1,882 matches
-
de stofe artizanale. Acolo era un domn oacheș, cu sprâncenele 2 căzute pe ochi, etalân-du-și profilul bine hrănit, trupul, cândva puternic, fiindu-i ambalat într-un costum în dungi, la două rânduri. Spunk Senior, probabil. Se uită la televizorul de pe bufetul acoperit cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune), se uită la ceas (cu un gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
buze. Vasul s-a legănat sub picioarele noastre. — Ar trebui să fie miezul nopții, a spus, nu patru după-amiaza. Și ar trebui să fim singuri. Nimic nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am lăsat dat pe păcăleala unor vorbe în care cei care mi le vindeau nu numai că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-o ordinară pantomimă. Mă dedulcisem și eu la mici bunătăți de la bufetul Cinematografiei și îmi era din ce în ce mai greu să recunosc păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uitase de sticla de votcă pe care o goliserăm. Ospătarul, ca să scape de desele drumuri la masa noastră, ne lăsase sticla la dispoziție, spre încântarea profesorului. — Asta-i civilizația autentică, perora el. Încredere în oameni, deschidere totală, stimă și respect. Bufet suedez. Începu să râdă: — Stimă și mândrie, Ceaușescu pușcărie. O știai? — Nu. (De fapt, o știam, ca multe altele, dar nu voiam să-i retez pornirea spre anecdote.) — Da’ engleză știi? Am una diplomatică. — Nu știu, doar așa... Fii atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu poate face. Și cel mai greu îi este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima crâșmă. De obicei, sunt cel puțin trei la colțul străzii, îl mai așteaptă o terasă lângă școală, un bufet „la varice“ în coasta bisericii, alte două bodegi „de apartament“ peste drum de secția de poliție și un restaurant, chiar în prelungirea policlinicii cu plată, unde cântă de la ora zece a dimineții maestrul Ineluș a lu’ Lingoare. La poarta șantierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
surâse ea, când la decorul din mașină. — Stai s-o trag colea, la ăsta rustic’ și te dezmeticesc mintenaș, a hohotit popa. Am intrat în restaurantul rustic de la cealaltă intersecție. Pe vremuri fusese acolo o grădină, tot „Trocadero“, apoi un bufet popular, iar după ce afacerile luaseră avânt, îl transformaseră într-un fel de local cu circuit închis, decorat rustic. Nu mai intrasem de ani buni acolo. Popa se pare că era cunoscut, dacă nu cumva un obișnuit al localului. Un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu pentru mine. Nu îi voi răspunde. Simt cum gândurile ei trec de mine. Voi da paharul pe gât și mă voi ridica de la masă. Voi trece în bucătărie. Corect spus, „mă voi târî spre bucătărie“. Mă voi sprijini de bufet și voi căuta o țigară prin harababura din preajmă. O voi găsi în sertarul unde știam că Veturia își ține scuturăturile. O voi aprinde de la flacăra aragazului pe care fierbe o oală imensă cu apă. Provizia strategică de apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și lumina nu s-a stins decât de două ori. Fata cu ochelari va intra în bucătărie. Va ține o farfurioară cu o felie de tort. — Nu gustați, totuși? Eu l-am făcut. Voi lua farfurioara. O voi așeza pe bufet. Nu prea mănânc dulciuri. — Vă îngrășați? Nu-mi plac dulciurile. Se spune că celor care beau mult nu le plac dulciurile. Nici de băut nu prea beau (voi încerca să par modest). — Ei, lăsați. În seara asta ați fost campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu, că erați ca la cinema, filme d-alea de talente mute, da’, zău, dacă se cunoaște matoleala... Dar totuși, o felioară de tort. Eu l-am făcut... — Nu-mi place, ce să fac! Se va rezema și ea de bufet. Îi voi întinde țigara să și-o aprindă și pe a ei. Se va feri amuzată, crezând că vreau să fac cine știe ce scamatorii cu afurisita aceea de țigară care tot o pornea spre aragaz. Și eu după ea. — Sunt frântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce fac... Se va așeza pe un scaun, rezemându-și capul pe brațele încolăcite pe după spătar. — Apoi a venit medicul. Un accident, dar... Nu își va mai continua gândul. Se va ridica și va veni în dreptul meu. Voi fi lângă bufet, cu brațele încrucișate pe piept. — Dacă ar fi fost copilul meu? Dacă eu eram mama lui și el murea dintr-un astfel de accident, din prostia unei asistente? Ce m-aș fi făcut? Ce talente i-aș fi făcut eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa, ca un zvâc în burtă. Ca un hău care mă fascinezi să mă arunc...“. — Credeam că mai vii pe dincolo, va surâde ea. Mă luase singurătatea... Mă voi desprinde din îmbrățișarea fetei. Voi lăsa-o să se sprijine de bufet, cu fața îngropată în mâini. Voi înainta spre ea, rămasă tot așa, surâzând, în ușă. — Trebuie să plec, va spune. E târziu. Acuși ies zorii. E foarte târziu... Pentru mine. Îmi va întinde mâna. I-o voi lua, strângând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă pot certa cu tine, am îngăimat. În vecii vecilor n-o voi putea face. — De ce crezi asta? — Mi-ești tare dragă din clipa asta. Va zâmbi tristă, trecând cu privirea peste mine, spre fata care rămăsese încă sprijinită de bufet. — Spui că sunt aproape douăzeci de ani... Se va răsuci, pornind spre ieșire. Îi voi ține încă mâna în palma mea. Și-o va retrage. Voi încerca să-i deschid ușa. Nu-i nevoie. Ea poate are acum într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ori de cîte ori Își vîra revolverul În gura unui deținut și apăsa pe trăgaci, inspectorul-șef Francisco Javier Fumero avea să-și aminească de ziua În care văzuse craniul maică-sii explodînd ca un dovleac copt În apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Mi s-a spus că sîngele care Îmi curgea prin vene era al lui, că eu mi-l pierdusem pe al meu cu totul și că, de cîteva zile bune, prietenul meu se tot Îndopa cu sandvișuri cu mușchiuleț la bufetul clinicii pentru a-și Înmulți globulele roșii, În caz că mai aveam nevoie. Poate că așa se explică de ce mă simțeam mai Înțelept și mai puțin Daniel. Îmi aduc aminte că era acolo o pădure de flori și că În după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lăsăm adresa să vii și dumneata. Maistrul Minea nu ceru nici un fel de adresă, dar pe drum Gelu descoperi că respectiva adresă n-ar fi fost ușor de ținut minte. Zare cumpără mai Întâi două sticle de vin spumos de la bufetul Marna și, după ce numără banii pe care vânzătorul Îl dăduse drept rest de la o sută de lei, intră din nou În local și apăru apoi cu alte două sticle. S-au urcat Într-un tramvai cu care au mers aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am revăzut la București, la Festivalul Enescu, prin anii ’90. Dirija un concert. În sală era și Regele Mihai. După spectacol a urmat o tratație. Am coborât cu Menuhin și l-am văzut pe Rege, care se plimba singur în jurul bufetului. Mama m-a învățat că, atunci când poți să ajuți pe cineva, trebuie s-o faci imediat. Cum îl cunosc pe Rege, m-am dus și l-am întrebat: „Majestate, pot să vă dau o mână de ajutor?“ El zice: „N-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
liniștit cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fac, odată ce-am spus! Numai să reușească și să nu mă dibăcească vreunul, că m-am nenorocit! ― Dacă m-asculți pe mine și faci întocmai cum ți-am spus eu, nu te dibăcește nici Barosanul! Da' acu' hai la bufet, ca să ne mai inspirăm! * Ora de Franceză cu Aurel Dinu, cel mai milos dintre toți profesorii. Al naibii Simulescu a avut noroc să-nceapă seria tocmai cu el. ― Să poftească domnii: Negulescu Petre, Nițescu Va-sile, Oprea Gheorghe și Simulescu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără să mai treacă ceva prin prisma judecății lui. Pentru el, orice răspuns venit din spate era bun și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și mai ales în hazul nemaipomenit al fetelor, foarte satisfăcute de această întîmplare, parcă de ele comandată! Multe și nenumărate au fost poznele făcute în Cișmigiu. Într-o oră de Trigonometrie, ne-am strâns mai mulți la "Buturugă" ― un mic bufet ― să luăm ceva: mai puțin după pofta inimii și mai mult după posibilitățile financiare ale fiecăruia. Unii, mai cu dare de mână, au cerut câțiva țapi de bere; alții, mai sărăcuți, am luat câte un lapte bătut. Cu noi era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
faci milă cu naivitatea dumitale! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O glumă oarecum impertinentă, dar în același timp spirituală, a făcut-o Chiorul, tot la ora de Filozofie. Profesorul obișnuia să intre în clasă foarte devreme, imediat ce suna; iar mulți dintre băieți mai întîrziau pe la bufet, cam cât își făceau socoteala că durează notarea absenților. De data aceasta, Tânărul, surâzător ca de obicei, pusese absenții și se pregătea să-nceapă explicația noii lecții, când ușa se deschise încet și intră Chiorul cu gura plină, mestecând de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil. . . poate cel mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil. . . poate cel mult la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]