702 matches
-
în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de observație TRANZIT. Să nu se mai știe ce e adevăr inventat și ce e minciună verosimilă, în realul imediat, la un pas?! Umbre, accident magnetic, deviere nervoasă, coduri amestecate, iluzie boreală... Dispăruse, pur și simplu! Fachirul dispăruse brusc, cu întrebări și răspunsuri cu tot. După atâtea gingașe ședințe de inițiere în defectologie, suspectul dispăruse. Bolnav, auzi! Profesorul Vancea, bolnav?! Ca și cum Aghiuță a făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
facă insolubila ecuație mai accesibilă trucurilor noastre. Dar o reducție, să nu uităm, și un artificiu, doar atât. Acești infirmi-model, o formidabilă compresie, atât! Dacă s-ar îngădui o infimă incizie, ar țâșni ceva unic. Puroiul și flacăra și aurora boreală! Geniul, crima, nebunia, iadul orbitor, inimaginabilul! Dacă apucăm cumva clipa-miracol, eliberarea. Dacă apucăm adevărul, ai să vezi ce se întâmplă cu turbații, când își recapătă glasul. Ceva implacabil, unic! Sau doar o bâlbâială morbidă, poate? O bâlbâială bolnavă nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l‐înghite, și‐ acea umbră, prin poiene, întârzie să‐ 1 desene?... Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și membru al Academiei de științe Medicale, președintele Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România. CĂTRE MARIA Macii de prin grâu culeși plânși de coapsa verde‐a undei, trăiau viața fără greș, ori speranță, a secundei. Prins de‐ un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a schimbat din jar și foc într‐ un snop de măciulii ... Încordat ca un odgon, fix ca
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas calzi în rozul înnorat al vălului palatin, căzut peste ultima vorbă ca un boreal baldachin. îndoiala dar, dacă, în locul altcuiva respir? dar, dacă, dintr-o greșeală, mi-am însușit o viață ce nu mi-a fost destinată? dar, dacă, dorințele mele, irepresibile și greu de indurat, liane constrângătoare sunt pe trunchiul altei voințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
conștiinței, răsărind ca limba de șarpe șuierătoare? sunt sclipătul sidefat rămas pe urma atingerii. cine sunt eu, creangă a bucuriei scuturată ades asupra mea? sunt floarea zăpezii topindu-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spus ea. E foarte frumos. Dar, am continuat eu, și oamenii trebuie să treacă prin multe situații neobișnuite. Mari minunății îi înconjoară în fiecare anotimp, a scris Knut Hamsun, după cum spunea bunicul meu: în timpul iernii stelele și tot iarna aurora boreală, un firmament de aripi, un incendiu în casa Domnului. Și din când în când - nu tot timpul, dar din când în când - trebuie să audă și furtuna. Uneori însă pot să-și ofere răgazul să se odihnească în tufele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai pună de acord, se Întorseseră la hotel unde, de cum trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui, deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
S-a transformat din galaxie în atol Arzând într-un recif cu stele calde Ca la final să lase cerul și mai gol. Trecând prin sită pulberea stelară Tot colectând pepite de meteoriți, Mi-ai apărut în infinita seară Mireasă boreală, vrând să te măriți. M-am îmbătat pe loc fără idee Trăgând o dușcă din trăscăul selenar Având itinerar Calea Lactee Buimac pe o orbită fără vreun habar. Azi îi schițez timid la timp cadastru Să reușesc să-l îngrădesc cât
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din ruinele-i de ghiață, Munții plutitori și-i sfarmă și pe-a câmpurilor față El ridică visuri nalte... volburi mari de frig se văd 1150Și trecând peste oștire o îngroapă... Și cu fală El ridică drept făclie aurora-i boreală Peste-oștirea-ntroenită în pustiul... de omăt. Nordul m-a învins - ideea m-a lăsat. Și ca un soare Vezi că-ncepe a apune într-a secolilor mare, 1155Aruncînd ultima-i rază peste domul d-invalizi. La apus privește lumea în duioasa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dar era evident că Marara nu se mai află în Pacificul de Sud, ci în Infinitul Ocean al Infinitelor Insule, la peste cinci grade la nord de ecuator, pe punctul de a simți, dinspre pupă, contracurentul ecuatorial, precum și alizeele emisferei boreale, temutul Ha’aipiti Fă’arúa, un vânt rece și capricios, cu care cei din Bora Bora nu erau obișnuiți să navigheze. Iar insulele erau atât de rare, atât de mici și se găseau atât de risipite, încât s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
două dune te trezeai În recepția unui Hilton. Nici la Polul Nord nu mai puteai scăpa de oameni: parcarea era mereu supraaglomerată și uneori, când urșii polari prinși În ritualul Înmulțirii dezlănțuiau alarmele auto, mii de flash-uri compuneau o auroră boreală În noapte. Da, solitudinea ajunsese un mare lux În acele vremuri, dar dacă era greu să fii singur undeva, să fii cineva devenise aproape imposibil. Eu Însumi fusesem prins din urmă de oastea căutătoare de senzații tari. Colecția personală de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Noaptea se lungește și se lărgește considerabil, temperatura coboară sensibil. Costurile la lumină, Încălzire și Întreținere cresc amețitor. Cum domnul Pandele este angajat ca paznic de noapte, viața lui e dată peste cap. Își prezintă demisia. Fenomene paranormale. Superbe aurore boreale reflectate pe peretele mallului din localitate. Ceasurile nu merg. Câinii husky latră, urșii polari se trezesc când ți-e lumea mai dragă din hibernare și sperie lumea. Nea Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca o transmitere a ștafetei de la o generație la alta, comunismul sovietic discreționar, amintirea sârmei ghimpate a Gulagului, în care a murit Mandelștam, a glontelui care a intrat în tâmpla lui Maiakovski, imaginea orașului Sankt Petersburg, a Nevei, a aurorei boreale, care-i generează un imens dor de casă, orașul, ca pepinieră de ființe, dar, mai ales, de neființe sunt doar câteva ipostaze ale amintitului de câteva ori Turn Babel - ceea ce / dumnezeu avea să șteargă de e fața pământului / nu însă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât entuziasmul cu care m-am aruncat în adolescență, în direcții străine de mine. Prin clasa a treia de liceu, am primit ca premiu o carte care se chema "Epopeea albă". După ce am citit-o, am început să visez aurore boreale, ceruri înghețate, banchize și deșerturi de zăpadă. Apoi, nu m-au mai interesat zăpezile. Am ajuns la concluzia că e mai bine să te bronzezi la soare, pe o plajă, decât să dârdâi într-un sac de dormit. Nu m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
jucam cu gravitate, eram grandioși, efervescenți, beletristici, aveam nimb, purtam aripi, ne vegheam creșterea penelor așezați cuminți În văzduhul literaturii, serios pînă la insuportabil, după gustul meu, mă gîndesc că n-am văzut nici o singură dată o beție, o auroră boreală, așa cum mă așteptasem, nici vorbă de boemă, de Utrillo, se citea, se comenta, se stingeau țigări În paragrafe fără filtru și observațiile sclipeau În traiectorii intersectîndu-se prin aer Într-o grilă de fluturi multicolori cu ac de cravată, cîteodată mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o metaforă a extincției, pe când una În plin verde duce la ideea erotismului natural. Iată natura umană redusă la scara vegetalului. Iarna e anotimpul freneziei cerebrale. Gheața dă frisoane de gând, de aceea, intelectul e asociat totdeauna cu un cadru boreal. Dacă ar fi așa, ar Însemna că indivizii nu cunosc voluptatea Împreunării corporale și că se iubesc numai În concepte. N-ar fi mai probabil că albul Înghețat cere concupiscența pasională pentru armonie și echilibru? (miercuri) Ninge vârtos afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
reprezintă o uniune germano-austriacă menită să alcătuiască un organism unitar din punct de vedere geografic, economic, politic etc. Demonstrația acestei unități se întemeiază pe construcții logice, nu arareori arbitrare, ca de pildă trasarea liniei despărțitoare între nordul și sudul emisferei boreale în așa fel încât să poată deduce elementele necesare dovedirii unei pretinse opoziții între cele două regiuni, opoziție reductibilă numai prin intervenția Mitteleuropei sau a Austriei ca reprezentantă a acesteia din urmă. Nu mai puțin arbitrară este și opunerea Europei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
REGIMUL TERMIC Zona geografică a Iașului se caracterizează printr-un climat temperat cu particularități determinate de influența climatului stepei rusești. Ferma Ezăreni face parte din provincia climatică Dfbx (după clasificarea lui Koppen), sau IIDps (după Clima României), caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase și geroase, cu temperatura celei mai reci luni sub -330C și temperatura celei mai calde luni 25-27 0 C. Indicele de ariditate de Martone are valori între 26-30, corespunzător condițiilor climatice din silvostepă care se datorează influenței
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
1971, "Poeme de dragoste", Albatros, 1971; "Singurătatea amiezii", Editura Facla, 1973. Iată-l, evocându-și satul: "Satul acesta adunat între dealuri lângă un râu care seacă în arșița verii..." Alteori versifică într-o muzică simbolistă: ("Vom învăța de acuma tărâmuri boreale/ Tăcerile în fiorduri ne vor striga mai lung/ în icebergul nopții genunchii dumitale/ vor lumina cu verde truditul nibelung"), sau încearcă să versifice idei stranii. "Dacă te uiți" cu gândul, cu mirosul, cu auzul "vei vedea o femeie". 3 "Poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape în fiecare text din volumul de debut există structuri axate pe semantica solarității, a luminii, a idealului: "Sorii din adâncuri",, "aurori boreale", "jocul/ vinovat al luminilor din întuneric", "fântâni crepusculare" "ochiul soarelui alb simptomatic", "zori adorați de mine-n intermundii" etc.). Într-un studiu remarcabil, intitulat Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și răsfățul de sine" al lui Ioanid Romanescu, "o mare timiditate și un complex al singurătății mândre". O atitudine firească, s-ar putea spune, a celui care tinde spre extramundan și extrasenzorial, care "tentacular" caută altceva, "nordul obiectelor/ noaptea lor boreală în care supraviețuiesc" (Presiunea luminii). Nu obiectele, așadar, ci nordul lor ascuns, în care poetul însuși se descoperă. Nu este singurul poem în care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în spatele descrierii. Culoarea mea se potrivește bine cu țara din care provin pentru că strămoșii mei sînt siberieni. Saint-Saens m-a făcut să joc în carnavalul său, iar moartea mea, devenită celebră datorită balerinilor, trezește întotdeauna rafale de aplauze. Constelația emisferei boreale, învecinată cu lira, poartă numele meu. Penele mele sînt foarte căutate, sînt o pasăre palmipedă, cu aripi mari, totuși nu zbor cu ele decît atunci cînd emigrez, cu toate că acum sînt aproape de tot domesticită. Atunci cînd trecătorii mă văd pe malul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]