianu și a soției sale Sofia, în care începe într-o seară deloc oarecare acțiunea românului Cronică de familie de Petru Dumitriu. După cum e descrisă, casa trebuie să fi avut o "amprenta pe teren" foarte mare și era înconjurată
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
românului Cronică de familie de Petru Dumitriu. După cum e descrisă, casa trebuie să fi avut o "amprenta pe teren" foarte mare și era înconjurată de parc și completată cu acareturi. Grajdurile adăposteau căi, iar șoproanele pe puțin două trăsuri, căci boierul cînd pleacă la moșie, părăsindu-și infidela soție, o cere la scară pe cea mare. Culmea-Veche și culmea realismului... Din Culmea Veche se poate porni o plimbare printr-un cartier eminamente livresc. În apropiere, tramvaiul 21, cel frumos cîntător, trece
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
Scîntee, 1906); în lumea interlopă, "șeful comisarilor" (Ciureanu 1935) etc. De fiecare dată, importanța relativă e stabilită de context. E interesant că în perioada interbelică existau și derivate astăzi ieșite din uz ale lui barosan: adverbul barosănește ("mult, zdravăn; ca boierii": "Am pilit barosănește", Vasiliu, 1937), verbul a se barosăni ("a ajunge într-o poziție socială sau economică superioară", cf. Vasiliu, 1937), substantivul barosănie ("grandoare; mîndrie", folosit și ca termen de adresare "colegială", Graur, 1934). În orice caz, substantivul barosan nu
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
dat la noroc." Cei doi coboară din copac. "Cu mîna pe trăgaciul puștii, cu suflarea oprită, înaintam încet spre locul de primejdie. Deodată, lumina felinarului căzu pe crupa albă a boului. în clipa aceea îl auzii pe pădurar rîzînd: - Auleu, boierule!... Ai ucis cîinele lui Gheorghe Roșu din Izvoarele! Și într-adevăr, răsturnat pe prada ursului, zăcea întins fără mișcare un cogeamite cîine ciobănesc, cît un vițel de mare." (Al. Cazaban, întîiul meu urs) Victima propriei năluciri poate stîrni rîsul, dar
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
de la o vînătoare de urși, un anume Iorgu Păun vede din mersul mașinii un țigan cu un urs în lanț. îl cumpără, îl împușcă și îl așază în spatele automobilului. Ajuns în oraș, lumea se strînge buluc la vederea matahalei, iar boierul dă lămuriri curioșilor, pînă în clipa cînd un țigan aflat în trecere recunoaște în animalul împușcat pe "Martin a lui Trifu din Gogoșari": "uite urechea dreaptă e crestată în trei... ș...ț Uite și nara ruptă de belciug" (Al. Cazaban
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
întâmpină în fiecare zi. Autor: Dinu Andreea Iulia Adrian a ales să iși lanseze primul său videoclip din cariera la piesă " Cum ar fi ? ", în colaborare cu o super voce a muzicii românești, Nicola! Melodia este o compoziție a lui Boier Bibescu, având textul scris de Adrian Tuțu și este prima de pe albumul care urmează să fie lansat în decursul acestui an. Povestea din videoclip îl prezintă pe Adrian Tuțu care adoarme în timp ce așteaptă să intre la preselecțiile de la "Românii au
Adrian Ţuţu, în colaborare cu Nicola pentru un videoclip () [Corola-journal/Journalistic/73258_a_74583]
-
o prelucrare după Don Quijote, Al. Kirițescu cu Darul frăției ș.a. Li se adaugă și câțiva poeți și prozatori care scriu teatru. M. Beniuc cu În Valea Cucului, 1958, și Întoarcerea, 1960, T. Popovici, cu Passacaglia, 1961, sau Alexandru Sever cu Boieri și țărani, 1955, nici acestea demne de atenție. În fine, cei câțiva dramaturgi Ťconsacrațiť, unii cu activitate prelungită mult dincoace de granițele epocii (Paul Everac), alții prizonierii ei (M. Davidoglu, Dorel Dorian, Alexandru Mirodan), nu reușesc nici ei să lase
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
Cezar Bolliac în ziarul Buciumul nr. 15, din 20 februarie 1863, și care va avea drept consecință detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866. Alte diatribe vizau domeniul literaturii și artei. De pildă: Se zice că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoiește d-lui Millo ca să reprezinte pe scenă pe Sgârcitul risipitor al lui Alecsandri. De ce oare să fie asta? De ce? Pentru că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoiește d-lui Millo ca să-l reprezinte pe scenă!" Atitudinea critică a
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
domeniul literaturii și artei. De pildă: Se zice că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoiește d-lui Millo ca să reprezinte pe scenă pe Sgârcitul risipitor al lui Alecsandri. De ce oare să fie asta? De ce? Pentru că Comitetul teatral, compus din boieri, nu învoiește d-lui Millo ca să-l reprezinte pe scenă!" Atitudinea critică a lui B.P. Hasdeu a nemulțumit, desigur, pe mulți reprezentanți ai protipendadei boierești și ai guvernului din acea vreme. Din păcate, însuși Mihail Kogălniceanu, ca ministru de Interne
B.P. Hasdeu și revista Aghiuță by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7266_a_8591]
-
talent nativ cultura sa lacunară și școlaritatea precară. Există și reversul medaliei: tocmai din această cauză, față de opera altor memorialiști, cea a lui Sion se prezintă infinit mai spontană și mai naturală. Biografic, Sion este un pașoptist deplin. Fiu de boieri moldoveni de a doua categorie, a trăit idealurile pașoptiste și le-a slujit cu convingere profundă. Cît privește școala, a urmat doar două clase gimnaziale. Debutează ca poet în 1844 cu volumul de versuri Ciasurile de mulțumire a lui George
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
din țară. La Galați, pe dimia unde cîțiva bonjuriști fuseseră urcați cu forța, aceștia cîntă în cor "Marșul girondinilor"; consulii străini îi adăpostesc în locuințe unde autoritățile nu au acces; funcționarii însărcinați cu reprimarea mișcării se poartă cu fiii marilor boieri mai degrabă crispat și respectuos; conversațiile esențiale au loc, firește, în limba franceză, iar întreaga "revoluție" se desfășoară în pas de cadril. Relatînd amănunțit și exact evenimentele la care a participat direct, memorialistul pare a nu realiza dimensiunile aurei de
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
vor a fi un fel de apologie a progresului material și a avansului în gîndire aduse de secolul al XIX-lea, Sion procedează în același spirit, însă cu o diferență decisivă: lumea trecutului este descrisă la Ghica de un mare boier, pentru care aristocrații și domnitorii erau figuri familiare; Sion prezintă un punct de vedere comun și popular, cel al boiernașului care se identifică cu aspirațiile marelui public. Ca și la Ghica, sensul primordial documentar al scrierii nu este niciodată scăpat
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]