927 matches
-
Între compasiune și ironie - cu o sprânceană În sus. Un șuvoi de comentarii nerostite aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi bombănind „Moișale”, În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
are și căciula pe cap. Oare Mureș o să știe să-l aștepte în stație până s-o întoarce? Dacă nu, o să se ducă acasă, nu se pierde el. Totuși îngrijorarea îl face să se foiască puțin și maică-sa îl bombăne. Moale însă, mai mult de ochii lumii. Da’ stai odată locului, măi copile. Apoi ușile se închid și autobuzul o ia din loc. Nu se poate ști dinainte în ce fel de autobuz vom călători. În unele, în ciuda logicii, domnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
repeadă la dezmierdări și a treia oară, cum bănuia că are să se întâmple. Mormăind ceva înfundat, hotărî să amâne vopsitul pereților pentru ziua următoare. * Dispozitivul se lovi de pupitru și, din cauza gravitației mici, căzu încet pe podea. Samuel continua să bombăne nemulțumit. Margareta e o femeie împlinită, matură. Bătrânețea e pentru ea încă departe. Și totuși se comportă de parcă ar fi isterică sau bolnavă. De ce? Se simți dintr-o dată foarte singur și oftă. Cel mai bun lucru ar fi să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe un fel de autentificare după ce Costin, plictisit de moarte, a spus „Doamne, bunicule, ce prostii vorbești”. Foarte jignit, bunicul a strigat „Magheru 21 - B6 bis, n-ai decât să te duci să verifici”, și nepotul a ieșit din cameră bombănind. Ceva mai târziu, s-a auzit o ușă trântită și pași răsunând pe scară. Când m-am dus la fereastră am văzut o femeie și un copil urcându-se într-o Mazetta verde. Se lăsă liniștea. Mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o perspectivă interesantă, oricum nu mi se întâmplase nimic de foarte multă vreme. Am ieșit din cantină și m-am îndreptat spre bloc. Nu digerasem prea bine și aveam stomacul umflat. Am încercat degeaba să râgâi, am pufăit și am bombănit. Înaintea lui 433 m-am simțit mai ușurat și am deschis repede ușa. Hector stătea pe pat, liniștit, cu mâinile și picioarele încrucișate, molfăind între dinți o țigară neaprinsă. Nu se uita la mine. Linoleul era curat. - Unde-ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rost. Ce ți-am zis eu să nu te mai prind singur pe aici?!? Ai speriat-o pe maică-ta, nu știa unde ești... - Lasă-l, Dane, că nu-i fac nimic, interveni Platon. - E, nu-i faci nimic, a bombănit taică-meu. Nici anul trecut nu i-ai făcut nimic, nu? - Nu era vina mea că Rizescu l-a închis aici. Tata nu era convins că Rizescu mă închisese în beci din greșeală. Îl credea capabil pe Platon de închiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
politică s-au convins singuri, cumva, că tot ce-au făcut vreodată În trecutul lor foarte scurt a fost făcut doar În scopul de a spori binele general al omenirii. De ce să nu zâmbească? Se Întoarse Înapoi la tigaie și bombăni supărată când văzu că se lipise orezul de fund. Mai turnă supă peste el și amestecă repede preț de un moment. — Asta se va transforma Într-o Întâlnire de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă pitulându-ne precum copiii?! Vor zice că am înnebunit și va
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un pahar cu apă de la bucătărie și, în vreme ce musafirul îl dădea pe gât, întrebă într-o doară: - Dacă nu sunt indiscret, acest geamantan este plin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vor mai inscripționa unii pe piele în astfel de condiții?! Apucă paharul de plastic în care cafeaua începuse deja să se răcească și îl duse la gură. Apoi îi făcu semn colegului că este ocupat și, după ce acesta se îndepărtă bombănind, scoase o hârtie din sertar și scrise: Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în lucru) - geamantan cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse, avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că starea de enervare nu-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
văzut. Nicio problem, voi redeschide geamantanul împreună cu Lucia și gata, coșmarul va lua sfârșit. Patru ochi văd mai multe decât doi ochi, Magiacian insipid. Vru să spună și incolor și indoor, însă își dădu seama că era doar o aberație. Bombăni: Au mai fost case care au sărit în aer, nu trebuie să fie neapărat inițiativa unui laptop. Și stâlpi prăbușiți peste mașini au mai fost, am văzut de atâtea ori, la știri, astfel de situații paradoxale. Tragice, dar paradoxale. Coincidență
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că Bert avea acasă unul. Ești fiul meu!, cum rostise, ar fi putut, la o adică, să fie doar ceva metaforic; cei de o anume vîrstă obișnuiau, uneori, să Îi spună unui tinerel, fie și necunoscut, fiule. Trecătorii Îi ocoleau bombănind, cei doi nu se clinteau; se priveau drept În ochii; doi străini care, brusc, deveneau tată și fiu; o stare nouă pentru fiecare dintre ei; era, poate, o confuzie. Nu era. „Așa este, Bert... Pot să te Însoțesc cîțiva pași
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu surprindere că domnul cu broboadă broda cu lână de felurite colori o bucată de etamină întinsă pe un mic gherghef. - Proaste zaruri! bombăni Aglae. Apoi, după o pauză: Dar, Costache, la cine o să stea "băiatul"? - La noi! explică Otilia. Ședea acum cu o coapsă pe marginea fotoliului bătrânului, jucîndu-și ca o pendulă piciorul, în vreme ce cu mâna stângă îmbrățișase capul vădit mulțumit al aceluia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
hemoragie, drăguță, se văită ea, să-ți dau vată. Scotocind prin casă, veni cu un tampon mare de vată, pe care îl vîrî în nara lui Titi, punîndu-i în același timp o mână pe frunte. - Asta este numai din pricina oboselii, bombăni ea. Maidă-o în plata domnului de carte, că n-am să te fac filozof. Cine citește prea mult, se scrântește. Aceste cuvinte fură spuse cu o umoare acră, ce părea intenționată și care jigni pe Felix, fiindcă Aglae avea aerul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rumen la față. Trebuie să vă feriți de accidente. Mâncare mai puțină. Doctorul se pregătea să continue examenul și în direcția nutriției, însă moș Costache începu să reziste. Își trăsese cămașa și se îmbrăca. - Ajunge, ajunge, n-am nevoie, mulțumesc, bombăni el. - Suntem grăbiți, domnule doctor, tăie scurt Pascalopol, ridicîndu-se, tocmai voiam să ieșim în oraș. La revedere. La revedere, domnule Stănică. - Circulația dumneavoastră e singura chestie care trebuiesă vă preocupe, urmă doctorul, ca să dea o înfățișare onorabilă concedierii. . - Nu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
haine, îndreptă cravata roasă a lui moș Costache și ieșiră. Fiind cam departe, întrebă pe bătrân dacă nu vrea sa ia un tramvai sau o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în surdină pe Stănică: pungaș, escroc etc. Ca să-i facă o plăcere lui Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fu de părere să se cheme repede un doctor. Marina fu îndrumată numaidecât la un medic de pe aceeași stradă. Bătrâna rămase cam mirată de propunerea celor doi, cu aerul de a le spune că sunt niște proști, ieși în curte bombănind, mai intră în bucătărie, apoi fără nici o grabă trecu în curtea vecină. Aglae, aflând accidentul lui moș Costache, căpătă deodată fizionomia aspră a unui căpitan de vapor care comandă în timp de naufragiu: - Aurica, strigă ea, vino repede, că i-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dă-mi cheile! Moș Costache holbă ochii și-și mușcă buzele, fără sunet. Cu mâna strânse și mai tere cheile. Aglae întinse mâna și dădu să i le apuce. Atunci, cu sforțare eroică, bătrânul se trase mai spre fundul canapelei, bombănind: - Nu-nu-nu v-vrreau gheață! - Vorbește! observă Vasiliad. Stănică făcu un gest de admirație și de ciudă: - E pezevenghi rău moșul! Îl știu eu. E tare de tot. - Dar, Costache, se răsti de-a binelea Aglae, trebuie bani de cheltuială, de plătit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ție ți-e frică să scoțibanii din mână. Tu n-ai auzit că oamenii care-și fac coșciugul din viață sau mormânt de veci nu mor curînd? Scapă-te de o grijă, trăiește și tu ca un tînăr! - Dau, dau, bombăni bătrânul, ce-i al ei e pus deoparte! - Asta așa e, zise Pascalopol, gîndindu-se la contul dela bancă. Costache zâmbi satisfăcut, crezând că e vorba de pachetul de sub saltea. În trăsură, moșierul luă o mână a Otiliei între mâinile sale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-o bună zi, tot dumitale îți va aparține... Nici din familia noastră, Stamatescu, care pe unde e, nimeni, în afară de dumneata, nu poate moșteni nimic. Este o seară binecuvântată, în care vom savura și noi un Dali veritabil... Se conformă, bombăni, tîrî muntele de relicve până pe carapacea, între timp debarasată, a măsuței ovale. În salon, luat aproape pe sus, desfundară șampanie, fu, în repetate rânduri, pieptănat cu degetele și pupat, desigilară coletul. Tabloul părea într-adevăr un Dali. Bău cam în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceasul morții să admită că viața luase cumva naștere din materie nevie, la întîmplare, în supa organică a oceanului, formată din metan, bioxid de carbon, amoniac și, desigur, din apă. Și, în general, îi potcovi în descântece grele pe oricine bombănea ori s-ar fi împotrivit în vreun fel politicii materialist- ateiste a marxismului, victorioasă în patria noastră. Spre final, la aceeași plenară, dintr-o singură frază, Ceaușescu nu pierdu ocazia și îi destitui pe toți secretarii cu propaganda, mici și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu prea le surâdea ideea. „Chiar trebuie să facem așa ceva?”, a Întrebat una dintre doamne cu o voce plângăcioasă. „Nu”, i-am răspuns entuziasmat, „nu sunteți obligați, ci aveți dreptul să o faceți!”. Cu toții s-au Întors la birourile lor, bombănind ceva În legătură cu o „altă idee de om nebun”. Primeam comenzi de 10.000 de dolari sau mai mult cam o dată la două săptămâni. Totuși, după ce am instalat clopotul, au trecut aproape șase săptămâni fără astfel de comenzi. Ceva nu părea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Basic Emotions?”, Psychological Review, nr. 99, 1992, pp. 550-553. Ekman, P., „La mesure de l’expression faciale”, Les Emotions, Science et Vie, nr. 168, ediție specială, 1989, pp. 24-31. 83. Ce anume ne face plăcere și ce ne face să „bombănim”? Cele patru mari circuite ale emoțiilor Lucrările de specialitate contemporane care integrează cercetările în microelectrofiziologie și farmacologie (Karli, 1971; Lappuke, Schmitt și Karli, 1982) confirmă teoria lui Darwin potrivit căreia există o filiație între emoțiile animale și cele umane. Într-
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]