987 matches
-
Zubrinski și Mureșan, oameni de rea credință și răi la suflet. Dar în acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2 îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, în ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
din tot lagărul de 5000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2 îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, în ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră, și noaptea să dormi la carceră, stând în picioare, și-a doua zi să ieși la lucru... Avea puterea să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pă pășune. Extraordinar! Tăt satu’ o știut că vin acasă. Unii m-a-ntrebat cum o fost... Zic: Ca-n armată... Că ăștia era clămpănei d-ăștia la Securitate. Că și la sate era’ turnători de-aiștea. Apoi o venit vărul care era brigadier la C.A.P., și-apoi o adus niște rom, și până la două noaptea tot am discutat... Am băut cu ei, dom’le, dar nu m-o prins deloc. Așa am fost de... crispat, extraordinar. Puteți gândi că timp de șepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau semințele băgate printre scânduri, și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și îl molfăiam în gură de foame... așa eram de înfometați. Mâncarea până la urmă o împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară într-un ciubăr din ăla, învârtea așa de bine polonicu’ încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se învârtea aia pe lângă polonic... și îți dădea tot zeamă chioară. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
înalt, cu atât era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
era groapa mai adâncă, și deci volumul dizlocat era mai mare. Și noi spuneam așa: Dacă am ajuns aici datorită unor martori mincinoși, tot cu martori mincinoși trebuie să și ieșim de aici. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente pentru cei din Râmnicu Vâlcea internați acolo. Lucrul era legal. Datorită și prietenului meu Vasiliu și unui cârciumar care avea o cârciumă lângă penitenciar, am putut să contactăm pă unu’ din brigadierii dă la pușcăria din Pitești pentru acest lucru. Făcând aceste drumuri de mai multe ori, la un moment dat am fost surprins în gara Râmnicu Vâlcea dă polițiști, care rămăseseră tot ăia dă pă timpu’ nostru, și arestat. La Râmnicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la muncă la Periprava, unde am stat doi ani. A fost o alegere bună sau ați regretat? Aici era un loc de muncă dat în paștele măsii. Era severitatea mare pentru că dacă te întorceai de la câmp și nu făceai norma brigadierul te dădea pe notă la poartă... La plecarea și la venirea în colonie se făcea numărătoarea brigăzilor respective: ai plecat cu o sută, cu o sută te-ai întors. Și cei care nu făceau norma erau opriți în poartă... Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
întors. Și cei care nu făceau norma erau opriți în poartă... Asta însemna un birou al majorilor ăstora, unde te punea să dai pantalonii jos și îți dădea de la 5 la 10 trăgători la fund... Acest lucru se întâmpla cu ajutorul brigadierilor, care erau oameni dintre noi. Ei nu făceau nimic la locul de muncă dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
scotea la muncă și îți dădea o perioadă mâncare dublă, ca să te facă bun pentru muncă... M-a ținut aproape un an în această situație. Personal, nu vreau să aud niciodată despre un fost deținut politic care să fi fost brigadier... Eu am mari dubii de amicul nostru, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, care într-o astfel de colonie a fost brigadier... Care era regimul de detenție de la Periprava? Domnule, erau saloane... barăci militare, germane spuneau unii. Baraca avea două încăperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
an în această situație. Personal, nu vreau să aud niciodată despre un fost deținut politic care să fi fost brigadier... Eu am mari dubii de amicul nostru, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, care într-o astfel de colonie a fost brigadier... Care era regimul de detenție de la Periprava? Domnule, erau saloane... barăci militare, germane spuneau unii. Baraca avea două încăperi: în dreapta stăteam o sută, în stânga la fel, iar la mijloc era o cameră unde stăteau acești brigadieri. Printre altele, ei aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de colonie a fost brigadier... Care era regimul de detenție de la Periprava? Domnule, erau saloane... barăci militare, germane spuneau unii. Baraca avea două încăperi: în dreapta stăteam o sută, în stânga la fel, iar la mijloc era o cameră unde stăteau acești brigadieri. Printre altele, ei aveau sarcina de a ne închide pe noi în camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar în colonie... Acolo în cameră era și hârdăul de apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
închide pe noi în camerele respective, de unde nu mai aveai voie să ieși afară... Nu mai puteai ieși de-acolo, nici măcar în colonie... Acolo în cameră era și hârdăul de apă și hârdăul în care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă îl respectai întocmai nu aveai probleme cu bătăi și alte chestii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în colonie... Acolo în cameră era și hârdăul de apă și hârdăul în care ne făceam nevoile. Iar ei, brigadierii, cu șeful de brigadă, majorul, să consultau... De aceea io nu am prea mult respect pentru cei care au fost brigadieri. Cam astea erau problemele cu regimul penitenciar... Dacă îl respectai întocmai nu aveai probleme cu bătăi și alte chestii de genul ăsta. Eu așa am făcut... Nu trebuia să vorbești, nu aveai voie să stai pă pat între anumite ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
zile de izolare în cei cinci ani de pușcărie... Am făcut izolare două săptămâni că m-a prins cu un ac din sârmă pe care îl făcusem cu geamul... Și am uitat să spun: să știți că, în pușcărie, unii brigadieri a fost mai răi decât gardienii... Cum a fost un oarecare Andreica, din comuna Izvoare, județu’ Mehedinți, Colțan Ion din Calafat, și unu’ Niculescu din Buzău... ăștia a’ fost canalii pentru noi, pentru deținuți. ăștia ne lăsa în poartă seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
băteau pe bieții oameni bătrâni fără motiv, doar că n-a’ făcut norma... Da’ dacă nu putea’ să o facă? Nu puteau! Uite, cum sunt eu acuma. Io nu mai pot să fac ce-am făcut... (râde - n.n.) Tot un brigadier ar fi spus că io nu sunt reeducat, și eu am spus: Domnule, eu nu am nevoie de reeducare. Eu sunt educat de părinții mei pân’ la vârsta de șapte ani. Io nu am nevoie să fiu reeducat! Bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
început eliberările vă mai amintiți? În decembrie ’63 a venit un decret, primu’ ordin de eliberare... da’ puțini a’ eliberat atunci. Nu știu... vreo 60 de inși au plecat. Eu aflasăm de ordin că mi-a spus și mie un brigadier. Așa mai aflam și noi câte ceva... Sau, mai furam câte-un ziar de la tractoriști și așa mai aflam câte-o veste... Și făcusăm un brâu, și-l băgam înăuntru... Dar dacă te prindea, 14 zile de izolare. Atunci au venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
militari, că de-știa erau gârla... și ne punea așa pe rând. Aveam roabe cu hârleț și acolo săpam în pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma, rămânea seara în poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. Râmâi în poartă! Și în poartă îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram 6 inși: 2 în groapă și 4 la roabă... 2 azvârlea’ cu lopata... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tineri, care știam ce-i pământu’... Și am dus-o în felu’ ăsta... Și duceam pământu’ ăla vertical, pe cant, așa. Și era făcută planificat de ei acolo treaba asta... E, și trebuia să faci trei metri două sute... Și venea brigadieru’ și-ți măsura. Ei, da’ nu trebuia trei metri două sute, că accepta și dacă erau trei, sau două opt sute... Și mai depindea și de brigadier... Care era mai deștept mai rezolva cu șeful de escortă... Și de multe ori mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de ei acolo treaba asta... E, și trebuia să faci trei metri două sute... Și venea brigadieru’ și-ți măsura. Ei, da’ nu trebuia trei metri două sute, că accepta și dacă erau trei, sau două opt sute... Și mai depindea și de brigadier... Care era mai deștept mai rezolva cu șeful de escortă... Și de multe ori mai bun era șeful de escortă ca ai noștri... E, da’ dacă nu făceai trei metri două sute, și brigadierul nu era’ deștept, te oprea în poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
două opt sute... Și mai depindea și de brigadier... Care era mai deștept mai rezolva cu șeful de escortă... Și de multe ori mai bun era șeful de escortă ca ai noștri... E, da’ dacă nu făceai trei metri două sute, și brigadierul nu era’ deștept, te oprea în poartă la colonie... Se făcea un cordon de militari, trei, patru, zece, sau câți erau, venea doctoru’, și ăla care bătea. Și-ți dădea zece, cinșpe, douăzeci, douășcinci la fund cu un fier de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Teologul", de la Schiedam pentru românii din Olanda, precum și la bunul mers al acesteia. IOAN CIUBOTARU Născut la 10 Octombrie 1932 în Comuna Tescani, județul Bacău. Mama, Anica, a fost casnică toată viața, iar tatăl, Vasile, a lucrat din tinerețe ca brigadier al pădurilor vestitului boier moldovean, Constantin Rosetti Tescanu. 1. Studii Școala Elementară și Gimnaziul Unic în comuna natală. Școala Medie Tehnică de Științe Comunale, Iași. Institutul de Relații Internaționale din București, absolvit cu diploma de merit, fiind declarat, în septembrie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cinematografică comunistă românească. Secția "Învățământ Mediu și Superior", din cadrul C.C. al U.T.M. (unde activă cu succes tânărul Ion Iliescu), era implicată din plin în fenomenul "santierismului" și al reeducării prin spălarea creierelor acelora pe care propagandă îi numea eufemistic brigadieri. Într-un interviu, Ion Cioaba povestea cum muncise că activist pe unele din șantierele tineretului, alături de vărul sau, Ion Iliescu. (Cum am văzut, Iliescu se inițiase încă din 1947, în Brigadă "Vasile Roaita", pe un asemenea șantier din Albania). Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
dinspre Iași pe la Metro și nou-Înființatele autoshopuri și trecem cu atenție de radarele de la Lețcani; dincolo de Podu Iloaiei se impun privirii noastre tarlalele pline cu echipele colectivelor de producție, ce fac prima prașilă la porumb sub privirile atente ale comuniștilor brigadieri; trecem, nu fără durere, printr-o mahala a Târgului Frumos și pe lângă un convoi mortuar al unui soldat doborât cu câteva zile În urmă pe frontul din Basarabia; răzbatem și Cotnariul, pe ale căror dealuri atelajele cu boi extind plantațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
facultate s-a făcut printr-o triere deosebit de draconică. În afară de faptul că trebuia să am o bună recomandare de la organizația de partid din care deja făceam parte (de altfel, destul de formală - mi-aduc aminte că aceasta a fost dată de brigadierul CAP-ului din satul În care am funcționat timp de un an Înainte de facultate ca profesor suplinitor de desen), am trecut printr-un concurs având la bază cunoștințe de filosofie marxistă și economie politică, ce presupunea memorarea frază cu frază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]