827 matches
-
felul de povești cu personaje stranii, diavolești, cu care băieții mari băgau groaza în cei mici. “Ăsta trebuie să fie dracu’!’“ își zise, și aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Ioan, instictiv se trezi. Un vuiet surd, nedefinit, spărsese liniștea nopții. Se auzeau urletele câinilor de peste Prut, vitele mugeau amplificând panica generală, produsă de zguduiturile puternice. Cutremurul îl scutură energic pe tânărul basarabean, care sări ca ars în picioare. Buimac, își căuta hainele, bâiguind: - Este alarmă, ce s-o fi întâmplat? - Nu, este cutremur! Hai repede afară! - Ba nu... Eu mă culc la loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Îl iubeam pă câinele ăla, iar câinele ăla mă iubea și el pă mine. — A fost o relație, Îi zic eu cu delicatețe. O relație completă de iubire Între om și animal. George Își ațintește privirea asupra mea șocat și buimac. N-a fost asta... n-a fost asta... — Nu nu nu... n-am vrut să zic... Îi spun eu, adică... să presupunem că aterizează extratereștrii. Extratereștrii din cosmos, Încerc eu să-i explic. Ar vedea numai două specii de pământeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se poate altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până când se țesu peste părul de pe spinarea sură cu dungi roșcate, ca o pânză de argint. Întunecimea molcomă a pădurii îl primește în sânul ei...îl înbrățișează plină de iubire, îl învăluie cu totul... A dispărut.. Anuca își frecă ochii, buimacă, ca după un somn lung...ca după o vedenie... În urechi stăruindu-i încă propriul glas, gros, care o înfiora. ...„Pleacă! .. Pleacă!“ CAPITOLUL XIII Moartea lui Pârvu Răsare luna... Ceva se aude afară. Parcă urlet de lupi și hămăitul gros
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
47 Gămălie, vezi că știi! Mai repede! Așa, asta-i mai sănătoasă, Gămălie, așa, tăticule, freac-o bine!" Abia după vreun minut de agitat bilețelele în pumn se prindea și Gămălie despre ce era vorba și făcea o mutră atât de buimacă, încît toți se tăvăleau pe jos de râs. Nici nu mai putea fi vorba de Metamorfoza mea, eram bucuros că măcar nu se leagă și de mine. Stăteam înfășurat în pătură și simțeam permanent acel nod în gât al celui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie veche. Unde mă aflam? Și de ce știam atât de bine că mai fusesem aici? Că mai stătusem, la îngînarea serii cu noaptea, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mulțime mă făceau să nu disting clar suprafața ringului. Pur și simplu nu mai vedeam corzile. Cu un gest reflex, m-am uitat peste umăr. Asta m-a făcut să încasez un pumn zdravăn în tâmpla stângă. M-am sprijinit buimac de stâlpul din colțul alb, cu Blanchard călare pe mine. Îmi suna apa-n cap și urechile-mi țiuiau de parcă niște avioane de luptă japoneze intrate în picaj mi-ar fi lansat bombe în creier. Am ținut garda sus, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
filmului. Mi-am păstrat pentru mine urarea, i-am zâmbit la rândul meu, apoi am ieșit. Bill Koenig stătea în picioare pe verandă, cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele de polițist de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
somnul de frumusețe, chestie care a avut consecințe grave în ceea ce-l privește. Cineva cu o forță impresionantă mă ridică de pe podeaua celulei. Când mi-am venit în fire, mi-am dat seama că trebuie să fie Marele Bill Koenig. Buimac și cu picioarele moi, i-am lăsat pe Fritzie și pe polițaii mexicani să mă ducă prin secție și să mă scoată afară. Era în amurg, iar cerul Tijuanei era deja luminat de neoane. O mașină de patrulă Studebaker trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile de tramvai, unii Îndreptîndu-se spre chei, alții adăpostindu-se pe treptele hotelurilor. — Jamie! Ce faci aolo? Încă În pijama, tatăl lui năvăli În dormitor, În picioarele goale. Privi buimac mobila, de parcă nu putea recunoaște camera din propriul său apartament. — Jamie, pleacă de lîngă fereastră! Îmbracă-te și fă ce-ți spune mama. Plecăm În trei minute. Păru să nu observe că Jim purta uniforma de școală și haina. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumina policromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet, cu părul tuns scurt, ca o perie, ușor buimac după beția pe care o trăsese cu o seară În urmă Într-unul din barurile de noapte, Înconjurat de fete a căror bătrânețe prematură era bine ascunsă sub farduri și de lumină plicromă a proiectoarelor. Privea peste capota mașinii căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre dom, rămânând buimac, în plină baie de lumină. Îl recunoscui din depărtare după jachet, dar mai cu seamă după jobenul cu capacul oblic. Înalt și tânăr încă, avea totuși trupul adus din spinare, și un chip prelung și caricatural. Se puteau remarca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aceea la gara din deal sau coborau zdrăngănind, Întorcându-se despovărate. Cu pofta de mâncare sporită de aerul proaspăt și de mișcare, se Îndreptară imediat spre hanul Codul și Homarul, pentru ceea ce Henry denumi „un prânz eponim“ (provocând o expresie buimacă din partea proprietăresei, care preluă comanda de la Du Maurier, Într-un limbaj inteligibil), udat cu bere bună de Yorkshire. Berea trebuie să fi fost neobișnuit de tare, căci Du Maurier se arătă foarte vorbăreț În timpul mesei. Reveni la subiectul negocierilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de huiduieli se abătu „de la cucurigu“ asupra creștetului lipsit de apărare. — Huo! Huo! Huo! Se mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
calificativul „imbecil“, făcând aluzie, fără doar și poate, la ce pauvre M. Goliadkin. Revin la Goliadkin: un rusnac, un evreu, a cărui amprentă pe placa fotografică a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; Își cunoștea locul: se repezea mereu să-mi deschidă ușile. În schimb, nu pot, deși ar fi de dorit, să-l uit pe bărbosul și apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neșovăielnicei vulgarități a unei țări care, deși uriașă, ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
discordantă, am semnalat că purtarea lui Bibiloni putea fi tot atât de bine rodul unei neatenții tipice unei firi de poet, căci eu Însumi, chinuit de himere, obișnuiam să fiu uneori cu capul În nori. Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care don Isidro a avut-o În acele zile cu contabilul Giovanni Croce. VI Vineri, 17 iulie 1942, Mario Bonfanti - parpalac decolorat și lung până la genunchi, pălărie ponosită, cravată scoțiană În culori șterse și sweater Racing strălucitor - a dat buzna buimac În celula 273. Îl stânjenea un blid uriaș, Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum ajungem la chestiunea spinoasă. Tânărul Savastano s-a ciucit pe vine, ca să urmărească mai atent. Parodi l-a privit distrat și l-a rugat să fie amabil și să se retragă, pentru că poate nu era convenabil să asculte restul. Buimac, Savastano abia de-a nimerit ușa. Parodi a continuat fără să se zorească: — Acum câteva zile, tânărul care ne-a făcut favoarea să ne scutească de prezența sa a decoperit nu știu ce istorie de amor Între rusul Fainberg și o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Înlocuiască clondirele zobite cu unele Întregi dă spumant. Că, ce mai, decât cu mandea o să Învățați să deosibiți Muscatu d-un cafet cu lapte și cornuri! le-am strigat pretenarilor mei. Săltasem glasu, așa-i, și bieții japoni, dă buimaci, a tret să-și Învingă sila și să sărute gâturile dă la clondire. A venit rându la beutură, ie rându la beutură! le striga energumenu ținând capu sus și unind egzemplu cu preceptu. Belitoru veteran, gășcosu În formă, marele bufon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În diametru și marginea striată. Simbolurile de deasupra se dovediră a fi niște plăcuțe metalice ștanțate. De la stânga la dreapta, pe plăcuțe se putea citi: „Emergency Ready“, „Emergency Lock“ și „Emergency Open“. În limba engleză! După o clipă de tăcere buimacă, Harry Adams Începu să râdă Încetișor. ASTRONAVA — Asta e-n engleză, zise Ted cu ochii țintă la ecran. Engleza scrisă! — Mda, făcu Harry. Fără doar și poate. — Ce-i asta? sări Ted. E vreo farsă? — Nu, spuse Harry calm, nefiresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un trandafir al speranțelor. Atunci, năucită de atâta fericire am vrut să caut Rădăcini în zodiile ce ne făcuseră să credem și-n toată noaptea mi s-a părut că mi-a fost adus un aer din gânduri de dragoste. Buimacă, încercasem să plec fără să te descopăr. De ești un vis infam pornit să ne judecăm Cu martorii, din liniștea pietrelor. Din când în când, îmi doream umbrele norilor să-mi dezvelească drumul de arbori și flori, să pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a făcut liniște. Frunzele s-au oprit din mișcare și muzica a încetat. A văzut doar la câțiva pași distanță coada stufoasă și lungă a Bătrânei mișcându-se nervoasă. S-a ridicat cu greu în picioare și a privit buimac. „Ce face acolo”, s-a întrebat el. „De ce stă nemișcată și doar dă din coadă?”. I-a răspuns vocea aceea care-i mai vorbise: Vino! Ești lângă mine. Dezleagă-mă de aici! Da! Iată-mă că vin! a șoptit el
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]