2,408 matches
-
Ťereticť (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la putere" (p. 45-46). Acestă capacitate de a vedea lucrurile mari, de a despărți apele, o și trădează - în schimb - uneori. Categorisirea scriitorilor români în două tagme - bucureștenii (indiferenți față de ce se întîmplă în cultura "non-bucureșteană", grobieni, pe alocuri) și provincialii (cam de aceeași calitate, după descrierea autoarei) - ar putea fi mai bine prizată dacă s-ar da și câteva nume, măcar dintre scriitorii care nu mai sunt
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
totdeauna, acolo. De la arhitectul Peter Derer a pornit remarca potrivit căreia, paradoxal, nu de specialiști are nevoie Capitala, nu de arhitecți care să aprobe sau să inoveze, ci de o solidarizare civică și (obligatorie această conjuncție) instituțională. Bucureștilor le lipsesc bucureștenii. Adică acea categorie definită de Ioana Pârvulescu după un cu totul alt criteriu decât buletinul de identitate: acela al iubirii pentru acest oraș. Nu e de mirare că, dintr-o atare perspectivă, majoritatea bucureștenilor sunt adesea născuți și trăiți altundeva
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
această conjuncție) instituțională. Bucureștilor le lipsesc bucureștenii. Adică acea categorie definită de Ioana Pârvulescu după un cu totul alt criteriu decât buletinul de identitate: acela al iubirii pentru acest oraș. Nu e de mirare că, dintr-o atare perspectivă, majoritatea bucureștenilor sunt adesea născuți și trăiți altundeva. Știm doar, dragostea se cultivă în timp. O poziție prin forța lucrurilor interesantă ocupă Ministerul Culturii, reprezentat la întâlnire de Virgil Nițulescu, secretar de stat. Și nu neapărat, așa cum folclorul tinde să acrediteze deja
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
mai avut la BÎrlad, un actor, Brînzeiu. Am fost amic cu Adrian Rățoi (de la Brașov) și coleg, la Iași, cu profesorul GÎscă. Am avut un student...Labă (la Iași) și o studentă Suflet! Sau o actriță... Isbîndă (Bacău)! La Naționalul bucureștean joacă o fată Ciuciulică; și la Galați, familia de actori Păpușă. Și tot acolo, e o comediană, Friptu. Nici secretarii literari nu scapă de onomastici chisnovate: la Constanța l-am Întîlnit pe Romeo Profit, iar la BÎrlad pe Aurora Ceapă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
-n vremea lui Caragiale erau Elene Udrea!). La Timișoara, Zoe se multiplica și bietul Fănică nu se lupta cu una, ci cu trei doamne Trahanache! (luptă inegală, desigur, care explică și capitularea sa - montarea Îmi aparținea). În 2003, la Naționalul bucureștean, cuplul Scrisorii era un duo de telenovelă, urmărit la televizor de Cetățeanul turmentat. Peste trei ani, la Cluj, piesa era jucată de femei, singurul bărbat rămînÎnd, firește, Zoe. Iar În 2008, la Bulandra, nevasta prezidentului era...o fată din Moldova
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
piesele care i-au plăcut și a jucat toate rolurile pe care și le-a dorit; a adus țării primul premiu de regie la Cannes În 1965 și a (re)construit, În echipă, Teatrul Mic, Studioul Teatrului din Pitești, Naționalul bucureștean, cel din Craiova și, cel mai important proiect, sala Arenă de la Bulandra. După un Început promițător, s-a trezit marginalizat, cenzurat, și i s-a interzis să monteze, timp de zece ani; În această perioadă sora i-a murit, iar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trimiteri livrești. Închid paranteza. Cred că un om se naște, ca regizor, actor, scenograf, critic, nu neapărat prin influența tiranică a cuiva, ci prin asimilarea unor experiențe din domeniul acela. Personal, am avut o mare șansă: de la 13 ani, fiind bucureștean, mă duceam la teatru. Aveam o pasiune maladivă pentru teatru, nu pierdeam nici o premieră; și vorbesc aici de mari spectacole românești din acea perioadă. Toate astea se sedimentează În tine. Ca Într un joc de puzzle, piesele acestea alcătuiesc o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Cantemir, segregată de alte zone ale Bucureștilor prin tradiționalul felinar roșu. În cadrul ei lucrau „târfele cu condicuță”, Înregistrate legal la poliție și examinate medical periodic. Încăperile erau sordide, iar condițiile igienice dintre cele mai proaste. Totuși, o mare parte din bucureștenii vârstnici Își amintesc și astăzi cu nostalgie de acest loc, În care au avut pentru prima dată o relație sexuală, cu o femeie care i-a inițiat În tainele erotismului. Alături de prostituția tolerată de stat, prostituția de stradă, ocazională sau
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ai străzii. Ministerul de Interne, Departamentul pentru Protecția Copilului estimau În mai 1997 că În România existau Între 4000 și 6000 de copii ai străzi. Circa 1500-2500 se aflau În București. Aproximativ 35% dintre copiii străzii estimați În Capitală sunt bucureșteni. Restul a migrat din marele orașe, dar și din mediul rural. Bucureștiul devenind „un colector al sărăciei”, mizeriei și, implicit, al acestei categorii de minori marginalizați. Traficul de copii pentru prostituție și pornografie a devenit una dintre afacerile criminale cu
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept renunță scârbit și la schiul desperecheat, na și spală-te pe cap cu el! Iar Jean devine fericitul posesor al unor schiuri nemaipomenite. Pe care probabil le va vinde altui bucureștean arogant care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum, alt salt în timp ne va aduce în primăvara anului curent când, în stația de autobuz din orașul de munte în care ne aflăm, stația aia din fața primăriei, Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de către Alois Soupal, 61 ani, funcționar de bancă, fost membru al Partidului Comunist pe care l-a părăsit în urma unor divergențe de păreri. De la stilul confesiv, extrem de atașant, se trece la un ton de relatare jurnalistică seacă. La 19 III, bucureștenii se bucură de un spectacol deosebit. Aristide Demetriad în Făt frumos de Horia Furtună. Lucru sigur e că jurnalul are un adrisant. Mărci ale persoanei a doua apar constant. Peste nașterea ei, Eugenia Ionescu trece cu o viteză remarcabilă: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pe peron. De la ea de acasă până la „linia una“ sunt 385 de pași numărați. Numărați de 7-8 ori pe zi. La fiecare tren. Dus-întors - 770 de pași. La al 386-lea pas, tanti Magdalena a și agățat un chiriaș. Un bucureștean. A împușcat? Bucureștean - denumire generică pentru orice individ care vine la munte. Chiar și din Mahmudia dacă e respectivul, tot bucureștean trebuie să-i spui. În istoria antropologiei a constituit o revoluție extraordinară trecerea de la conceptul paușal de sălbatic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fiecare tren. Dus-întors - 770 de pași. La al 386-lea pas, tanti Magdalena a și agățat un chiriaș. Un bucureștean. A împușcat? Bucureștean - denumire generică pentru orice individ care vine la munte. Chiar și din Mahmudia dacă e respectivul, tot bucureștean trebuie să-i spui. În istoria antropologiei a constituit o revoluție extraordinară trecerea de la conceptul paușal de sălbatic la cel de sălbatici. Până atunci erau tratați toți la grămadă. Fără nuanțări. Și-l întrebi pe bucureștean: „O cameră?“. Maximum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dacă e respectivul, tot bucureștean trebuie să-i spui. În istoria antropologiei a constituit o revoluție extraordinară trecerea de la conceptul paușal de sălbatic la cel de sălbatici. Până atunci erau tratați toți la grămadă. Fără nuanțări. Și-l întrebi pe bucureștean: „O cameră?“. Maximum de conținut în minimum de expresie. Asta e fraza de agățat. Nu-l iei pe departe, nu glosezi. Fără aluzii. Nu bați șaua. Nu. O cameră, spui doar, și clientul se prinde. Să fii simplu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și în întreaga Moldovă; - corupția și infracționalitatea sunt resimțite ca deosebit de grave în orașele din Dobrogea și în București. Situația cel mai puțin problematică din acest punct de vedere pare să fie în orașele Transilvaniei și în satele din Crișana-Maramureș; - bucureștenii acuză cea mai proastă stare a serviciilor publice. Tabelul 35. Gravitatea problemelor sociale locale estimată de populație, pe regiuni istorice și medii rezidențiale (valorile medii ale indicelui)tc "Tabelul 35. Gravitatea problemelor sociale locale estimată de populație, pe regiuni istorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
o premieră a Naționalului, Întîlnesc - pentru prima oară-n longeviva-mi carieră de spectator un caiet-program care nu conține...distribuția! Hm...De ce-o mai fi fost făcut? Se mai Întîmpla, la-nceputurile mele Întru... spectatorlîc, să găsesc la Naționalul bucureștean caieteprogram din care nu știai cum Îi cheamă pe unii interpreți, deoarece erau...patru pe un rol, și plasatoarea uitase să-i taie de pe foaie pe absenți. Ciudat! Despre modul În care autoritățile locale au grijă de cultură scrie, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din Arghezi : „...Ne dăm seama cîte glorii de scenă ar fi Întunecat doamna Pruteanu, dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de ani de locuit În Capitala Moldovei, un bucureștean convertit la ...Iașitîcluri culturale. La Jurnalul național ține cronica teatrală o tînără care, n-ar fi grav că nu știe teatru (asta se poate Învăța, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dacă În loc să pîlpîie la Iași, ar fi venit să ardă la București”. Aglae Pruteanu Însă a ars și la Iași, punînd În umbră, desigur, pîlpîierile unor bucureșteni. O spune acum, după douăzeci de ani de locuit În Capitala Moldovei, un bucureștean convertit la ...Iașitîcluri culturale. La Jurnalul național ține cronica teatrală o tînără care, n-ar fi grav că nu știe teatru (asta se poate Învăța, cu timpul), dar nu știe nici limba română - ori asta, ori senvață pînă la 25
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o anumită ...vigoare a candoa rei . M-am dedulcit, În cei 35 de ani de cînd tot debutez și tot experimentez În landul tuturor posibilităților (artistice!) la un soi de temeritate pe care scena mare nu ți-o stimu lează. Bucureșteanul de mine, intrat În această lume, s-a și ...moldovenizat olecuță, făcînd o irepresibilă pasiune pentru Bazil Alecsandri și Nică Humuleșteanul - montați ... În exces (peste 25 de spectacole)! Cred, deci, că am motive serioase să rămîn atașat unui gen care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am terminat de scris un scenariu după Harap Alb, al lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba să-l montez la Cluj. Ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureștean getbeget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu șase scenarii după ...moldoveanul get beget Ion Creangă ?! Și să montez (tot) șase variante ale Chiriței lui Bazil?! Nu cercetez aceste legi. Că așa, ar mai trebui să mă-ntreb și de ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Numai că juna cronicăreasă comite o confuzie : Între adaptare și scenariu. „Scenariul” fiind al lui Jean Anouilh, Beligan nu putea semna decît adaptarea lui. Altfel, ar putea fi acuzat de plagiat, nu?!... Dar fiindcă tot am pomenit de spectacolul Naționalului bucureștean : se mai petrece un fapt curios, legat de reprezentarea lui În Capitala Moldovei . Dacă la București publicul rîdea, considerînd piesa comedie, la Iași actorii au fost șocați de faptul că unii spectatori...plîngeau! Hm...Și mi-am amintit, iar, de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
proastă e că, și de data aceasta, au fost televizate sau consemnate În presă persoane care plîngeau cu lacrimi de crocodil că mor de foame, deși veniturile lor depășeau 7.000 de lei noi, lunar. O cunoscută actriță a Naționalului bucureștean, fan-Iliescu, se dădea de ceasul morții cum că un creator moare artistic, doar odată ce moare biologic. Sunt de acord că au fost și cazuri din acestea. Un actor prosper, specializat În revendicări sociale (deși În perioada În care a fost
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care „conține mai multe cărți” (cum remarcă În postfață, și Victor Frunză) informează, meditează, rea mintește, iubește și acuză. Profitabil pentru noi toți... Ce moarte mai frumoasă decît a expia...de rîs! S-a Întîmplat! Citesc În ziar că un bucureștean de 51 de ani a murit de rîs, În timp ce viziona, la o grădină din Mamaia, un film american. Pe de-o parte, mi-aș dori, deși nu e frumos, să văd că sucombă un spectator la o comedie montată de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e plină de bizarerii : dacă acum 30 de ani miar fi spus cineva că voi ajunge ieșean, i-aș fi rîs În nas (eram bucureștean, și pe-atunci, credeam că a fi capitalist e ceva ; azi, am altă părere!). Dacă acum 20 de ani mi-ar fi spus cineva că voi fi profesor universitar, aș fi zîmbit, sceptic (eram un ex-stu dent nepromițător, și nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Relu, că avea Sandu o chestie cu dumnealui și am mai schimbat o vorbă cât vă așteptam, pă tine și pă Rodica." "A! Rodica n-a apărut, tu?", se arătă lejer nemulțumită doamna Mariana, soția unui cunoscut om de afaceri bucureștean. "Nu. Iei un digestiv înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]