849 matches
-
spus: A fost bine dar nu foarte bine, cum zici tu! Să nu fii surprins dacă am să spun un adevăr: nu știi ce-și doresc femeile și nici nu știi să faci dragoste! Băiatul olarului a rămas stupefiat și buimac a mai putut Îngâna doar atât: Eu credeam ..., vă rog să mă scuzați, mulțumesc, plec, vai, vai! Fata a zâmbit, l-a luat de mână, a aprins lumina și i-a Întins o carte cam uzată. Nu este nicio nenorocire
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a început să scrie și lucrările ei au fost recompensate cu premiile amintite mai sus. În august 1998 se stinge din viață soțul ei, Grigorași Constanțiu, fost inginer electro, după care viața i s-a părut inutilă și fără sens, buimacă și plină de suferință. Prezenta carte, tipărită la TIPOMOLDOVA, împlinește o speranță mai veche a autoarei și ea se constituie într-un obol adus pe altarul luptei pentru dreptul la viață al românilor de pretutindeni și totodată într-un argument
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui Ben nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
carbonizați. Am scăpat ca prin minune, pentru că mă aflam cel mai aproape de scara care ducea afară. Am reușit să-l trag cu o forță de care nu mă mai credeam În stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei. * N-am Înțeles de ce ai noștri n-au putut să-l repereze din primul moment, deși umblau cu ochii În toate părțile buimaci, prin ciuperca de sticlă a aeroportului, trebuie că nici după trei ore, de când zăceau În ea, tot nu se prinseseră pe unde se iese, pe unde se intră. Sau se prindeau o dată și pe urmă iar li se Încurcau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o ieșire... M-am trezit Înspăimântată rătăcind cu privirea prin odaia În care - lumina difuză a veiozei se răsfrângea cu blândețe asupra lucrurilor din jur. Înăuntru ființei mele se cuibărise teama ! Dimineața, m-am trezit ceva mai devreme, și Încă buimacă după coșmarul ce m-a bântuit, am deschis fereastra pentru a mă Înviora puțin. Ce feerie! Copacul era Împodobit cu o broderie albă de fulgi strălucitori. Ningea ca Într-un vis. Fulgii se roteau Într-un dans alb, fascinant, apoi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii, creaturi În creștere și formare, am Început să țipăm, să silabisim și chiar să formulăm o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Cred că în cazul meu a fost vorba de faptul că abia mă mutasem cu casa și nu aveam nici un prieten. Și la mine la fel. Și tu te mutaseși de curând? Nu. Preț de câteva secunde, ne-am privit buimaci. Luke nu știa dacă să-mi plângă de milă, să râdă sau să-mi dea un sfat. Apoi, din fericire, amândoi am izbucnit în râs uitându-ne unul la altul, legați, înlănțuiți de hohotele de râs. în următoarele două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-a făcut liniște. Frunzele s-au oprit din mișcare și muzica a încetat. A văzut doar la câțiva pași distanță coada stufoasă și lungă a Bătrânei mișcându-se nervoasă. S-a ridicat cu greu în picioare și a privit buimac. „Ce face acolo”, s-a întrebat el. „De ce stă nemișcată și doar dă din coadă?”. I-a răspuns vocea aceea care-i mai vorbise: Vino! Ești lângă mine. Dezleagă-mă de aici! Da! Iată-mă că vin! a șoptit el
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pe la sfârșitul lui august.) Poate plecaseră și ele, surorile Deleanu. Ce era de făcut? Să aștept așa sine die? Până cînd? N-aveam răbdare, trebuia s-o găsesc cât mai repede chiar dacă s-ar fi refugiat la capătul pământului. Hoinăream, buimac, toată ziua pe străzi, nădăjduind absurd că aș putea s-o întîlnesc din întîmplare. Orice fată pe care o zăream de departe mi se părea că e ea! Șd tresăream cu sufletul la gură. În cele din urmă ini-am dat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cuvânt fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfâșietoare nostalgie, dar e mai mult decât nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina încetul cu încetul, îmi răvășea ființa, îmi lua mințile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri întregi, acoperind zeci de coaie, strigîndu-ți dorul meu mistuitor, setea mea de tine, așa cum făceai și tu la începutul dragostei noastre. Cit aș fi dorit să ai o nevoie ca să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
un om rațional și cu capul pe umeri și am știut să aduc argumente pentru toate, însă, de când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi mințile cu totul, zău așa! Mă simt tot timpul aiurit, împrăștiat, buimac și cu gândul numai într-o singură direcție; am devenit foarte supus; eram orgolios înainte, iar acum nu-mi explic unde mi-a dispărut orgoliul! Deja este limpede pentru mine: dragostea știe a te dociliza într-o asemenea măsură, încât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce M-ai părăsit? (în limba aramaică).) Cuvinte atribuite lui Isus Cristos Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceartă sau neînțelegere, ajung să trag concluzia asta și deloc nu-mi place, fir-ar să fie!” După ce liturghia duminicală se încheie, Șerban, ieșind de la ea, se îndreptă cu pași repezi, dar dezordonați tare, înapoi spre casă. Era în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-o ca s-o descriu. Cred că era așa de interesant, încît aș fi uitat că mă privește personal și m-aș fi amuzat ca la teatru. Irina în mijloc și toți ceilalți pe de lături. Secretul plesnise. Marcu întreba buimac: "S-a putut să ai un așa mare secret sufletesc și eu să nu știu nimic?" Ceilalți țipau pe diferite tonuri: "Rămîi aici!" Gina întreba: "Ce faci, vii cu mine?" Și Irina se zbătea: "Ce să fac?" Scena a durat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. — Imediat ce mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să nu mai existe împreună sub același cer. — Du-te acasă. Ajunge. Gesticulând cu bărbia, îi ordonă bătrânului să plece, dar Kumohachi păreau lipit de podea cu pastă de orez. — Ce? Aveți de dat vreun răspuns? întrebă el, privindu-l buimac pe Katsuie. — N-am nici un răspuns de dat! Nici un răspuns! Spune-i lui Hideyoshi doar că ne vedem când ne-întâlnim. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit, umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două-trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rostogolește în cădere, lăsând o urmă albă pe vestonul lui bleumarin. Hei, ce faci acolo, dormi? De mirare e doar că cineva poate dormi sau măcar ațipi într-un asemenea vacarm. Toți se prăpădesc de râs în timp ce victima clipește des, buimacă. Dar domnul Panciu nu face niciun alt comentariu, a și uitat de incidentul cu elevul prins moțăind. Uneori adresează întregii clase întrebarea: Știți voi de ce fac eu glume din când în când?... Evident, nu știe nimeni. Le explică tot el
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu Selina. Sau cel puțin am încercat. Nu-mi aminteam prea multe, după care au mai dat buzna și toți tipii ăștia... Așa că eu și măseaua mea cariată ne-am acordat câteva ore dureroase de televizor - am rămas în fața ecranului buimac și mormăind ca o stafie ancestrală, stoarsă de atâta bântuit, trecând de la sporturi, seriale de duzină și reclame la știri și la lumea ailaltă. Cea mai bună a fost o emisiune de divertismente prezentată de un comic veteran, trecut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bordurile murdare. Pavajul seamănă cu un covor ros până la urzeală după un chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu se mai târâie viața asta. Mi-am încheiat adolescența prin anii șaizeci, când aveai suficiente șanse, când totul te aștepta Acum tinerii abandonează școala - pentru ce? Pentru nimic, pentru o sulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]