1,211 matches
-
precum un animal în lesă, dar este totuși responsabilitatea ei ca ceremonia să se desfășoare în liniște. Asinia tot nu se astâmpără. Ba se foiește, ba o trage de mantie. Îi simte degetele până și pe bentița de pe cap. Și bolborosește întruna. O s-o audă până la urmă principele! Ezită. Ce să facă? Într-un final, se decide. Scoate de sub cingătoare o calotă emisferică de piatră. Este un pion, din cele folosite la jocul cu zaruri. Nu știe să joace, e prea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevăr scuturându-și nervos brațele. Așa-i trebuie! Să mai aibă și el parte de probleme, că ea s-a săturat până peste cap. Suspină nefericită. Trebuie să o scoată pe fată cât mai repede de aici. Sunt femeie acum, bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că s-a mai liniștit acum, de când au început sângerările. Înainte, ba era tristă și deprimată, ba cădea pradă crizelor distrugătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ai spus ceva? se interesează Vittelius. Călărețul tăgăduiește vehement din cap. Binevoitor, procura torul continuă să-i dea explicații: — Inițial erau doar trei mari grupe de gladiatori. Samnitii, thracii și... Se oprește. Călărețul se uită intrigat la el. Crispat, procuratorul bolborosește printre dinți: — ...și gallii... Trage cu coada ochiului spre german, să vadă dacă a făcut o gafă sau nu. — Întruchiparea popoarelor învinse, nu? întreabă aparent liniștit Pusio. Nu pare ofensat. Din contră, și-a bombat pieptul și respiră adânc. Romanul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
evreului... Pleacă ostenit pleoapele. Instantaneu, în întunericul minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l consoleze: — Hai, Paullus, Marcia are dreptate... — Ea are întotdeauna dreptate, bombăne morocănos flaminul. Găsește totuși puterea să zâmbească sarcastic: — Chiar și atunci când nu are. — Mai ales
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro Însuși În persoană. Și iată că Începe partea neliniștitoare, pentru că fata pare că se chinuiește cu adevărat și suferă serios, asudă, tremură, bolborosește, Începe să rostească niște fraze Întretăiate, vorbește de un templu, de o poartă ce trebuie deschisă, spune că e pe cale să se creeze un vârtej de forță, că trebuie urcat către Marea Piramidă, Brambilla se agită pe scenă lovind gongul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
auzit, din cauza scîndurilor scării care scîrțîiau și trosneau. Se duse la spălător, apoi stătu acolo cîteva minute În baie, spălîndu-se pe față și pe dinți. Fața Îi era verzuie datorită luminii filtrate prin iedera care Înăbușea fereastra. Apa bufnea și bolborosea prin țevi. LÎngă boiler era o cheie, pentru că apa se oprea uneori de tot - și atunci trebuia să lovești țevile puțin, și să-l faci să se reaprindă. LÎngă baie era camera de tratament a domnului Leonard, iar Kay auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan. Presupun că nu le prea simți aici? Duncan se gîndi la Întuneric, le Giggs care striga, la ofițerii care coborau În adăposturile lor. Își mișcă scaunul — Depinde ce Înțelegi prin asta, zise el, adică „să le simți“. Probabil că bolborosise cuvintele. Tatăl lui se aplecă și se strîmbă din nou. — Ce-ai zis? — Depinde de ce... Dumnezeule! Nu, nu prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi destul de clar: — Ești acolo? Nu te văd. Unde ești? — Aici sînt, răspundea Kay de fiecare dată, și-i strîngea mîna mai tare. — O să fie a ta pe viață, zise Mickey. În cele din urmă, demolările scoaseră la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum se enervează tot mai mult, pe măsură ce nunta se apropia. Acum, cînd rochia nu dă nici un semn că are de gînd să se Încheie, Linda pare pe punctul de a izbucni În lacrimi. — La dracu’, nu-mi vine să cred, bolborosește ea. Ellie, știi cît a costat rochia asta? Aș fi putut tot atît de bine să iau banii și să-i arunc pe fereastră. Vocea ei Începe Într-adevăr să cedeze. Cum mi-ai putut face una ca asta? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
către noi și Întinde mîna spre Tom, dar eu Îmi așez trupul ca un scut Între ea și copil. N-o să-i mai permit vreodată să-l atingă, căci acum știu ce s-a petrecut. Tom era Întins În pat, bolborosind ceva, iar Linda a hotărît să Îl ducă la parter, pentru că era clar că Încă nu Îi era somn. Doar ca să se știe, Tom face asta deseori, dar la șapte trebuie să meargă la culcare, așa că Îl las să bolborosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bolborosind ceva, iar Linda a hotărît să Îl ducă la parter, pentru că era clar că Încă nu Îi era somn. Doar ca să se știe, Tom face asta deseori, dar la șapte trebuie să meargă la culcare, așa că Îl las să bolborosească de unul singur, pînă adoarme. Linda a ales să nu-mi ia În seamă intrucțiunile (pentru că i-am spus foarte clar, Înainte să plecăm, că Tom o să vorbească, dar că nu trebuia să-i dea atenție) și l-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oglindă, iar vînzătoarea Îmi zîmbește și ea. — Arată fantastic, zice ea. — Nici nu mă recunosc, răspund Întorcîndu-mă ca să mă examinez din profil și din spate. E atît de frumoasă. Eu sînt doar o simplă mamă. Fac semn către Tom, care bolborosește fericit, În cărucior. Eu n-ajung să port haine ca asta, dacă nu vreau să mă trezesc cu vomă pe toată mîneca, În mai puțin de cinci minute. — O să-l Îmbrăcați seara, Îmi spune ea zîmbind, după ce copilul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dezvăluie într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și de incidentul cu bicicletele. Cu o strângere de inimă, își dă seama că trebuie să pară afectat și-și face loc prin mulțime s-o ajute. — Cred că ți se pare teribil de amuzant, șuieră ea furioasă. Foarte sincer, bolborosește el, n-am fost implicat și mi se pare îngrozitor. Crede-mă. Nu eu am... — O, înțeleg, surâde ea batjocoritor. Presupun că ai fost îndemnat să... — Dar, Astarte... Pe ea n-o interesează explicațiile lui. După ce trage pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa că are o lentilă mult mai groasă. — Ai naibii puțoi drogați, ce mama dracu știu puțoii ăștia? Un vagabond e doar un vagabond, firar a naibii. Arăt spre puțoiu bătrân. Numești asta artă? L-am auzit io. Un vagabond care bolborosește poezii Împuțite de rahat unor oameni care n-au niciun chef săl asculte. Deci asta numesc ei artă acum, nu-i așa? Sau vreun șmecheraș de rahat care scrie despre toate Împuțitele de droguri pe care le-au luat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Robertson. Unul dintre cei mai de seamă reacționari din poliție. În plus vine dintr-o familie de mineri, așa am auzit. — Ai auzit prost, am spus eu Încetișor, privindu-l dur fix În ochi. Probabil mă confunzi cu altcineva. — Hmm, bolborosește Donaldson, ridicând din sprâncene. Mă Îndepărtez, cu Încheieturile degetelor albe pe marginea tăvii. Îl aud pe Donaldson cum mormăie din reflex un la revedere prin țiuitul din urechile mele. Mi-e greață și sunt amețit. Mă așez Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și trage pilota peste piept. Însă devine din ce În ce mai palidă la față când mă Întind și Înșfac geanta, deșertându-i conținutul pe pat. Iese la iveală o punguță din plastic evident cu pastile de Ecstasy În ea. — Eu... Eu nu am... bolborosește ea. Acum s-a pierdut de tot cu firea. — D.S. Lennox! țip eu, iar Ray vine. Ridic Înspre el punga cu pastile. Mi se pare că sunt pastile MDMA. Reține că au fost găsite asupra fetei. Cel puțin șase sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Tom, m-apucă pe mine exaltarea, În timp ce el se schimonosește la față trecând În poziția de apărare, iar eu Încerc să strecor niscaiva Îngrijorare și empatie În voce. Ce n-a mers? Tom ridică din umeri. Nu mă-ntreba Bruce, bolborosește el, clătinând din cap. Mi se pare prudent să schimb subiectul. — Te-ai Înarmat pentru meciul În cinstea ta? — Mda! Chipul lui Tom se luminează plin de entuziasm. E dificil acum că vine perioada de sărbători, dar băieții din comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-o la greu. — Serios? Dar par... — Îți zic io, ce dracu, bă. Ținte departe de gunoaie dastea. După aia Bladesey Își pierde puțin interesul. Ștoarfele se cară să danseze una cu alta călcând mărunt În jurul poșetelor asemenea unor pietoni. — Bruce, bolborosește el, puțin cam beat, te superi dacă Îți pun o Întrebare? Dă-i drumu, mă răstesc eu la el suficient de dur Încât să nu fie prea personală. — Ce te-a făcut să te angajezi În poliție? — De ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să urle la el: — Klootzak! Tâmpitule! Îl țin și mai strâns. Puțoiu mucos tremură că-i iese alcoolu din sânge și de frică. După puțin timp Îl mân În vizuina unei curve grase și-l las acolo. — Bruce, eu... eu... bolborosește el. Ai grijă de tovarășu meu păpușă, Îi fac eu cu ochiul, și-a pierdut ochelarii, iar ochișorii lui nus prea buni. — O să am mare grijă de el, spune ea cu un accent caraibian. — ... eu... eu... eu... se tânguie Bladesey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
conducere a anchetei. Am hotărât, după ce m-am gândit mult, ca lucrurile să rămână așa. Simt cum euforia vacanței mi se evaporă În fața căldurii emise de bomba lui Toal. Răspunsul meu e imperfect și lipsit de demnitate. — O mică prostuță... bolborosesc eu. Mă aștept de la tine să cooperezi din toată inima cu ea. Bruce, de când ai plecat tu, interesul presei a crescut din nou. Forumul a făcut mare tămbălău. Se pare că ai fost cam neglijent pe partea cu relațiile comunitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vorba de relație... Îmi ridic paharul aproape gol În speranța că puțoiu ăsta patetic o să Înțeleagă chiar așa supărat cum e În egoismul lui și o să se ducă la bar. În cinstea pământenilor! toastez eu. Își ridică puțin paharul și bolborosește niște tâmpenii rătăcite care-mi scapă. Mă scol de pe scaun și mă gândesc dacă să mai iau băutură. Decid că nu și Îl las singur pe prostovanul dărâmat. Fac semn unui taxi și sunt cât p-aci să spun Colinton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Toal. Asta Înseamnă că tre’ să am grijă ce pun În OTA 1-7. Ne mâhnește. Nu e impresionat de raportul de două pagini jumate despre cum merge cazul, adică, cum ar putea să fie un scriitor prolific ca Toal? Așa că bolborosește despre cioroiul căpăcit, despre Efan Wurie ăsta (și pe mine mă fute grija lui, clar), că babacu tuciuriului a trimis o scrisoare secretarului de stat de la interne, care i-a făcut circ Șefului Poliției, care i-a făcut circ lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]