3,270 matches
-
de clasa de mijloc și de a promova ideea unei separării identitare, În special datorită faptului că se bazau pe surse de venit diferite, alegerile sociale și politice ale membrilor intelighenției erau cu toate acestea adesea similare cu cele ale burgheziei antreprenoriale. Cele două grupuri se asemănau și În consumul cultural, care includea aceleași ziare și aceeași literatură cu pretenții. Tocmai datorită unor astfel de similitudini, intelighenția Încerca să Își afirme o identitate distinctă, bazată pe alte atribute, În special morale
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
despre „o criză intelectuală” În România. Într-un eseu intitulat Laboratoriile și intelectualii, Gheorghe Marinescu, viitorul director al Societății Române Regale de Eugenie, Își exprima Îngrijorarea profundă În legătură cu posibilele consecințe ale războiului pentru moralitatea societății românești. Acei nouveaux-riches ai războiului (burghezia micilor Întreprinzători) și partidele politice, În opinia sa, „paralizează buna voință a tinerilor cari ar voi să se consacre cercetărilor de laborator...”5. Într-o astfel de descriere, imaginea intelectualilor devine aceea de victime ale noului val de materialism și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nu aibă vreun efect pozitiv pentru comunitatea mai largă, ci mai degrabă să dizolve orice sentiment de solidaritate socială. Mai mult, valorile acestor nou-Îmbogățiți păreau detașate complet de orice sentiment al responsabilității morale față de bunăstarea națiunii. În locul acestei atitudini morale, burghezia micilor Întreprinzători valoriza, În opinia lui Marinescu, bunurile materiale și excesul Împotriva moderației, comportamentului reținut și demnității, valori morale pe care și le revendicau noii ocupanți ai profesiilor liberale 6. Marinescu nu definea Însă clasa mijlocie a Întreprinzătorilor pe criterii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
după 1948, când mișcarea eugenistă fusese desființată. Așa cum Banu subliniase deja În 1937, doar un stat totalitar era capabil să susțină un program de reformă totală. Regimul comunist avea Însă propria viziune despre reformă, În cadrul căreia eugenia era identificată cu burghezia și dictaturile naziste. Eugenia a devenit un cuvânt tabu până În anul 1960, deși mulți adepți ai eugeniei au fost În continuare tolerați În viața publică. Numele diferiților promotori ai eugeniei, incluzându-le pe cele mai cunoscute, ale lui Moldovan și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unui veac zbuciumat, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. 24. Ștefănescu-Goangă, Selecțiunea capacităților, p. 8. 25. Donald Mackenzie, „Eugenics in Britain”, Social Studies of Science, vol.6, 1976, pp. 501-502. 26. Încercarea de a defini inteligenția ca grup social distinct vizavi de burghezia Întreprinzătorilor era un alt aspect care se adăuga la inconsistența viziunii eugeniste despre clasa de mijloc. Vezi capitolul 4. 27. Iordache Făcăoaru, „Pagina biopolitică, demografică și eugenică. Inteligența naturală În raport cu clasele sociale șpartea a douaț”, Transilvania, vol. 70, nr. 1
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pp. 1-2. Ygrec, Doctorul, Problema sifilisului În fața bugetului țării, București, 1930. Ygrec, Doctorul, Rasa și rasismul. Cea mai mare escrocherie științifică a secolului, Adam, București ș1935?ț. Zelea-Codreanu, Corneliu, Pentru legionari, vol. 1, Totul pentru țară, Sibiu, 1936. Zeletin, Ștefan, Burghezia română. Originea și rolul ei istoric, București, 1925. Zolog, Mihai, „Baza biologică a instrucției școlare”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 6, nr. 1-3, ianuarie-martie 1935, pp. 5-15. Zolog, Mihai, „Un caz indicat pentru sterilizare eugenică”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Realitatea relațiilor dintre sociologia elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele dominate: muncitorii și țăranii (Aron, 1960, pp. 279-280). Apoi, găsim la Marx schița unei teorii a claselor de factură universală, cea conținută în formula abruptă din Manifestul partidului comunist: „Istoria tuturor societăților până în zilele noastre este istoria
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rândul claselor inferioare. Este un fenomen general. Aproape toate revoluțiile au avut ca lideri membri disidenți dintr-o elită (ibidem, p. 71). Și din acest punct de vedere socialismul constituie un exemplu: „Ăliderii socialiști se recrutează în principal din rândurile burgheziei” (ibidem, p. 73). Din această perspectivă paretiană, lupta pentru controlul mijloacelor de producție și pentru repartiția beneficiilor producției nu constituie decât un caz particular; de o importanță mult mai generală este lupta pentru dominarea statului de către minoritățile cu vocație de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
categorii să se impună, pentru că se află chiar la baza scării sociale: doar ea este clasa exploatată și, mai jos decât ea, nu mai sunt decât niște minorități marginale. Din acest punct de vedere, imaginea confruntării dintre clase e înșelătoare. Burghezia cu funcție de clasă n-a exercitat puterea: o elită guvernamentală a exercitat-o pentru ea. Cu atât mai mult, clasa muncitoare n-ar putea decât să delege puterea unei minorități care o va exercita în numele ei. Astfel, revoluția proletară la
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În concepția de inspirație marxistă, această suprapunere nu e totuși o constantă a istoriei: ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Claude-Henri de Saint-Simon, L’Organisateur, în Oeuvres de Saint-Simon, publicate de membrii Consiliului instituit de Enfantin, vol. 4, Dentu, Paris, 1869, pp. 17-21 (ediție nouă, t. II, Anthropos, Paris, 1966). Teoria clasei timpului liber După felul în care este definită burghezia în optica marxistă, drept o clasă care prosperă prin însușirea unei părți a plusvalorii rezultate din activitatea productivă, este posibil să descriem întreaga elită ca pe o clasă care-și consolidează puterea datorită unui surplus de timp liber rezultat din
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
artistic, ludic sau sportiv. Capacitatea unei pături sociale privilegiate de a-și impune gusturile și de a conferi o dimensiune universală preferințelor sale n-a fost deloc repusă în discuție. Această capacitate era indicele clar al existenței unei clase sociale (burghezia) care a câștigat o poziție dominantă în toate domeniile vieții. Desigur, puteai să nu aderi la judecățile ei de gust (să preferi, de exemplu, acordeonul în favoarea unor instrumente mai nobile, dar te-ai fi descalificat ca lider de opinie. Restructurarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
să traducă în termeni politici și instituționali o schimbare faptică operată deja cu mult timp în urmă. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, nobilimea se mai bucura de aparența puterii, dar, în realitate, aceasta îi scăpase din pricina alianței monarhiei cu burghezia în ascensiune: În secolul al XVIII-lea existau încă mari seniori ce purtau titlul de guvernatori ai unor provincii”, însă partea reală aparținea intendentului. În ochii aristocrației, intendenții erau „reprezentanții unei puteri intruse, niște oameni noi, funcționari ajunși la guvernare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
În secolul al XVIII-lea existau încă mari seniori ce purtau titlul de guvernatori ai unor provincii”, însă partea reală aparținea intendentului. În ochii aristocrației, intendenții erau „reprezentanții unei puteri intruse, niște oameni noi, funcționari ajunși la guvernare din rândurile burgheziei și ai țăraniloră Și totuși, acești oameni guvernau Franța”. Astfel, Tocqueville ne descrie două elite concurente în confruntare, una câștigând progresiv teren fără a beneficia de gratificații simbolice în raport cu puterea ei crescândă, cealaltă cramponându-se de privilegiile sale și refuzând
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pp. 260-261). Studiul clasic în care a fost sistematizată de Titu Maiorescu celebra teorie a formelor fără fond este În contra direcției de astăzi în cultura română (1868). Concluzia la care ajunge Maiorescu este formulată fără echivoc: procesul de naștere al burgheziei românești și introducerea principiilor și instituțiilor moderne în politică, știință, jurnale, academii, școli, literatură, muzee, conservator, teatru, constituție sunt opere artificiale, de imitație a unor forme fără fond. Această viziune s-a întrupat într-o mentalitate care a dominat imaginarul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de mărfuri capitaliste, proces care nu se putea produce în proporții semnificative decât după emanciparea țăranilor și apariția proprietății țărănești (Costea, Larionescu și Tănăsescu, 1996, p. 341). Modelul formelor cu fond Ștefan Zeletin (1882-1934) a făcut din lucrarea sa fundamentală Burghezia română. Originea și rolul ei istoric (1925/1991) un argument redutabil pentru teoria formelor cu fond pe care a contrapus-o teoriei formelor fără fond, susținută de reprezentanții sociologiei critice. El va susține că tranziția societății românești spre modernitate a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
prin asumarea de către o elită guvernantă imorală și incompetentă de idei, principii, instituții avansate din occident fără acoperire în elementele economiei burgheze, adică forme fără fond. Opțiunea lui Șt. Zeletin este formulată fără echivoc; el preciza faptul că deși principiile burgheziei apusene de libertate și egalitate au pătruns în plin Ev Mediu românesc, când nu se putea vorbi de condițiile sociale favorabile înfăptuirii lor, „ideile liberale nu au avut un caracter democratic modern în faza precapitalistă: ele au luat caracterul liberal
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Cele trei faze ale evoluției capitalismului, preciza Zeletin, constituie etapele sale fundamentale care ajung să creeze „și forme corespunzătoare de organizare socială” (Zeletin, 1991, p. 34). În funcție de forma de capital care predomină - comercial, industrial și financiar -, se constituie tipul de burghezie care îl mânuiește și structura societății respective. Societatea românească a intrat în faza mercantilistă, de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin, în care predomină comerțul și camăta, după liberalizarea comerțului (1829). Plămădirea burgheziei românești și a statului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
corespunzătoare de organizare socială” (Zeletin, 1991, p. 34). În funcție de forma de capital care predomină - comercial, industrial și financiar -, se constituie tipul de burghezie care îl mânuiește și structura societății respective. Societatea românească a intrat în faza mercantilistă, de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin, în care predomină comerțul și camăta, după liberalizarea comerțului (1829). Plămădirea burgheziei românești și a statului național centralizat modern, scria autorul, sunt două procese ce se contopesc în unul singur, care dă esența mercantilismului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
se constituie tipul de burghezie care îl mânuiește și structura societății respective. Societatea românească a intrat în faza mercantilistă, de formare a burgheziei naționale cu sprijinul capitalului comercial străin, în care predomină comerțul și camăta, după liberalizarea comerțului (1829). Plămădirea burgheziei românești și a statului național centralizat modern, scria autorul, sunt două procese ce se contopesc în unul singur, care dă esența mercantilismului românesc. Cea de-a doua fază, liberalismul, urmează mercantilismului, fiind la antipodul acestuia. Doctrină a libertății totale, a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
acestei schimbări este creșterea valorii pământului, unealtă redutabilă de distrugere a vechiului regim cu proprietatea sa uzufructuară (Zeletin, 1991, p. 67). Acest model de factură raționalist-liberală sistematizează fenomenele noi care au marcat opera de modernizare a societății românești: a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor „plămădind, pas cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fost sociologul care a înțeles cel mai bine funcțiunea statului național român în „era mercantilismului” (1866 și până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, scria Șt. Zeletin, alcătuită dintr-o „oligarhie politică influențată de ideile liberale și care guvernează în interesul burgheziei” este ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară; ea îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în proces de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în curs de formare în conformitate cu normele societății
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, scria Șt. Zeletin, alcătuită dintr-o „oligarhie politică influențată de ideile liberale și care guvernează în interesul burgheziei” este ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară; ea îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în proces de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în curs de formare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
clasei muncitoare în curs de formare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, C. Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba de poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, C. Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba de poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu este interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici în descentralizarea administrativă care i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se perpetuează și după 1989 (Tănase, 1995, p. 3
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]