1,323 matches
-
prizonierilor să-și sape propria groapă, pentru a fi apoi îngropați acolo de vii, știa bine asta. Ceea ce îl făcea să rămână perplex era mai curând anarhia cu care acționaseră ucigașii în luminișul acela. Unii dintre cei îngropați aveau obrazul brăzdat de o lovitură de sabie, unul era decapitat, de parcă supliciul nu fusese de-ajuns. Nikolai își spuse atunci că îngropații de vii începuseră cu siguranță să-și blesteme dușmanii care se pregăteau să plece și provocaseră astfel măcelul. Urlaseră, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rapid că nu putea fi decât al unui cal în galop. Nikolai mișcă ușor hățul, se trase în spatele unui copac. Un călăreț se ivi pe drum. Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înălțau făcând o curbă largă, maiestuoasă și lăsau un spațiu de cel puțin un metru între balustrade. Tatăl se aruncă în golul acela de la ultimul etaj, iar funcționarii care urcau sau coborau avură timp să zărească trupul a cărui cădere brăzdă spațiul dintre balustrade și lovi de mai multe ori fierul rampei. Cineva încercă să prindă din zbor pulpanele desfăcute ale hainei, dar nu se alese decât cu o senzație de arsură rapidă sub unghii... Datorită acestei morți, tatăl nu deveni
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
totul se sparse în fragmente tot mai rapide și mai neprevăzute. O bârnă ruptă din mirador. Mitraliorul cu fruntea despicată de o rafală. Cade și se ivește din nou - are un chip intact, e un alt neamț. Gloanțele lovesc spuma, brăzdează malul. Un soldat se oprește, se așază, parcă spre a se odihni. Pavel îi dă ocol alergând, îi aruncă o înjurătură, apoi pricepe... În depărtare, o pată verde-cenușie de uniforme se revarsă printre barăci - întăririle nemților. La stânga, legat de stâlp
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vreo dată, cu vreun loc. Câte un val mai vioi se ivea uneori din beznă, mă acoperea cu spumă, dispărea în noapte. Mi-l aduceam aminte pe omul pe care urma să-l revăd (o amintire incontrolabilă: obrazul lui Vinner, brăzdat de o zgârietură fină, lăsată de aparatul de ras). Mă simțeam uluit, când mă gândeam că ura pentru acest om era singurul lucru care încă mă lega de viața acelora care trăiau pe coasta asta adormită, de epoca lor, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
viață nu ascultau de timp. Îi vedeam pe cei pe care abia îi cunoscusem sau pe cei care muriseră cu mult înainte de nașterea mea: soldatul cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru suferința omenească. Era serul menită să anihileze invazia microbiană a vânzătorilor ambulanți. Strâmbi, pociți, dezbrăcați, roși de mizerie, ei au fost,ai tari, au rezistat la toate asepticele societății [...]. La capătul Căii Văcărești, o femeie bătrână, cu fața stafidită, brăzdată de dungi adânci, învelită în șaluri vechi, stă rezemată de zidul unei cârciumi. În mâinile uscate, scheletice, ține o cutie cu câteva bucăți de săpun vechi, năclăit; același de luni de zile. E sigură că nimeni nu le va cumpăra
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică fiecare găsi ceva de făcut. Cu fața brăzdată de riduri, un omuleț stingea din când în când lumânările arse. Când, cu glas înalt, preotul cântă „Veșnica pomenire”, toți dădură năvală să salte masa plină de colaci, colive, lumânări legate în prosoape și o cracă uscată de pom cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
postav al văii. Romburi roșii de țiglă printre romburi albe de var. Ici și colo, mormintele sultanilor erau așezate În stive, ca niște puluri strălucitoare. Pe-atunci, În 1922, străzile nu erau pline de automobile. Nu existau teleferice care să brăzdeze pădurile de pin de pe munți. Uzinele metalurgice și fabricile de textile nu Înconjurau orașul, umplând aerul de pâclă. Bursa arăta - cel puțin de la trei sute de metri deasupra - cam așa cum arătase de vreo șase secole Încoace: un oraș sfânt, necropolă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intră în clasă ca o furtună, trânti ușa în urma sa și se așeză la catedră foarte iritat și revoltat. În clasă s-a lăsat instantaneu tăcere. Omul mătăhălos, cu mâini mai lungi decât ar fi normal și cu o față brăzdată de urmele unei boli din copilărie, se uită la noi cu vădit interes și o furie ce mai că dădea pe afară. Cred că aștepta pe cineva să-i explice cum a fost posibil ca el să vină la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se diferenția foarte mult de cea pe care o vedeau miliarde de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de acum cinci minute s-a născut o adevărată urgie. Aproape că nu mai erau picături, ci doar jetul de apă de la o imensă chiuvetă ce acum curgea pe noi. Nu avea să treacă mult timp și cerul va fi brăzdat de fulgere, iar atmosfera va tremura de tunete teribile. Voi rămâneți aici, spusei grupului de lângă mine. Stați după baricade și nu scăpați din ochi intrarea principală. De acum suntem în război. Dacă mișcă ceva afară, moare! Și aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
două grade de la prânz, presiunea era în scădere, iar precipitațiile erau în creștere. Arată-mi o transmisie din satelit! Bucata verde ce reprezenta teritoriul Ieșironului și datele din fiecare colț dispărură și în locul lor apăru un gri uniform ce era brăzdat ici-colo de fâșii de nori mai negri. O lumină apăru într-un colț, dar dispăru imediat. Apoi o alta, în alt colț! Ce-a fost aia? Un fulger, probabil. E în direct. Un tunet puternic cutremură atunci geamurile și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorba și despre asta. La rândul său, Augustus își impune să fie calm. Nu-i folosește la nimic cearta cu Ianuarius. Involuntar, îl cercetează pe băr batul din fața sa de parcă ar fi un străin. Privirea îi stăruie asu pra frunții brăzdate de riduri adânci, coboară spre ochii înfundați în orbite, pe jumătate stinși, alunecă în jos la pielea flască de pe bărbie și gât, pentru a se fixa cu insistență asupra maxilarelor știrbe. Oftează. Tremurăturile incontrolabile ale bătrâneții se fac deja simțite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putut fi integrate în noul sistem ideologic al lui Augustus. Dintr-odată, înlăuntrul întunericului care o înconjoară simte neliniște. Chiar pericol. De ce tac fetele? Și Domitia și-a vârât din nou palma într-a ei. — Ce se întâmplă? întreabă. — Fulgere brăzdează cerul, i se răspunde. Uite altul! se înalță o voce speriată. — Să ne grăbim atunci, zice oarba încercând să se liniștească. Se apleacă spre fetiță. — Regia..., începe, când copila o întrerupe nerăbdătoare: Acolo mergem, nu? — Da, e chiar în fața ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptat de proaspăt. Observă că în jurul gâtului i se încolăcește un lanț gros de un deget din filigran de aur. Femeia îi remarcă privirea și zâmbește. Atinge bijuteria cu unghia: — Exact aici trebuie să privești, nu... Ridică mâna spre fața brăzdată de linii fine: — Nu aici. Herodes Agrippa se destinde. Alături de văduva lui Nero Dru sus are întotdeauna impresia că a întâlnit un spirit pereche. Păcat că nu o poate cere în căsătorie. Antonia îl îndeamnă cu un gest scurt să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care l-a înlocuit pe fostul titular, Constantin Stoicescu. La 18 august 1902 publicația Dobrogea din orașul Tulcea insera în paginile sale un articol referitor la defrișările masive din județul Tulcea, arătând că "de unde județul nostru, până mai ieri, era brăzdat de întinse păduri, azi, grație lipsei de control și de direcție, terenurile păduroase se micșorează pe zi ce trece"2504. Din cauza defrișărilor "frumoasele păduri cu care odinioară județul Tulcea era brăzdat au început să dispară (...) fiindcă nu s-a găsit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
arătând că "de unde județul nostru, până mai ieri, era brăzdat de întinse păduri, azi, grație lipsei de control și de direcție, terenurile păduroase se micșorează pe zi ce trece"2504. Din cauza defrișărilor "frumoasele păduri cu care odinioară județul Tulcea era brăzdat au început să dispară (...) fiindcă nu s-a găsit nicio normă rațională în exploatarea pădurilor, după cum cert este că, unii, din cauza lipsei de control, au făcut averi fabuloase"2505. Având în vedere această stare de fapt, "domnul Missir, fostul ministru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor de baștină și era mai aspră. În curând, lunca și pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răscumpărare pentru mulți. Când Domnul a grăit astfel, era pregătit pentru moartea Sa. Pe lumea asta sunt sarcini care se pot îndeplini numai prin moarte. Drumul de la Veracruz până la Córdoba. Ținuturile muntoase acoperite de nori de furtună și fulgerele ce brăzdau cerul când și când. Câmpurile sălbatice pe care creșteau ca niște slove ciudate agave și cactuși. În timp ce înaintam în tăcere alături de japonezi prin aceste câmpuri sălbatice, mă gândeam la Domnul care străbătuse și El un deșert ca acesta și intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în depărtare un tunet. Și inima mea este brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
doar tumultul valurilor în depărtare. Era prima noapte petrecută în Japonia după patru ani. La gândul acesta, samuraiul văzu limpede în fața ochilor cum avea să arate valea sa peste cinci-șase zile când se va întoarce el. Chipul zbârcit și poate brăzdat de lacrimi al unchiului, chipul lui Riku sorbindu-l din priviri în tăcere, chipul copiilor sărindu-i în brațe. Își aduse aminte de scrisoarea pe care le-o trimisese cu puțin timp în urmă: „Vă scriu pe fugă. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-o să mai fim În Italia. Dacă putem să trecem de Ventimiglia. — Să vedem. Nu-mi place să conduc noaptea pe coasta asta. Eram În primele ore ale după-amiezii și soarele era ascuns de nori. Dedesubtul nostru, marea albastră era brăzdată de spuma albă a valurilor care alergau spre Savona. Undeva În spate, În larg, apele albastre se uneau cu cele maronii. Departe În față un vas se Îndrepta spre coastă. — Se mai vede Genova? mă-ntrebă Guy. — A, da. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe el se poate prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]