13,186 matches
-
legendara insulă misterioasă din romanele lui Jules Verne. Însoțit de prietenul mamei sale, Sean va ajunge pe insulă, dar secretele acesteia și creaturile imense care o locuiesc îi vor da mult de furcă în încercările sale de a-și regăsi bunicul. ### Cine le poate detrona? Probabil cel mai așteptat film al anului, în toată lumea, este producția lui Peter Jackson intitulată ”Hobitul - O călătorie neașteptată”. Filmul este o continuare a extrem de celebrului ”Stăpân al inelelor” și este așteptat a avea premieră primei
Topul celor mai vizionate filme la cinema [Corola-blog/BlogPost/97489_a_98781]
-
Gastro și restaurante “Povestea noastră începe într-o sufragerie. Am adunat laolaltă rețetele mamei, prăjiturile bunicii și aromele copilăriei, adăugând pasiunea unei echipe tinere și ambițioase - așa a luat naștere SEVEN POTS - take away”. Așa descrie povestea Seven Pots oamenii care gătesc pentru noi. Am fost curioși să încercăm aripioare de pui picante cu o garnitură
Seven Pots [Corola-blog/BlogPost/97526_a_98818]
-
cu busuioc la urechi, De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă, Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi... Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând, De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc, De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând... Citește mai mult Încerc în fiecare zi să lupt din răsputeri cu dorul,Care mă poartă vagabond printre-amintiri,M-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cu busuioc la urechi,De omenia oamenilor veniți să ajute la clacă,Ce știau să-și împartă plăcintele și vinul cel vechi...Mi-e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând,De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc,De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
e dor de somnul tihnit pe un țol sub un nuc, De mirosul ierbii abia cosită de bunicul cel blând,De cântecul mierlei ce se-ntrece-n cântec c- un cuc,De chipul măicuței așteptându-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ce-a rătăcit,... XXXIII. POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții, Era amarnic de zgârcit și-și necăjea într-una frații. La poarta
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit. Citește mai mult Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac,Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac.Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată,Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată:Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții,Era amarnic de zgârcit și-și necăjea într-una frații.La poarta
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
câine dintr-o rasă foarte specială. Pe asta, când crește și se face mare, nu-l iei nici cu trei sute de dolari... - E un coccinel! Mormăie expert Leopold. - Caniș, prostule, auzi la el...! Câine de rasă pură, cu părinții și bunicii din ambele părți verificați până la a patra generație. O raritate! Dacă un cunoscător ar ști că noi avem așa ceva, ne-am putea îmbogăți... - Să nu vi-l fure, zic eu prudent. - Chiar așa, mormăie Leopold aprobativ. - Chestiunea e foarte serioasă
SCHIŢE UMORISTICE (9) – ÎN RÂND CU LUMEA BUNĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383689_a_385018]
-
bunicilor prospera de păsări de toate soiurile și de toate culorile. Ogorul dădea rod din toate câte a lăsat bunul Dumnezeu pe lume: cartofi, castraveți, straturi de ceapă, usturoi, sfeclă, mazăre, coacăză și câte și mai câte. Mai aveau grijă bunicii de o văcuță dragă lor cu care s-au învățat de foarte mulți ani. Aveau și două oițe care pășteau în preajma casei, cât era vara de lungă. Apă era din belșug, un izvor limpede și cristalin era chiar lângă livadă
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
au învățat de foarte mulți ani. Aveau și două oițe care pășteau în preajma casei, cât era vara de lungă. Apă era din belșug, un izvor limpede și cristalin era chiar lângă livadă. Și cât de frumoase erau toate cât timp bunicii erau sănătoși, bucuroși să-și revadă nepoata venind la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile casei bunicilor. Se bucura de darurile naturii: iarba verde plină de flori multicolore
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
de unde se vedeau alte case de pe munte. De acolo, privea întinderea aceea tihnită de pajiști, cerul senin de deasupra, fluturii care zburau cu miile pe deasupra câmpului necosit. Începeau să răsară în mintea ei cele mai romantice gânduri, doruri îndepărtate. Casa, bunicii, oile, văcuța, erau lucruri reale, atât de dragi. Avea însă un dor de ceva nedefinit, de ceva magic venind din nemărginirea orizontului, o taină ce o îndemna să studieze acele lumini venite dinspre cer, menite să lumineze spiritul ei de
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
UNUI PEDAGOG DE ȘCOALĂ VECHE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1386 din 17 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului „Care este rostul trecerii mele prin viață?” scria în discursul pe care l-a conceput, migălos, cu ocazia pensionării, bunicul meu, un pedagog de școală veche, referindu-mă aici la anii 1932 - 1973, care au marcat cei 41 de ani de muncă „depusă pe ogorul școlii”cum îi plăcea să menționeze de câte ori avea ocazia. M-a încântat această expresie pentru că
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383819_a_385148]
-
și contribuție voluntară. „Am iubit munca de învățător și de aceea, mi-am propus ca în localitățile unde voi fi numit învățător, să muncesc în așa fel încât să fiu cât mai de folos copiilor și satului/orașului”, mai scria bunicul. Este suficient să vizionezi emisiuni care prezintă cazuri în care unor cadre didactice le este complet străină ideea de devotament și implicare, atât de îndrăgită și uzată de pedagogii de școală veche. Nu poți să nu te întrebi ce s-
ÎNVĂŢĂTURILE UNUI PEDAGOG DE ŞCOALĂ VECHE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383819_a_385148]
-
își plimbă absența” pe bulevarde, alteori își impută că se complace în prezența ei, făcându-se vinovat de toleranță și capitulare („Devoțiune”), resemnat că „lumea nu poate fi alta”. Amintiri diverse ni se relevă apoi cu timiditate, „casa părăginită a bunicului / și alunul din fundul grădinii”. Apare mama, grijulie ca fiul ei să nu se facă de râs în viață mai mult decât se cuvine. Iar bunica, atoateștiutoare, notează poetul cu un zâmbet duios și amar deopotrivă, și-a dovedit totuși
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
uitării, numai că memoria afectivă îl incită pe poet, „datornic al hârtiei”, să nu abandoneze neantului prețioasele relicve ale trecutului (Jurnal I). Nu sunt uitați nici torționarii copilăriei sale, care i-au dat să bea „lapte de cucută”, trimițându-i bunicul „la ceruri” și amuțindu-i „fără milă” tatăl. Poetul de astăzi nu se simte însă animat de dorința răzbunării, dimpotrivă, le oferă, christic, celor ce i-au provocat suferință nemărginita sa iubire și iertare („Jurnal II”). A urmat, aproape firesc
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
Autorului D U M I T R U Z A M F I R A Regele fluierului fermecat Dumitru Zamfira s-a născut la 18 mai 1940 în orașul Novaci. Primul fluier l-a avut la 4 ani, cumpărat de bunicul său, iar la vârsta de 6 ani a cântat pe scenă la sfârșitul anului școlar unde domnul învățător Zamfira, tatăl său, le-a dat ,,ca bonus" elevilor clasei lui, pe lângă cununița (coronița) de flori și diplomă și o piesă cântată
DUMITRU ZAMFIRA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380109_a_381438]
-
tine așa devreme , s-a întâmplat ceva? Marina, ca orice mamă, era îngrijorată de venirea fetei sale prea devreme. Era obișnuită, să o vadă, intrând pe ușă odată cu venirea nopții, ori acum era prânzul ăl mare cum spuneau părinții ei, bunicii Olgăi, despre ora două de după amiază pe timp de vară când luau masa la câmp. -Stai liniștită, a dat Dumnezeu să ajungem la zi cu lucrările și să intrăm în normal cu programul. Vreau să mănânc, copiii ce fac? -Sunt
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
vechi amintiri ale mele de vacanță au în centrul lor cei 100 de pruni, din grădina noastră, de la țară. Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu, orfan din Primul Război. Crescut că și copil de trupă în armată austro-ungară, bunicul a fost dat la scoala. A fost funcționar, la Poștă Gării din Timișoara Nu era “un țăran”. Fusese un barbat frumos și harnic, elegant, cu
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
grădina noastră, de la țară. Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu, orfan din Primul Război. Crescut că și copil de trupă în armată austro-ungară, bunicul a fost dat la scoala. A fost funcționar, la Poștă Gării din Timișoara Nu era “un țăran”. Fusese un barbat frumos și harnic, elegant, cu un salariu frumușel, dar bea foarte mult, după orele de serviciu. Tânără lui soție încerca
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
vechi amintiri ale mele de vacanță au în centrul lor cei 100 de pruni, din grădina noastră, de la tara.Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu, orfan din Primul Război. Crescut că și copil de trupă în armată austro-ungară, bunicul a fost dat la scoala. A fost funcționar, la Poștă Gării din Timișoara Nu era “un țăran”. Fusese un barbat frumos și harnic, elegant, cu
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
grădina noastră, de la tara.Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu, orfan din Primul Război. Crescut că și copil de trupă în armată austro-ungară, bunicul a fost dat la scoala. A fost funcționar, la Poștă Gării din Timișoara Nu era “un țăran”. Fusese un barbat frumos și harnic, elegant, cu un salariu frumușel, dar bea foarte mult, după orele de serviciu. Tânără lui soție încerca
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Sus, încărcând tot ce aveau mai de preț în căruțe și cu acestea pline cu ce puteau lua cu ei, însoțiți și de alți mocani din zona respectivă, au purces pe calea pribegiei, trecând munții, în Moldova domnitorului Mihail Șuțu. Bunicul său, ca să-și făurească foalele forjei, a trebuit să cumpere o piele argăsită de bou, din care să-și confecționeze singur burduful, fără de care nu se putea apuca de fierărie. Era iscusit bătrânul ardelean și această trăsătură a transmis-o
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
Când scriu despre părinții mei <...> aș vrea să mă așez în genunchi. Nu, nu ca în fața lui Dumnezeu, ca în fața lor, atunci când erau și puteam să-i iubesc, puteam să-i ador și n-am făcut-o, nu cum meritau”); bunicii de la Gorj (,,...tanti Lenuța s-a spânzurat înainte de a împlini 30 de ani”); străbunicul Mihail Roșoga (bogat; ,,Șșt, să auzim când vin americanii!”); Octavian Ionică sau Ioniță (,,...al cărui tată scria culegeri de chimie, culegerile de probleme cu care ne
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în urmă, revăd povestea, căci acum este clară.”; ,,Și cărțile. În casa noastră, ocupau pereți întregi, în timpul nostru ocupau ore, zile ani, în inima noastră eram pe rând toți eroii despre care citeam”.; Prima mea amintire despre viață este cu bunicul și este tristă. Tataie pleca la băi. În fiecare an, primăvara pleca (...) Tataie pleca întotdeauna singur, întotdeauna la Felix. Târziu, după ani de zile, a primit mamaie, din greșeală, o scrisoare de la Suzana, iubita de patru săptămâni, din fiecare an
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
să nu te lași călcat în picioare. Să te împaci cu tine, să înțelegi de ce trăiești în anumite condiții geopolitice, să înțelegi sensul, Calea - asemenea martirilor acestui neam, și să te mândrești cu ceea ce ești. Mică fiind, nu înțelegeam de ce bunicul meu, Ștefan, care a luptat la Cotul Donului, plângea când vorbea despre Rege, despre România Mare și despre Dumnezeu. Acum îl înțeleg! - Mulțumim pentru acest mesaj extraordinar! Consemnare: Tamara GORINCIOI
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]