829 matches
-
vorbesc cu el. Numai că el nu se uită la mine. E foarte atrăgător, dar n-aș putea să spun de ce. Așa, ca apariție, e înalt și subțire. Chiar aduce oarecum cu tine, Edo, pentru că e îmbrăcat în negru, e brunet și poartă plete. Probabil e student, nu cred că l-ar primi la liceu cu pletele astea. încă n-am izbutit să-i văd culoarea ochilor. Ce-mi displace însă la el e zâmbetul. Are un zâmbet îngâmfat și atotcunoscător
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fără să știe. Mi-am și imaginat scena: Eduard intrând grăbit în bloc, cât pe ce să-i dărâme pe ai mei, care ieșeau impozanți din lift și-l măsurau în trecere, întrebându-se, poate, la cine urcă acest tânăr brunet și atrăgător și spunându-și că la fata lor cu siguranță nu. Poate că și el îi măsurase grăbit, rămas pentru o clipă locului, pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îndreaptă spre el ochii cenușii și îl măsoară curios. Apoi se ridică brusc și o ia la fugă către un bloc de vizavi. Privindu-l cum fuge, parcă neatingând pământul cu tălpile lui goale, Eduard vede deodată altă scenă. Băiatul brunet care a alergat după minge în apă și a fost răsturnat de un val este ridicat în brațe de o fată care înota în mare. O fată cu ochi mari și mirați, care îl aduce în brațe la mal. Imediat ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără și brunetă minoritate, în halat alb, îl servea, râzând, cu diverse antibiotice, atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stabil care justifica posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Nu locuiau Împreună, e adevărat, fiindcă Laura stătea cu părinții, care probabil nu erau la zi cu scandaloasa orientare sexuală a fiicei lor. Laura era frumușică, poate un pic prea slabă pentru gustul meu, brunetă cu gura roșie, mică, angelică. Foarte săracă, trebuia să muncească, nu avea un salon al ei, făcea vizite la domiciliu, nu câștiga cine știe ce. O mai ajuta Andreea, regizoarea voia s-o bage la facultate, Laurei nu-i ardea de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adânc al unui clopot obosit. Intră la cofetăria "Aida", discret ascunsă în spatele unei curți grădină, care vara este folosită ca și terasă pentru numeroșii clienți. Vine mereu aici, atras de atmosfera intimă și plăcută. Înăuntru nu este aglomerat. O fată brunetă și prietenul ei, două bătrânele simpatice, cu numeroase pachete de cumpărături frumos ambalate, iar în spatele lor, un ofițer german aparținând vreunei Panzer Division 67 ce conversează animat cu o blondă atletică, echipată în uniforma personalului feminin din Luftwaffe. Miroase plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în mână, trebuie să știi ce să faci cu ele. Îmi ești dator vândut, domnu' fruntaș. Mic de statură și slab, brunet, tuns scurt și cu o permanentă mină veselă pe fața smeadă, sergentul pare un puștan pus pe șotii din ultimele clase de liceu. Privindu-l, nimeni nu ar crede că de mic copil se lovise de greutățile vieții. Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lungește de la o zi la alta. Își strecoară ușor mâna pe sub brațul oferit politicos, apoi cei doi coboară treptele, bărbatul potrivindu-și pașii după mersul celei pe care o sprijină cu delicatețe. La apariția lor la parter, o tânăra femeie brunetă, așezată până atunci pe bancheta capitonată din hol, se ridică cu un amestec de emoții și curiozitate în privirea ei. Arată puțin trecută de treizeci de ani, discret machiată, îmbrăcată într-o rochie albă, simplă și comodă. Înaintează câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ști de pe acum cu cine o să semene. De ce îmi spusese ea că speră să-mi semene mie și nu ei? Îmi înapoie florile ca să poată urca în taxi. Mașina luă viteză. De ce e bronzata? o întrebai. Te pomenești că e brunetă?" "Nu, are icter! zise ea, dar deloc îngrijorată. Icter fiziologic, aproape toți au, e o reacție fără importanță. Trece în zece zile." În timpul lehuziei vorbisem zilnic împreună la telefon, deși prindeam foarte greu maternitatea, suna veșnic ocupat și tot din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e actoru-ăla Rudolf Valentino, și cum sta cu țigarea în colțul gurii! Și în fața lui, cu o blană pe umeri dar cu coatele goale și cu jumătate din sâni desgoliți, o domnișoară... dar ce domnișoară! Aaaau! Cu păru-ăla lung, brunetă, cu ochii-ăia mari și cu gura aia fragedă și cu dinții ăia ca niște perle de mărgăritare, am crezut că leșin!..." "Era frumoasă?" zisei. "Frumoasă, dom' profesor! exclamă Vintilă cu o admirație rămasă, după atâția ani, proaspătă. Asta, Petrache
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Silvia." Se întoarse și se uită la ea îndelung. N-o mângâie. Egoismul ei în moarte nu se zdruncina nici la vederea unei inocente fetițe, propria ei nepoată. Totuși spuse ceva, o constatare: S-a făcut bălană! Știam că e brunetă!" Era tocmai pe dos. Silvia nu fusese brunetă, ci blondă, și acum era șatenă. "Silvia, zisei, sărut-o pe bunica." Dar copiii simt când nu sânt iubiți și fetița nu se mișcă. "Bunica, Silvia, apropie-te", insistai. Dar mama ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îndelung. N-o mângâie. Egoismul ei în moarte nu se zdruncina nici la vederea unei inocente fetițe, propria ei nepoată. Totuși spuse ceva, o constatare: S-a făcut bălană! Știam că e brunetă!" Era tocmai pe dos. Silvia nu fusese brunetă, ci blondă, și acum era șatenă. "Silvia, zisei, sărut-o pe bunica." Dar copiii simt când nu sânt iubiți și fetița nu se mișcă. "Bunica, Silvia, apropie-te", insistai. Dar mama ne întoarse spatele și fetița ieși afară înaintea mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imaginat că te-ai fi putut logodi cu un strîmb!" "Soția ta cum era?" răsuci ea deodată, vertiginos, dialogul, iar eu acceptai manevra fiindcă expresia chipului ei era de o extraordinară intensitate stăpânită. "Normală!" Lasă tu asta, cum era, blondă, brunetă?" "Șatenă!" "Înaltă sau scundă?" "Foarte voinică." "Bun, și era frumoasă sau urîtă?" "Și una și alta!" Am înțeles, și când era frumoasă cum era?" "Hm! Se vedea la rădăcina nasului o distanță lată între ochi, semn al unei voinți încăpățînate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea-și mișcă buzele și spuse: - Se întrevede o perioadă de aproximativ douăsprezece minute după ce pleci de aici, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-n bazin în oglinda instalată pe treptele turnului său de ceapă (leguma îi servea deopotrivă ca locuință și desert). Mai erau și oamenii adevărați, ca mine și ca voi, care o puteau păți oricând: Rahan, stăpânul cavernelor; Dr. Justice, medicul brunet cu talente de judokan; Corto Maltese, marinarul care-i întâlnea în călătoriile sale pe Țarul Nikolai și pe Rasputin; Ragnar, vikingul cu spadă aurită și coif înaripat sau Loup-Noir, indianul fără trib, exilat în Far-West-ul ticsit cu șerpi, coioți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau amanți (nici noi nu știam foarte clar, pe vremea aia). N-o iubeam, sau poate o iubeam doar puțin; mă comportam ca un om bun și atent. Felicia întrunea toate calitățile pentru a deveni, cândva, o tipă nemaipomenită: simpatică, brunetă, cu niște buze pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să privim împreună, cu un singur ochi. M-am aplecat peste cutia luminoasă și, printre pete sau poate chiar din ele, din alăturarea lor care acum nu mai era întâmplătoare, am observat cum apare chipul unei fete. O tânără, poate brunetă, poate roșcată, cu gura cărnoasă și sprâncene stufoase peste ochii larg deschiși. Mai mult nu se zărea, dar suficient cât să-ți dai seama că, la epoca ei, sucise niște minți. Un fel de țigancă rasată, trecută prin saloanele cine știe cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Paul ar fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat paginile. În câteva secunde, traseul era parcurs. Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înfățișarea unei femei; când închideam noaptea ochii, o tensiune surdă îmi cuprindea simțurile, făcându-le să tresară de nerăbdare. Întâlnirea părea inevitabilă: ea avea să se producă mulți ani mai târziu, sub forma unei obsesii calme și perseverente pentru femeile brunete, cu ochii negri și părul lung. Încă mai ciudat, cam tot pe la vârsta aia (poate prin ’77 sau ’78; ajunsesem deja la școala generală), am descoperit că vibrațiile mele fictive, interioare și necuviincioase au o bază reală. Poate n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se recompune în forme și trupuri reale, umplute cu emoția momentului: botul alungit al Boeing-ului, ridicându-se de pe Otopeni odată cu bagajele mamei și holograma unei amintiri; picăturile de ceară, scurse pe gât și pe umeri dintr-o lumănare, în timp ce bărbatul brunet și țigănos o încalecă brutal; cuțitul de pe noptiera altui bărbat; perechea de ghete negre, „depeșare“, cu talpă groasă și bot metalic; răceala zăpezii din spatele cabanei „3 Brazi“, resimțită pe fundul gol; tramvaiele de pe „Bucureștii Noi“, forfecând aerul dimineții ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vroiai să sari pe geam, nimereai în scări metalice sau în trape întredeschise, care te aruncau la nivelele inferioare. Holurile patinau în ciment, ca ale noastre, și se terminau în ușițe joase și dosnice. Peste toate guverna o femeie înaltă, brunetă, îmbrăcată de sus până jos în negru, căreia studenții îi ziceau Komissăreasa. N-am amintit însă de celelalte găuri negre ale facultății noastre: podul care nu există, deși toată lumea vorbește de el și-l vezi și de-afară, din stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ilegal în România. Eroicii grăniceri, însuflețiți de Partid, îi vor prinde, firește, după lupte grele. Dar Emanoil Petruț, interpretul protagonistului Mihu, nu mai este eroul fără prihană din Brigada lui Ionuț. Deși grănicer destoinic, se lasă prins în mrejele unei brunete focoase și viclene, folosită de inamic, Codița (Dana Comnea). În premieră, apare atracția sexuală în relația dintre El și Ea, până acum limitată la împărtășirea de idei și sentimente cu așezări de cap pe umăr. Dana Comnea, prezență întunecată și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de seară sofisticate, cocteiluri - într-un asemenea mediu se mișcă niște tovarăși ingineri, care mai au și munci de răspundere ? Cum e posibil ? Cheia incredibilelor imagini este prezența tovarășei Vasilica, nume în artă Lica, fiica iubitului conducător Gheorghe Gheorghiu-Dej. Divă brunetă, rubicondă, dar cu glamour „fatal”, Lica Gheorghiu este singura care poate purta pe ecran rochii de la Paris și pălării fantezi. Mare parte din film ea apare tolănită pe diverse canapele, fumând lasciv. Dacă n- ar fi fost vorba de Lica
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
circulație și va ajunge la destinație. De unde și zicala: secretul la copii, ca vorba spusă la moară. Crochiu I s-a spus omul școlii, fără să se mai știe cine l-a supranumit astfel. Ioan Pavel era un bărbat înalt, brunet, cu o ținută atletică, cu fața ovală și ochi negri, cu un mers măsurat și elegant, bogat sufletește, calm și talentat. Fiu al satului, a plecat de copil ca să se școlească la Normala domnului Iancu de la Șendriceni și s-a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ai plăti tu, ci boșorogul ăla de stat putred de bogat care te ține pe genunchi (AC, 11, martie 2008, p.19) Nu-i pasă că unii suferă... e un monstru ascuns într-o bunăciune de femeie înaltă, slabă și brunetă (www.utilecopii.ro/forum, 2007) Dar ea, amazoana, vexată că mizeria mea de Passat "secandhendî" cerșește un loc în fața-i, dă bice la caii-putere (AC, 14, 9-15 aprilie 2008). Dacă N2 este un nume propriu de persoană, adjectivul calificativ și
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]