1,347 matches
-
fulminante. Lecturând cele trei romane Veghea (1985), Lucrare de control la istorie (1989) și Vinovatele meandre (2011), vom remarca plăcerea scriitorul de a oglindi viața în toată complexitatea ei, fără falsuri, necosmetizată, obiectivă, deși reflectă o epocă numită „socialistă”. Ceea ce brăzdează, diagonal, firul epic în cele trei romane este iubirea. Partenerii de viață (cei căVătoriți), protagoniștii însă, nu au atins acel grad de sinceritate care să le confere trăinicia mult dorită. Pentru niciunul dintre ei, dragostea „nu mișcă soarele și celelalte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva săptămâni, în funcție de numărul de deținuți din cameră, de cantitatea informațiilor obținute, de atitudinea victimelor, dar și de contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care l-am văzut ( Madame Tristesse, tocmai citisem saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată-n piatră, împietrită-n suferință. Era mai slabă decât numita Avarice, chipul era brăzdat de urmele unghiilor sale, rochia-i era sfâșiată iar coafura nu scăpase nici de furtuna "courroux"eeee, mai strașnică decât un uragan cu nume feminin. Punea tot sufletul și întreaga ei putere să vadă lumea cât e de disperată, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
James Joyce. Textul literar își asumă, prin intertextualitate, locul geometric în care texte străine îl străbat și îl informează. El încetează să se bucure de frontiere stabile și de instanțe clare ale enunțării. Lasă să se vadă o configurație deschisă, brăzdată de rețele de referințe, reminiscențe, conotații, ecouri, citate, pseudo-citate, paralele, reactivări. Citatul a avut, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un statut preponderent ilustrativ, adică un rol auxiliar consideră autorul articolului "Contrepoints joyciens". Orice sistem clasic de citare se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul). Dialectică a unei răsfrângeri încrucișate pe un fundal brăzdat de alternante aparențe și apariții: Când repezi, când sticloase, și umede și rare,/ În orbul mării limpezi - tezaur negrăit -/ Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit/ Multipla aparență și vecinica schimbare.//...// Și sus, prin golul nopții - mai trist și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
timpul lor e imprimat, o, prietene, în respirația spațiului, în proiecțiunea lui de energie"8. Un intermundiu diafan, nevăzut prin sine, euritmia trepidantă în care "armonia țese cu aripa ei, prin firele lumii, o zare măiastră de tonuri"9, transparența brăzdată de forme ale zbaterii, unduiri întrezărite ca într-un vis ce deschide peisajul cerului etern. Nu surprinde faptul că "în transparența de oglindă a nopții", în "diafaneitatea nopții"10, "tremura aripa unor imense paseri diafane" iar zarea țesută de aripi
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ele locul posibil./ Și abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu este în absența ființei, nici chiar - cu atât mai mult - rostirea prin care ea arată calea, prefigurându-și ivirea. În toate ea își are locul posibil, luminișul realului brăzdat de imagini diafane - "azur fără hotare", "praguri licărinde", "tăcerea ca o undă" - și, mai presus de toate, "lumină fără capăt" care le proiectează pe ecranul poemului.46 Ce se vede, ce se spune în lumina aceasta? "Marea paranteză a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
tectonici a posibilului sau chiar a condiționalului intuibil. Totul se resoarbe în informul subliminal, în materia pură și în privirea tactilă - virgină - a începutului. Un început neînceput, infra-real, pre-originarul de dinainte de timp și de moarte, nerostibilul preformării: un pământ ondulat, brăzdat de emoția regăsirii numelui, a ipseității subiectului defunct. Un nume pe care nu îl avem, dar sub care stăm; nume a-nume, în bernă, o parolă neagră, "punctul negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fiecăruia: Gleb Nerjin era de aceeași vârstă cu Priantcikov, dar părea mai bătrân. Părul șaten, care cădea moale de o parte și de cealaltă a capului, era bogat, dar gura și ochii erau înconjurați de riduri și fruntea îi era brăzdată. Tenul lui resimțea lipsa de aer proaspăt și era ofilit. Dar ceea ce îl îmbătrânea mai mult era economia de gesturi, prin care natura păstrează forțele arestatului, amenințate în lagăr 340. (trad. a.) Referirea la trecutul personajului explică de multe ori
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
l-am vizitat acasă. Locuia într-un orășel german, celebru prin uzinele BMW. Nu te duce la hotel, am un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
superioritatea materialului de război, atît prin cantitate cît și prin calitate. Cum spuneam, priveam zările din largul Mediteranei și fiecare era cu gîndurile lui, cu trăirile lui, separați unul de altul prin zidul muțeniei. Apa se vedea în culoare verde brăzdată de fîșii înguste și lungi de un negru intens, pînă hăt, departe la insulă. Am uitat să spun că doctorul era dintr-o țară din Asia Mică și se refugiase un timp în România datorită persecuțiilor politice. Acum netezea nisipul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Adică nu chiar albi de tot, căci latino-americanii sînt mai întunecați la culoare. Poate că acum negrii sînt puțin rasiști și nu prea ospitalieri dacă te rătăcești prin cartierele lor. Las în urmă orașul și mă îndrept spre autoruta care brăzdează centrul Insulei ca un intestin. Mă uit la termometru și acesta afișează 37șC. Umiditatea este de 80% și cînd ieși afară din mașină devii umed, chiar lipicios, iar respirația dificilă. Ce-ar fi să nu am aer condiționat? întreb îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
kilometri. Părinții îmi rămăseseră acasă, verișoara de acolo fiind mai mare, plecase să se vadă cu niște prietene. Priveam cerul senin, albastru cum nu cred să mai fi văzut în alte locuri. Uneori, pisicile gospodăriei tresăreau violent când avioanele, care brăzdau cerul cu dâre albe și subțiri, depășeau zidul sonic. Bubuitura le făcea să sară în sus, liniștindu-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea cu una cu două, faptul că nemernicul acela îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu marchiză doar pentru a-i simți, seara, aroma specială, cu miros de farmacie. Eucaliptul avea o poveste care circula oarecum clandestin. Domnișoara cu eucaliptul fusese logodită cu un ofițer de marină, de felul lui din Brăila. Acesta, om frumos, brăzdat de soarele și vânturile mărilor și oceanelor lumii, îi adusese în dar ciudatul arbust, cu vaporul, bineînțeles, tocmai din Brazilia. într-o vară (iarăși, asta se știe din zvonuri), marinarul nu a mai venit să-și vadă nici logodnica, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
au fost supuși timp îndelungat. După 18 ani, în anul 1962, am reușit să revăd comuna natală și pe cei dragi. Când i-am sărutat mâna mamei în fața ei stătea acum un bărbat în toată firea, iar pe chipul ei brăzdat de urme adânci am văzut expresia întregii drame trăită de ea. În anul 1956, m-am transferat cu serviciul în Bacău, deoarece aici am obținut o locuință confortabilă pentru întreaga familie, ceea ce îmi lipsea la Brăila. Am lucrat în continuare
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Dimitrii Coliban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1677]
-
de vârf; de ce știință sunt acoperite ele? Voi repeta o observație proprie: foarte mulți oameni (inclusiv eu) afirmă că-și simt inima tânără, chiar dacă se găsesc la vârsta senectuții sau... pe-aproape. Corpurile lor pot fi schilodite de ani, fețele brăzdate de riduri, pielea a devenit neelastică, aspră și poroasă, de multe ori au fost, poate, la limita nebuniei, rotițele creierului nu se mai învârt ca pe vremuri, dar ei afirmă - și sunt convinși de aceasta! - că-și simt inima tânără
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată bolnav, blestemat, că suferința e una și indivizibilă. Că prețul, valoarea ei sunt aceleași, la oameni și animale. Că în vastul ei domeniu nu există trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cedăm pana lui Joseph Holzner - a fost rostit cuvântul purtător de mântuire: «Eu sunt Isus», căruia i-a urmat ca o mustrare delicată un alt cuvânt: «...pe Care tu Îl persecuți!». În același moment, i-a apărut Chipul divin, strălucitor, brăzdat de linii purpurii: sângele creștinilor pe care el îi martirizase, se prelingea aici în picături grele. A fost cuprins iarăși de un fior prelungit, de un fulger de lumină: gândul la Trupul mistic al lui Cristos, Care suferă în membrele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Preotul a început obișnuita slujbă de sărbătoare și apoi a dat citire unei lungi liste de pomenire a celor trecuți la cele veșnice din timpul celui de al doilea război mondial. Deodată atmosfera s a schimbat. Râuri de lacrimi au brăzdat fețele mamelor și fraților celor pierduți pe front. Pentru a se mai înviora situația, domnul director s-a adresat cadrelor didactice prezente să-și înceapă programul. Învățătoarea mea s-a apropiat de mine și mi-a zis: Du-te tu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de lucru. Rupeți știuleții de păpușoi de pe strujeni și-i despănușați! Îi puneți apoi în coșărci! Noi am încremenit. Ne era frig și ne speria cât de multe popuri erau. Am început treaba. Vai de mâinile noastre! Pănușile aspre ne brăzdau palmele ca niște brici. Coșurile se umpleau și câte doi băieți mai "răsăriți" le duceau pe aria șurii. Așa am muncit până după-amiază, fără să ne ofere vreo "prescură" sau o gură de apă. Eram murdari, obosiți și flămânzi. Pe deasupra
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și cu comentarii asupra filmului vizionat, ne îndreptam spre Frătăuții Vechi, în mare grabă. Când eram cam pe la jumătatea tolocii, totul părea cufundat într-o tăcere de mormânt. Vântul nu mai clătina niciun fir de iarbă, nicio pasăre nu mai brăzda întinderea. Era înăbușitor de cald. Ne-am dezbrăcat de unele haine și transpirate ne-am văzut de drum. Deodată pe sub marginile văzduhului, grămezi de nori negri împânziră zarea. Un tunet înspăimântător răscoli clocotitor toloaca. Un ropot nedeslușit dădea de știre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni să le ocrotească. Arătam ca niște mâțe plouate, din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-am îndrăznit să deschid măcar gura. Îl priveam doar înfiorat. După un răstimp, i-am auzit vocea. Părea că vine de departe, ca un ecou... - Așa-i că nu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o distanță de 2400 km, este navigabilă; fiind, ca lungime, al doilea fluviu european după Volga, în mod evident, Dunărea rămâne cel mai însemnat, vital chiar, curs de apă curgătoare din Europa (o arteră de interes european) pe care o brăzdează, dar o și unește, legând centrul (izvorând din Munții Pădurea Neagră) de Răsăritul ei (vărsându-se în Marea Neagră); ca urmare a construirii Canalului Main de 171 km (pe teritoriul R.F.G.) și a conectării cu Rhinul, Dunărea face legătura între Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]