2,586 matches
-
științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă modernă” de unul singur, deoarece Îi lipsește „cunoașterea științifică temeinică” necesară: „Vectorul științei nu e proletariatul, ci intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea socialistă. Dată fiind răspândirea și puterea istorică a celei dintâi, dezvoltarea spontană a clasei muncitoare va determina Întotdeauna succesul ideologiei burgheze. Lenin a formulat memorabil acest lucru: „tot ce poate să creeze clasa muncitoare exclusiv prin eforturi proprii este o conștiință sindicală”. Conștiința social-democrată, dimpotrivă, trebuie să vină din exterior, adică din partea elitei socialiste. Partidul de avangardă este descris ca fiind
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
adică din partea elitei socialiste. Partidul de avangardă este descris ca fiind conștient, științific și socialist În adevăratul sens al cuvântului și este prezentat În contrast cu masele care sunt, prin extensie, inconștiente, pre-științifice și aflate În permanent pericol de a adopta valorile burgheze. Avertismentele dure ale lui Lenin cu privire la indisciplină - „a devia de la ea șideologia socialistăț cât de puțin Înseamnă a Întări ideologia burgheză” - lasă impresia unui stat-major al cărui control strict este singura contra-greutate la forța unui grup recruți care ar putea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este prezentat În contrast cu masele care sunt, prin extensie, inconștiente, pre-științifice și aflate În permanent pericol de a adopta valorile burgheze. Avertismentele dure ale lui Lenin cu privire la indisciplină - „a devia de la ea șideologia socialistăț cât de puțin Înseamnă a Întări ideologia burgheză” - lasă impresia unui stat-major al cărui control strict este singura contra-greutate la forța unui grup recruți care ar putea În orice moment să se destrame și să se Împrăștie. Uneori, În discursul lui Lenin, metafora armatei și cea a sălii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
a fost Încurajată o alternativă la botez, un ritual numit „octombrizare”. Se pleda, de asemenea, pentru incinerare, aceasta fiind considerată rațională, curată, economică. Arhitecții și planificatorii sociali au inventat noi moduri de trai În comun, menite să Înlocuiască modelul familiei burgheze. Serviciile colective de servire a mesei, spălare a rufelor și Îngrijire a copiilor promiteau să elibereze femeile de diviziunea tradițională a muncii. Locuințele erau explicit destinate să fie „condensatori sociali”. „Omul nou” - bolșevicul specialist, inginer sau funcționar - a ajuns să
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
p. 117. Peter Rutland m-a informat că aceste parade nu erau organizate doar de mișcări politice cu ideologii autoritare, ci făceau parte și din manifestarea preciziei mașiniste și a coordonării de sus aplicate sportului și Împărtășite de mișcările naționaliste, burgheze și democratice. Desigur, tradiția „mișcării de masă” coordonate supraviețuiește Încă, după cum se vede cu ocazia paradelor organizate În Statele Unite În pauza meciurilor de fotbal american. Pentru mai multe amănunte privind mașina ca metaforă a mișcărilor sociale, vezi Capitolul 6. Casa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
expunerea didactică, cartea se deschide cu un capitol despre Familia limbilor și popoarelor germanice, care oferă cititorilor, într-un stil cursiv și agreabil, o informație de tip enciclopedic. Autorul indică în prefață intenția de „a scoate periodizarea de sub semnul ideologiei burgheze” și alege soluția de a trata literatura germană a anilor 1933-1945 urmărind trei filoane: literatura nazistă, literatura emigrației interne și literatura din exil. Literatura de limbă germană din perioada care urmează încheierii celui de-al doilea război mondial este abordată
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
literară” este susținută de F. Aderca (de pildă, la volumul În munții Neamțului de Calistrat Hogaș), cea „dramatică” de Paul I. Prodan (la piesa Moartea lui Dante de N. Iorga). G. Bacovia semnează eseul Zborul cărților, Șt. Zeletin, articolele Revoluția burgheză în România și Dezvoltarea socială a României, F. Aderca, Mișcarea literară. După necrologul Duiliu Zamfirescu, este reprodusă o poezie a acestuia, Crinul. Șt. Braborescu traduce fragmente din Hamlet de Shakespeare, Const. A.I. Ghica, versuri din Heine și Henri de Régnier
IZBANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287656_a_288985]
-
Bădescu, Sincronism european și cultură critică românească, București, 1984. 6 Cf. Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească 1866-1900, București, 1998. 7 K. W. Swart, Sale of Offices in the Seventeenth Century, The Hague, 1949. • Ion Ionașcu, Concluzii greșite în istoriografia burgheză despre domnia lui Nicolae Mavrogheni, în „Studii“, 15, 1, 1962, p. 69-109. în Moldova)9 este normală în raport cu media europeană și comparabilă cu situația din Germania, Franța sau Italia - față de procente excesive în Ungaria (4,6%) și de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afirma că rolul cursurilor era acela de a-i face pe preoți să înțeleagă transformările sociale și politice care se petreceau chiar sub ochii lor. Cursurile trebuiau să transforme principiile și convingerile generației de sacerdoți care se instruiseră în „școala burgheză“, deoarece aceasta le imprimase un model de gândire nerealist, centrat pe o lume a ideilor abstracte care îi îndepărtase și separase pe țărani și muncitori 66. Cursurile aveau menirea de a pune la îndemâna preoților (așa cum susținea prot. Gh. Maior, delegatul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să obțină în prealabil acceptul Consiliului Dirigent, cel al guvernului de la București și cel al delegației românești de la Conferința de pace de la Paris. În plus, Maniu, spre deosebire de Erdelyi, cumnatul său, era mai înclinat să susțină „pe socialiști și pe elementele burgheze democratice“ din Ungaria, decât pe aristocrații maghiari. În sfârșit, Iuliu Maniu se pronunța ferm, cel puțin în acel moment, împotriva planului de realizare a unei uniuni româno-maghiare: „O asemenea uniune este pentru noi absolut inacceptabilă. Ea ar însemna dictatura ungurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nutrind speranța că, o dată cu creșterea reprezentării partidelor de masă, confesionale și socialiste în camerele legislative provinciale și în Parlamentul central, se va obține și o diminuare a acutelor conflicte naționale ce dominau scena politico-parlamentară a monarhiei, prin reducerea ponderii partidelor burgheze sau conservatoare, naționaliste 5. Ca urmare, după ce, în ședințele din septembrie-octombrie 1905 ale Camerei Deputaților, a fost dezbătută o rezoluție pe tema necesității reformei electorale 6, guvernul condus de baronul Paul von Gautsch și-a anunțat intenția de a modifica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în camera legislativă provincială, menită se rezolve trei mari probleme dominante în viața politică a monarhiei și anume: disputa pe chestiunea națională, apoi cea de ordin economic, dintre agricultură și industrie, și, în fine, cea socială, legată de tendința clasei burgheze de stopare a pătrunderii tot mai pronunțate a proletariatului în viața politică 23. În ședința Dietei din 20 octombrie 1908, deputatul Aurel Onciul a propus un proiect de reformare a legii electorale, pe baza dreptului de vot universal, ce prevedea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
revoluție. Menirea acestei propagande este complexă; vizează lămurirea „poporului“ asupra misiunii sale de construire a unei lumi noi și mai ales vizează formarea proletariatului. Cealaltă misiune, la fel de importantă, urmărește distrugerea capitalismului și în special un „război al nervilor“ cu clasa burgheză până la a-i • Apud „Expres International“, an II, nr. 14, 1991, 10-16 aprilie. Vezi Richard Pipes, Russian Revolution, New York, Vintage Books, 1990, p. 792, passim. Printre lecturile necitate, care „au făcut bine“ demersului nostru, notăm: Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii. Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Victory. Why and How?, Arthur E. Adams (ed.), Boston, D.C. Heath and Co., 1940, p. 97-102. paraliza forțele de apărare. Mai ales din perspectiva acestei misiuni propaganda devine totală, menită să vizeze nu numai latura politică, ci toate elementele civilizației burgheze și ale societății capitaliste 4. Astfel se explică impactul Revoluției din octombrie asupra lumii contemporane a secolului al XX-lea5. Amplitudinea propagandei bolșevice trebuie corelată cu filosofia materialistă și concepția ei asupra omului: condiție sau produs al raporturilor de producție. Pusă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iluzia politicii 95. În lipsa unei dezbateri asupra gestiunii oamenilor și lucrurilor, se discută despre scopuri și valori ca despre unicul conținut și fundament al activității publice 96. După Revoluția din 1789, ideea de egalitate funcționa ca orizont imaginar al societății burgheze, niciodată atins, dar invocat mereu ca o denunțare a respectivei societăți 97. Ea făcea obiectul multor controverse și încăierări, adunând în berării o mulțime de vorbăreți dornici să rezolve pe loc impasul cu pricina. Între acești tineri pierde-vară se afla
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu era acceptat, evreului i se atribuiau porniri dușmănoase. Tuturor li se părea normal ca un individ refuzat pretutindeni, mereu în trecere, să nu se simtă obligat față de comunitatea care îl îngăduia vremelnic. Prejudecățile care garantau confortul mental al societății burgheze recomandau evreul ca suspect învederat, ca subversiv înrăit. În virtutea unor deducții circulare, era perceput drept antisocial pentru că era un rătăcitor și drept imoral pentru că rămânea un marginal. Deci, nimic de făcut. Cuvântul „evreu“ nu indica neapărat o particularitate rasială sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sursă a respectului față de propria persoană, „câștigurile secundare“, micile profituri ale stigmatizatului 109. Simplificând lucrurile, romantismul era o trăire acută a prezentului, dar exprimată artistic 110. Obiectul urii și al batjocurii nu putea fi decât filistinul, ipostază tipică a ipocriziei burgheze 111. Exemplul cel mai bun îl constituia Germania, unde critica mentalității filistine - cu toate îngâmfările ei greoaie și stupide, cu prozaismul cras, cu prețuirea falsă și total disproporțională a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale - a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a valorilor intelectuale, pentru a masca preocuparea obsesivă față de cele materiale - a jucat un rol esențial în tabloul vieții culturale din prima jumătate a secolului XIX112. Aprecierile gravitau în jurul antitezei dintre puterile creatoare ale imaginației și banalitatea deconcertantă a lumii burgheze, cu seriozitatea ei solemnă și goală 113. Așa se făcea că termenul „filistin“, unul peiorativ, a căpătat în plus un înțeles social bine definit - mai întâi în Germania, apoi în celelalte culturi apusene 114. Era definit, în primul rând, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doar interesele practice 115. Această critică a fost preluată de tinerele grupări radicale din anii ’30 și ’40 ai secolului XIX, formulată ca opoziție fermă între două tipologii: revoluționarul și filistinul 116. Inițial, o formă de protest estetic împotriva mentalității burgheze, antifilistinismul devenea un instrument al criticii ideologice și politice 117. • Sorin Antohi, Civitas imaginalis, București, Editura Litera, 1994, p. 232. • Ibidem, p. 235-236. • Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, București, Editura Univers, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
disprețuit în același timp, al doilea, prinț al spiritului făcând negoț, vrând-nevrând, cu intimitatea sa cea mai secretă 122. De simpatia lui se bucurau toți cei care refuzau servituțile vieții utilitare: săracii și mai ales declasații, cei pe care prejudecata burgheză îi excludea (boemul, pictorul, prostituata, actorul, nobilul ruinat) și care urmau, analogic, destinul liber cugetătorului nefericit 123. Muncitorul era, așadar, un alter-ego al lui Marx. Teoriile lui Marx sunt autoreferențiale și au rolul de a trata, întâi de toate, indispozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Porumbacu); William Shakespeare, Opere, București, 1962 (în colaborare cu Mihnea Gheorghiu și Tudor Vianu); Antologia poeziei chineze clasice, îngr. Romulus Vulpescu, București, 1963 (în colaborare); Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, București, 1964; François Billetdoux, Trebuie să treci prin nori. Epopee burgheză în cinci mișcări, București, 1967; Luigi Pirandello, Răposatul Mattia Pascal, pref. Edgar Papu, București, 1968; Poezie nordică modernă, I-II, București, 1968 (în colaborare cu Vasile Nicolescu, Veronica Porumbacu, Petre Stoica); Robert Desnos, Noaptea nopților fără iubire, București, 1969 (în
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
se anunță că „«Facla», asociindu-se ziarului socialist «România muncitoare», deschide o listă de subscripții pentru fondul electoral al Partidului Social Democrat”. Susținătoare a marxismului și a internaționalismului, revista utilizează pamfletul politic pentru a critica, într-o manieră ironică, ideologia burgheză „retrogradă” a partidelor la putere și orice curent de gândire ce ține de trecut, cum ar fi junimismul. În acest spirit, Tudor Arghezi semnează pamflete anticlericale, iar N.D. Cocea, pamflete antimonarhice, cultivarea acestui gen publicistic reprezentând o trăsătură distinctă a
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
în literatura română, 1887). Idealurile sociale generoase și literatura militantă au fost înlocuite, datorită noilor factori sociali, cu pesimismul artiștilor și indiferența publicului (Cauza pesimismului în literatură și viață, 1891, Asupra mișcării literare și științifice, 1893). De asemenea, anomaliile societății burgheze devin tot atâtea pricini ale pesimismului. Din studierea a ceea ce consideră a fi noua poziție socială a intelectualilor în România, D.-G. dezvoltă teoria apariției „proletarilor intelectuali” și a „artiștilor proletari culți”, încercând să caracterizeze global literatura produsă de această
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
pe o largă suprafață a decorurilor, mediilor și experiențelor care intră în vederea romancierului (Bucureștiul văzut în diverse secvențe și contexte temporale, interioarele, Constanța de dinaintea intrării României în primul război modial, Germania tulbure a anilor ’20, casa părinților, mediile politice, aristocratice, burgheze, familiale, studențești, adolescentine, perioada de ocupație a nemților, cele câteva tulburări erotice ale naratorului), cât din intensitatea surprinderii lor pe pelicula unui ieri real și veridic. Cartea reconstituie, în formatul mimat al unor amintiri desfășurate după o cronologie foarte personală
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]