1,697 matches
-
din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o movilă de butuci. Nu pornise bine la treabă cel dintâi, că bătrânul cel mititel se opri, scoase o pereche de ochelari strălucitori și începu să-și ascută fierăstrăul. Finului i se tăie brusc avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mai făceam o sută de pași până în dreptul cimitirului de pe Delături. Acolo, după ce depășea ultima casă și o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat de praf sau de noroaie care ajungeau până la butucul roții, când erau ploi multe. De o parte și de alta, se înșirau câteva livezi, cu meri tineri. Dincolo de ele, începea câmpul din partea de miazăzi, iar "drumul" devenea "Calea Brezii", după numele unui sat vecin. La o răspântie, Calea Brezii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
toate dorințele ucigătoare care o controlau și să recunoască în ele niște năluciri. Nimic n-avea forța s-o rănească, dacă forța asta nu venea chiar de la ea însăși. Fiecare barieră de care se lovise vreodată nu era decât un butuc chinezesc pentru degete, care se deschidea imediat ce înceta să mai tragă. Ar putea pur și simplu să privească, să învețe despre noul Mark, să-l asculte pe Daniel, fără a fi nevoită să-l înțeleagă. Problemele celorlalți îi priveau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ciudați urcîndu-se și coborînd, ca pe un rău necesar. În ultimele cîteva luni, tramvaiele nu mai circulaseră în oraș. Șinele fuseseră luate, iar suprafața celor care rămăseseră la locul lor nu mai e strălucitoare, ci tocită și înnegrită. Traversele si butucii fuseseră luate de cei ai căror familii aveau nevoie de lemne de foc. Dar chiar marile adăposturi sînt aproape goale. Cele mai bune vagoane și garnituri fuseseră confiscate și duse în est pentru a fi folosite în orașele bombardate. Totuși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nopțile cu lună plină. O ținea strâns de mână, ca să nu pornească... Într-o iarnă, cineva îi dăruise o pereche de ghete cu patine. Zenobia se căznise zile în șir, zadarnic, să le folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
puternic de urină, ca o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
orez, Vino. maică, de mă vezi, Cât grîele îs mai verzi. Grîele s-or secera Și noi ne vom depărta. Frunză verde fir de orz, Cine-o stârnit hai la sorți, Putrezi-i-ar carnea-n gros Și picioarele-n butuci. 203 Frunză verde siminoc, Tot orașu-i cu noroc Numai Plevna stă în foc; Osman Pașa la mijloc Și strigă în gura mare: - Săriți Turci, săriți Tătari, Că ne-o pus Rușii la cale. Șed armați și îmbrăcați Cu mușamale, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l scoate-n câmp afară. 216 Frunză verde de cicoare, Toată lumea-i la răcoare, Numa eu-s la - nchisoare, La Iași în temnița mare, Cu doi butuci în picioare. Frunzuliță de negară, Am primit o veste - asară, Că și puica-i la opreală, La opreală părintească, Pentru fapta voinicească. Ea din ochi negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă, Nu mă mustra, tătucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la codru des Și din el să nu mai ies, Numai sara la potici Să culc mândre și voinici, Să-mi fac bani de cheltuială Și straie de primeneală. 232 {EminescuOpVI 233} L. SOCIALE 217 Frunză verde de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-o ia. 328 Lele - a dracului să fii, De nu-i merge un-te-mbii Pe cărarea fântânei Să-mi sting focul inimei. 257 17 - c. 628 {EminescuOpVI 258} R. JOCURI DE COPII - MNEMOTEHNICE 329 Tuci, tuci, tuci Pân butuci Mîncare-aș pîne cu nuci. 330 Mere rața pân tulei Ca și cum e rândul ei, Dar găina cîrcîea Că zicea c-a me și ea, Cucoșul cotcoreza Că zicea că n-a lăsa, Zicîndu-i că-i poruncește Ca și când o cocoșește. 331 Mere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală violetă... Își ridică brusc capul Scuturîndu-și buclele albe. ― De ajuns, Melania! Nu e acum momentul să visezi. Îți propun s-o iei sistematic. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
devii mai inventiv în domeniul nenorocirilor. Să deschid mașinile cu umbrela, simplu, cu capătul ăla, da, cu căpățâna de conserve, e o sculă bună, la mașinile care erau atunci. De proastă ce-i Dacia, și dacă apeși mai tare în butuc se deschide. Sunt cele mai proaste mașini ca încuietori. Era să mor asfixiat într-o mașină, am vrut s-o pornesc, am legat firele pe direct, n-am legat bine, a făcut scânteie, s-a topit plasticul, și mult fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plumb, după aia, cu-o cârpă, trăgea de el. Era avansat. Când spărgeam locuințe, aveam pontoarcă, cum îi spunem noi. Din arcul de la ceas, se face un fel de pieptene din arcul de la ceas. Se fac șase dinți, cât are butucul, și cheia se taie jumate, așa. Se taie partea cu zimții, se bagă dinții unul câte unul la pieptene și-mpinge cățeii în jos. Când ați băgat jumatea de cheie și-ați apăsat în jos, s-au dus toți cățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
LÎNGĂ LAC Lângă ape verzi s-adună cărările. Sunt liniști pe-aici, grele și părăsite de om. Taci câne, care-ncerci vântul cu nările, taci. Nu alunga amintirile ce vin plângând să-și îngroape fețele-n cenușa lor. Sprijinit de butuci îmi ghicesc soarta din palma unei frunze tomnatice. Vreme, când vrei să iei drumul cel mai scurt, pe unde apuci? Pașii mei răsuna în umbră, parcă-ar fi niște roade putrede ce cad dintr-un pom nevăzut. O, cum a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de goți, Gallus, asasinat de soldații care l-au aclamat pe Emilianus, pentru ca după două luni să-l omoare și pe acesta. Galienus a avut aceeași soartă, Aurelian, asasinat, Probus, ucis și el. Până la Dioclețian, tronul Romei a fost un butuc de abator. Într-un secol de crime, singurul care a murit în patul lui a fost Tacit, un descendent al istoricului, dar a murit după câteva luni de la suirea pe tron, fiind foarte bătrân... ― Istoria te poate învăța, uneori, cât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
i-a întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i?“. Cel care stătea cu fața la Marciano a răspuns: tocmai tăia o coardă de viță. Cel cu spatele la el, a răspuns: „Mi se pare că se odihnea rezemat de un butuc de viță“. Cel din dreapta a răspuns: „L-am văzut luând ceva din vița-de-vie și ducând la gură“. În fine, cel din stânga a răspuns: „Se uita țintă la o coardă de viță ținând în gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu fac cenușă Când mintea voastră e chibrit. Stins, orb și fără vlagă Port
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care bunicul era foarte mândru. Acești butuci de vie făceau cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar cel mai mult îmi plăceau merele care erau mici, dar foarte dulci și cu un gust special. Și acum când mă gândesc, îl
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și ia privirea din mijlocul cercului. A trebuit să facă un efort ca să nu țipe și să o ia la goană. De la înălțimea unui butuc, capetele a doi garimpeiro: negrul Rafalo și cel numit Lucas, îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor reuși să se răzbune. Războinicii și vraciul sosiseră împreună la butuc. La trecerea lor, tribul se dădu în lături cu respect și acum forma un larg și tăcut cerc. Xudura se postă dinaintea capetelor și începu să le acopere cu blesteme, strigând din răsputeri și agitând în fața lor un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cea mai mare grijă o desprindeau de țeastă, folosindu-și degetele și cuțitele lor foarte ascuțite. Când au terminat - murdari și însângerați -, arătară mândri pieile goale, moi ca niște baloane dezumflate, rămășițe respingătoare pe care le așezară din nou pe butucul de lemn. Kano luă țeasta negrului, alt războinic, pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu nisip niște recipiente pe care le puseră pe foc, împreună cu niște pietre mari și rotunde. În vremea asta, Xudura părea mai concentrat decât oricând, înșirând trestii pe niște lungi ace de os pe care le așeza lângă el, pe butucul din mijloc unde se așezase. Când păru să fie gata, dădu jos de pe lance, unde rămăsese toată noaptea, capul lui Lucas, îl insultă de mai multe ori ca să se convingă că nu putea să se apere, și ridică acul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ajungem până într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse în satul yubani. Femeile trebăluiau în colibe, copiii își recitau lecțiile sub copac, iar bătrânii stăteau la soare pe butuci groși ciopliți, dar nu-i zări nicăieri pe războinici. José Correcaminos îi ieși în întâmpinare. — Bine ai venit! îl salută el. Kano a povestit aventura cu mașinile și tribul îți mulțumește. — Unde sunt războinicii? — La vânătoare... S-au dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tunel subteran plin cu hipioți nemți, în timp ce deasupra ar colcăi gândaci. Îngrozită, și-a dus o mână la gură. —De fapt, a remarcat Jake, inspectând un bulgăre de țărână de pe cămașa jegoasă în carouri, acum că La Gunoi! e pe butuci și-așa mai departe, m-am gândit să plec o vreme în străinătate. —E pe butuci? Alice știa că situația nu era prea roz. Dar se ajunsese chiar atât de departe? Faptul că ea oprise infuzia de bani însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]