1,255 matches
-
galeria Saatchi, care îmi plăcuse foarte mult în urmă cu câțiva ani. Chiar deasupra zonei unde se gătea era un mic raft pe care clienții, așezați la rând, ca la carte, după cele mai stricte reguli de politețe englezească, puneau bolurile cu mâncare. M-am uitat cu mai mare atenție la ce conținea barul și trebuie să recunosc că am fost impresionată. În afară de diferite tipuri de tăiței și orez, erau acolo creveți cruzi, calmari, bibani și toate tipurile de cărnuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după care lăsă totul să se înăbușe. Când turnă sosul, citronela sfârâitoare, în combinație cu celelalte ingrediente, făcu să se ridice un singur nor de vapori dulce-acrișori. Am inspirat cu plăcerea parfumul. După care a răsturnat întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă duc după aceea să mai iau. — Nici gând. Doar n-o să stai să-mi numeri dumicații ca un sărăntoc nemâncat, ca să mă faci să mă simt vinovat. Du-te, fuguța! Zis și făcut. Stăteam la coadă la grătar, cu bolul plin din nou (orez cu carne de crab, muguri de bambus și fasole încolțită) când cineva din spatele meu îmi ciufuli părul. La început am crezut că e Tim, un prieten de-al meu, jurnalist, care lucra la ziarul Herald, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe boluri pline ochi cu mâncare. Am venit cu un prieten care locuiește după colț. Tu? Îmi arătă persoana din spatele ei. — Gita m-a adus. Zice că vine pe aici tot timpul. Gita, ea e Sam, una dintre cele mai vechi prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea semn să-i dau bolul, așa că l-am pus pe bar, în timp ce Gita, cu degetele încărcate cu inele de aur, îmi întinse mâna. Nu mai văzusem pe cineva purtând aur de vreo zece ani, dar pe ea arăta minunat, punându-i în evidență pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ani. Țin foarte bine minte ce-mi spui. Avea o voce joasă; pun pariu că se străduise din greu să capete un registru mai profund. Chiar aveam un dinte împotriva ei. — Sam, uite, e gata mâncarea ta. Mi-am luat bolul, iar Janey și Gita le-au înmânat pe ale lor bucătarului. Cred că mai bine mă duc să mănânc cât e cald. Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Voi unde stați? — Acolo, zise Janey, arătând spre o masă lângă fereastră, de cealaltă parte a camerei. — Treci pe la noi să ne saluți mai încolo. Hugo nu era la masă când m-am întors; apăru după ceva timp, cu un bol cu carne de vită și orez cu ardei iuți și sos de alune. — Cu cine vorbeai? L-am pus la curent. Părea interesat. — Nu numai că am șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și ceară voie. Stinse focul sub risotto, adăugă o bucată mare de unt care se afla pe placa bufetului și turnă Înăuntru o farfurioară de Parmigiano Reggiano răzuit fin. Amestecă până ce se dizolvară amândouă În orez, turnă risotto Într-un bol și-l așeză pe masă. Trase scaunul, se așeză și Întoarse lingura spre el, spunând: — Mangia, ti fa bene, o comandă care-l umplea pe Brunetti de bucurie de când Își putea el aminti. El Își umplu farfuria din abundență. Muncise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spună despre cele două pungi de plastic pe care le găsise În apartamentul lui Foster; acela era un lucru de care nu trebuia să afle nimeni. Cu excepția persoanei care desfăcuse boilerul, văzuse că dispăruseră pungile și apoi strânsese șuruburile. Trase bolul de risotto spre el. — Să termin eu asta? Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și apoi strânsese șuruburile. Trase bolul de risotto spre el. — Să termin eu asta? Întrebă, nefiind nevoie să fie detectiv ca să cunoască răspunsul. — Dă-i drumul. Nu-mi place reîncălzit, și nici ție. Cât timp el termină risotto, ea luă bolul de pe masă și-l puse În chiuvetă. El dădu la o parte două rogojini de pe masă ca să facă loc pentru oala pe care Paola o scoase din cuptor. — Ce ai de gând să faci? Nu știu. Să văd ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Lingurile străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea, așeză una În fața lui Brunetti și apoi puse lângă farfuria sa bolul argintiu de zahăr. Folosind cleștișori argintii, puse unul peste altul șase fursecuri, fiecare de mărimea unei caise, pe farfuria lui, apoi folosi aceiași cleștișori să pună alături de ele patru prăjituri Înfășurate În folie. El Își turnă zahăr În cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
muștiucul balansate Înăuntrul și-n afara scrumierei rotunde. De-ndată ce-și luă mâna de pe ea, greutatea capului portțigaretului o trase În jos. Capătul țigării alunecă afară și atât țigara, cât și port-țigaretul căzură, port-țigaretul cu un pocnet plin, În bolul scrumierei. Brunetti Își Împreună mâinile la spate și se uită pe geam, ridicându-se de câteva ori În vârful picioarelor. Când se uită Înapoi, țigara era stinsă, iar port-țigaretul dispăruse. — Stai jos, Brunetti. — Mulțumesc, domnule, zise el, mereu politicos, ocupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă; înainte, veneau împreună dis-de-dimineață și plecau când și luna dormita. Își pusese speranța în flori, se ruga lor și le dezmierda. „Faceți-mi mama bine...”, șopti el în ultima zi de dez nădejde, cu lacrimile aproape sufocându-l, când
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
case în care nu merită să locuiești. —Tipu’ e chiar o rază de soare, nu-i așa? a zis Hugo supărat. Alice a luat o bucățică dintr-un castron cu chipsuri vegetale. Până în clipa aia, Hugo crezuse că era un bol cu pot-pourri. Mă întreb dacă astea sunt organice, a meditat Alice cu voce tare. —N-aș prea crede. —Grozav, a zis Alice luând încă o mână de chipsuri și surâzându-i lui Hugo. Da, dar lăsând la o parte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civi- lizației. Bolurile franțuzești de cafea cu lapte de la la Crêperie, peste care se presară puțin zahăr de plantație. Chiar dacă nu aș fi pornit În căutarea angalok-ului, tot ar trebui să fiu În acest avion. Pentru că trebuie să-ți asumi măcar o dată În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nelăsând să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civilizației. Bolurile franțuzești de cafea cu lapte de la la Crêperie, peste care se presară puțin zahăr de plantație. Chiar dacă nu aș fi pornit în căutarea angalok-ului, tot ar trebui să fiu în acest avion. Pentru că trebuie să-ți asumi măcar o dată în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu mai știa bine numărul donărilor - destule -, face un act necugetat? Ar fi putut spune, privind și altfel lucrurile, că a salvat armate de microscopici! Odată, o blondă cu care Împărțise cîteva zile patul Îl rugase să ejaculeze Într-un bol. Cu cîteva clipe Înaintea orgasmului, Thomas, ridicîndu-se, se masturbase alte cîteva clipe și, În vasul de sticlă, țîșnise - sub privirile atente ale femeii - ceea ce nici un cosmetician nu ar fi putut acesteia să Îi ofere. Nici o alifie nu era mai potrivită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fata îi era soră, iar bătrânii, părinți. Deși toți erau îmbrăcați civil, se vorbea de lucruri militare, și chiar intrase în odaie o ordonanță. - Mă, zicea domnul cu mustața în furculiță, tu când plecila regiment? Se aduse vin fiert în boluri de curaçao, care dădu curaj lui Titi, și se începu sau, mai bine zis, urmă o conversație zgomotoasă. Un observator mai fin decât Titi și-ar fi dat seama că se află în casa unor oameni abia ieșiți din mahala
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Așa mâncam noi, bătrînii! încheie simplu Agripina,ronțăind alune americane. Stănică își continua ancheta prin rafturi. Se uita acum la ceștile de cafea, multe și desperecheate. Una plină de stafide o deșertă pe gât. Cele mai delicate aveau forma unor boluri de ceai chinezesc, erau mici și zugrăvite cu ramuri subțiri, înflorite. Neavând mâner, erau vârâte în niște picioare ovoluide de aramă, căpătând astfel înfățișarea unor candele. - Mătușă, zise Stănică, ce faci cu atâtea cești, dă-mi șimie două, să le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros, cu laba la un chipiu imaginar, salutîndu-i zâmbitor și înjurîndu-i fulgerător printre dinți. Depășind Piața Victoriei, hărăbaia se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cât lacrima, cu pălăriuțe de ciuperci, însiropate și zvârcolite prin mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai bine să nu mai murim... făcu mâna greblă Genel. Și, dintr-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
capului. Ba chiar mai mult, Mircea - cum se trezi numindu-l, cutremurându- se, ea - îi colectă unul dintre firele roșcate de păr, de care nu înceta să fie atât de mândră și, după ce i-l zeifică, umplându- și cu el bolul din lemn de trandafir al pipei, Cabinetul întreg preschimbat în dormitor, se populă de un miros de santal. Atât de semeț, dens, corporal, pe speteaza căruia aproape ți-ai fi putut suspenda o eșarfă. Dar taximetristul nu suspendă nici o eșarfă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe piept, sub bolul transparent al prelatei, ca un Lenin îmbălsămat în coșciugul său de cleștar. Plimbă prin nări mireasma nisipului umed. Picăturile de ploaie nu puteau fi zărite decât foarte târziu, când se apropiau la două lățimi de palmă și aproape imediat se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de CD-uri de pe etajeră. — Am găsit, spuse el, întorcându-se cu o tavă pe care erau două pahare și un bol plin de cuburi de gheață. Dacă e prea tare, să-mi spui, mai punem suc de portocale. — Nu prea mă pricep. Beau rar alcool, îmi aduce aminte de mirosul de spirt și formol din spital. Ia te uită ! exclamă, întorcându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]