856 matches
-
fel de superstiție, de respect superstițios, și mi-am dat seama că bătrânii simțeau nevoia să vorbească între ei despre omul enigmatic din sala cu oglinzi. Discutau despre mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe țărm. Arunca bucăți de pâine peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era destul de robust, dar uzat de vârstă, cu obrazul împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și învăț bine și că i-ar părea rău ca organizația noastră să ia unele măsuri împotriva acelora care se lasă antrenați și atrași de religie, de misticisme... că, Dumnezeu nu există, el este prezent doar în închipuirea bolnavă și bolnăvicioasă a unora, că... I-am răspuns că nu pricep de ce-mi spune mie lucrurile acestea. A roșit, a mormăit ceva și a plecat, cam cu coada între picioare. Aveam să-l regăsesc, peste ani și ani, tot într-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ceva care să-l fi întors, a aflat ceva, poate de la ea din Maroc, și mi-a mai spus, ai grijă, în dimineața aceea când ea a luat-o din parc în stânga, nu-mi place de el, e o iubire bolnăvicioasă, obsesivă, nu mai căuta nimic și nu mai aștepta nimic, cine vrea să rămână rămâne, nu trebuie să oprești pe nimeni cu forța și în general nu mai lăsa țigăncile să-ți ghicească. Ploua cu șuvoaie groase din botul trenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plumb în inimă. Eram liniștit în privința asta, chiar atunci când și-a lipit țeava de tâmplă. Știam că pozează cu un comedian, deși pe vremea aceea a suportat cea mai cumplită lovitură, de la moartea tatălui său. De altfel numai egoismul său bolnăvicios l-a împins în brațele sârboaicei, fiindcă o știa mai în etate, diformă și cu sânii fleșcăiți. Nu s-a gândit că tocmai femeia necăutată solicită adulterul și îl săvârșește cu oricine și oricând. El credea că i se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea cenușie!... Din cauza sensibilității mele bolnăvicioase, primeam sunetele dure, în creier și în inimă. Trompetul mă auzi vorbind. Povesteam ulanilor nefericitul său destin. El îmi strecură o hârtie albastră de doi lei, prin crăpătura de jos a ușii. Mă ruga cu vorba lui cuminte să duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
local, unde mai pui că se Învecina cu vreo zece puburi. Puburi, biserici și ploaie. Trei lucruri pe care Aberdeenul le avea din belșug. Cerul era Întunecat și apăsător, iar strălucirea de sodiu a luminilor stradale dădea dimineții un aspect bolnăvicios, de parcă străzile ar fi fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar arăta oricum groaznic. Ochii lui erau de culoare roz, injectați, iar respirația Îi duhnea a dropsuri de mentă extra, dar nu era de ajuns ca să mascheze vaporii de alcool care ieșeau din el. — Domnule, spuse el cu un zâmbet bolnăvicios și neliniștit, nu cred că ar trebui să conduc eu. Își lăsă capul. — Îmi pare rău, domnule. Logan ridică o sprânceană și deschise gura. Apoi o Închise la loc. Probabil că aceasta era patrula pe care trebuia să o supervizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
noi. Grădina din față Însemna câțiva metri pătrați de iarbă, străjuiți de trandafiri ofiliți. Câteva petale firave atârnau Încă de capetele florilor: ploaia le scuturase pe toate celelalte. Zăceau Într-o grămăjoară udă la baza tufelor, având o nuanță maronie bolnăvicioasă În lumina felinarelor. În mica anexă pe post de garaj de alături era un Renault Clio roșu-Închis. Logan Îl puse pe șofer să parcheze după colț. — Bine, le spuse agenților, desfăcându-și centura de siguranță, o vom lua ușurel. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să intre și l-a lovit pe Geordie cu ceva. Și-apoi a Început să dea În el cât era căzut la pământ. O pereche de ochi creionați cu roșu se ațintiră asupra lui Logan. Lacrimile se rostogoliră pe obrajii bolnăvicioși. Am Încercat să-l opresc, dar m-a lovit... Asta explica vânătaia pe care o observase În ziua În care-i lăsase În clădire. — Care era mesajul, Cameron? Mesajul misterios despre care Simon McLeod spunea că știu toți din Aberdeen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Serghei de la o distanță În timp de circa treizeci de ani. „În casa care aparținea mănăstirii, Nilus trăia Împreună cu soția sa, născută Ozerova, și cu prima lui iubită, o femeie divorțată. Și mai era o a treia, o femeie cam bolnăvicioasă, permanent Însoțită de fiică-sa, care avea doisprezece ani, și care li se alătura uneori. Se zicea că Nilus ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
său. Încă trei „Ha”-uri și Mal veni în pas alergător spre el. — Am vorbit cu un gagiu care l-a văzut pe Coleman săptămâna trecută la Bido Lito’s. Zice că stătea de vorbă cu un evreu bătrân și bolnăvicios, pe jumătate mort. Tipul crede că arăta ca unul din acei iubitori de jazz de la azilul de bătrâni de pe strada 78, colț cu Normandie. Buzz întrebă: — Te gândești la Lesnick? Suntem pe aceeași lungime de undă, flăcău. Nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un articol publicat la jumătatea anilor ’30 (în Rampa, 27 martie 1935) de prietenul lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian : Urmăriți bunăoară gravele ravagii pe care le face în mentalitatea actuală cuvântul „Dreapta” sau cuvântul „Stânga”. Sensul lor s-a dilatat bolnăvicios și s-a întins din politică în cultură, în artă, în literatură. [...] Prevăd o zi în care se va inventa o botanică fascistă și una radicală, o chimie reacționară și una progresistă, o algebră liberală și una conservatoare. Se va
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fruntea de fiarele ușilor sau porților din spatele cărora nu puteam ieși... Dar am ieșit nu prea târziu, fascinat de munți, la școlile pe unde ai mei m-au trimis să mă fac militar. Nu m-am făcut, însă îndrăgostindu-mă bolnăvicios de munți și de chipul unor fetișcane care nu semănau deloc cu țâfnoasele țărăncuțe de la Coșula. Îmi amintesc și acum foarte clar chipul Doricăi, chipul unei nemțoaice, Erika, prima femeie căreia i-am dedicat un poem de mari întinderi, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Fima gluma despre mortul care Întârziase la propria sa Înmormântare. Era un bărbat scund și Îndesat, cu o constituție de contrabas, un chip roșu și buhăit ca al unui alcoolic, străbătut de vase de sânge ce alcătuiau o rețea bolnăvicioasă, aflate atât de aproape de suprafață, Încât aveai impresia că i se putea lua pulsul prin ele. Avea câte o glumă pregătită pentru orice ocazie, pe care o Începea invariabil cu formula „Există un banc cunoscut“. Și izbucnea mereu Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat. În adolescență avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vei reuși să-ți găsești una, și există motive care mă Îndreptățesc să cred că tu, dragul meu, nu vei fi În stare, nu te necăji, am să-ți aranjez eu. Pe buzele lui Fima se ivi un zâmbet jalnic, bolnăvicios, amintindu-și de noaptea de dinaintea aniversării sale: cum rămăsese treaz sperând că tatăl său va uita și rugându-se să nu uite. Bătrânul, după obiceiul său, nu făcuse decât o glumă. Iar tu, ca-ntotdeauna, n-ai prins poanta reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de parcă am crește un prinț. Iar tu vii de fiecare dată să-l zăpăcești și să-mi creezi complexe de vinovăție Întrebându-mă ce fel de părinți suntem și să-i bagi lui Dimi În cap tot felul de păsărele bolnăvicioase precum cele care Îți zboară ție prin cap. Ajunge. Am terminat. M-am săturat. Nu mai veni aici, Fima. Trăiești aparent singur, dar te lipești tot timpul de alții. Eu sunt exact invers, toți se lipesc de mine cu toate că singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sordid. Otilia cumpără Kent de la arabul din cămin, merge în oraș să caute un hotel unde să stea Găbița două nopți după avort, se întâlnește cu domnul Bebe, în locul Găbiței, ca să pună la punct afacerea avortului. Pe cât e Găbița de bolnăvicioasă și de neputincioasă în aparență, pe atât e Otilia de puternică. Dar filmul răstoarnă impresiile. Găbița se arată a fi mult mai tare pe situație decât prietena ei care a acceptat să se culce cu domnul Bebe și care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
înlătura figurantul de pe înălțimea unor echipagii de formă excentrică, era fiindcă, automobilul fiind banalizat, nu se putea face remarcată. își alesese pasiunea mai rară a cailor de rasă. Călărea admirabil, dar nu putea obliga la cavalcade prea dese pe Maxențiu, bolnăvicios, de aceea prefera să conducă. Proiecta să organizeze un grajd de curse. Era marea ei ambiție. Niciodată însă dorința asta nu-i păru mai vie ca în ziua aceea. Ada uni la moment, într-unui singur, cele două capricii: caii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o iubise mult. Dar ea, ca și Ada, îl avusese numai drept măsură bancară. Jucase amândouă, pe capul lui palid, o avere. Femeile nu-1 iubeau, dar nu-1 lăsau să doarmă. Frumoasei Zaza i-ar fi fost rușine de un copil bolnăvicios. Ea lua debilitatea lui drept distincțiune. Bătrânul prinț, cunoscut pentru robusteța lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. Pe aceste îngrășăminte ciupercile maligne
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aducea aminte Sammler, Wells la peste șaptezeci de ani Încă era obsedat de fete. Avea argumente solide În favoarea revizuirii complete a atitudinilor sexuale În acord cu creșterea mediei de viață. Când individul În medie murea la treizeci de ani, omenirea bolnăvicioasă, năruită de trudă, prost hrănită, era terminată sexual Înainte de al treilea deceniu. Romeo și Julieta erau adolescenți. Dar cînd speranța de viață civilizată se apropia de șaptezeci de ani, vechile standarde de scurtime brutală, epuizare timpurie și destin implacabil trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe de a fi neputincios. Știu că nu ești genul bolnăvicios, afară de necazurile cu nervii. Mai primești plata aia măruntă de la vest-germani? Și Asigurarea Socială? Da, Îmi pare bine că am pus pe avocat să rezolve asta, treaba cu nemții. Și nu vreau să-ți faci griji, unchiule Artur. În legătură cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]