723 matches
-
asemenea greșuri nu se întâmplau tocmai des, căci mi-aș fi pierdut toată buna opinie ce avea el de mine. A, ce câne era Milordachi! Rog să nu se supere domnul Coșbuc de acest diminutiv. El nu era un simplu câne ca toți cânii, era prototipul, expresiunea ce mai fină, cea mai perfectă a rasei prepelicarilor. Ce inteligent, ce bun caracter, ce iubitor de stăpân! Ș-apoi era frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se întâmplau tocmai des, căci mi-aș fi pierdut toată buna opinie ce avea el de mine. A, ce câne era Milordachi! Rog să nu se supere domnul Coșbuc de acest diminutiv. El nu era un simplu câne ca toți cânii, era prototipul, expresiunea ce mai fină, cea mai perfectă a rasei prepelicarilor. Ce inteligent, ce bun caracter, ce iubitor de stăpân! Ș-apoi era frumos să-i scoți portretul. Întocmai ca la un cal arab, toate vinele corpului i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
patimă nepotolită; mă pricepea din ochi, asculta de semn, mă înfierbânta, mă electriza, încât de multe ori, în loc să-l conduc eu, mă conducea el pe mine. Bag de samă că m-am întins cam mult pentru a face psichologia unui câne. Cer iertare, dar n-am putut să nu dau cinstea cuvenită memoriei unui amic de casă, care făcea, pot zice, parte din familia mea. Milordachi era considerat ca al noulea copil al meu. O! Dac-aș sta să descriu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
m-am adăpostit la umbra unui stog de fân și, după cer am ospătat bine, cânele și eu, din merindele aduse cu noi din Folticeni, ne-am așezat frumos, la pământ, eu lungit pe spate pe un strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel, cu mare alai, încunjurat de vro trei câni, căci și el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu pot zice însă același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
el era iubitor de animale și fusese în tinereță un călduros discipul a lui Nemrod. Se înțelege de la sine că stăpânul m-a primit cu brațele deschise ca pe un frate mai mic. Nu pot zice însă același lucru despre cânii lui care n-au fost tocmai politicoși față de al meu. Dânșii au început să-l miroase, să-i arate dinții, să-i caute ceartă din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din senin și, dacă nu intervenea Millu cu oarecare gesturi de picioare întovărășite de energicele cuvinte: În lături, cotarle!153 Așa vă primiți musafirul?", desigur ar fi avut loc o încăierare care nu cred să se fi sfârșit în avantajul cânelui meu, dat fiind că el era un fel de cuconaș de târg alintat, deprins pe saltele, pe când cialalți erau niște mitocani de la țară, neciopliți, iuți de colți și care nu vroiau să recunoască rangul musafirului. Negreșit, momentele cele mai plăcute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și mă simțeam mai inspirat în dările de samă ce făceam lui Millu despre expediția mea cinegetică. Millu, ca un vechi amator și mânuitor de pușcă, nu mai sfârșea cu întrebările: cum anume am urmărit fiecare prepeliță, cum a aretat-o154 cânele, cum am împușcat-o, cum mi-a aportat-o155, iar eu unul, care eram de două ori inspirat și de conținutul torbei, și de conținutul butelcelor, îmi simțeam limba dezlegată și, se înțelege, că le istoriseam așa ca fiecare lovitură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
au trezit în deșert ecoul adormit al nopței. Apoi, ca să fie ei bine încredințați că arma mea nu era o jucărie, am tras două focuri în direcția lor, am ordonat jidovașului să deie bici calului și am plecat în galop. Cânele a încetat de a hârâi; jidovașul însă n-a încetat de a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de membru la Curtea de Casațiune, unde a ajuns și stă și astăzi. II Revin acum la ramura picturei cu care se îndeletniceau alți câțiva membri din "Junimea". De când eram mic îmi plăcea să mâzgălesc hârtie. Schițam caii din grajd, cânele din ogradă, motanul din casă, încercam portretul babei Maria care mă dădăcea; apoi, mai târziu, sub conducerea unui francez Cavaroc, am început să desinez de-a binelea, așa că la vârsta de 10 ani eram aproape de aceeași putere ca și profesorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de pe la șesuri; erau mai nalți, mai bine făcuți, mai sănătoși, mai cuprinși. Aveau fiecare coșere încăpătoare, vite în ocol, case curate, bine văruite, acoperite cu draniță 182 și împrejmuite cu grădini pline de pomi roditori. De câte ori treceam prin sate, toți cânii întărtați 183 de veselia noastră gălăgioasă ne ieșeau înainte și ne făceau alai, iar copiii se uitau al noi cu ochi mari plini de mierare, neînțelegând cum se poate ca niște boieri de târg să umble în carul cu boi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strictul necesar de care are un om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie să se justifice, să se scuze sau să se acuze pentru că așa sunt toți oamenii, nemulțumiți. Găsesc totdeauna un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rău Îl Înseamnă Dumnezeu”, spune un proverb ardelenesc <endnote id="(32, p. 528)"/>. La fel se crede chiar și despre animalele care au blana roșcată. Tot În Moldova de Nord, de exemplu, conform tradiției populare, se recomandă „Să nu ții câne roșu la casă” <endnote id="(137, p. 47)"/>, iar „vaca roșie” este considerată o Întrupare a diavolului, care trebuie alungat cu ajutorul descântecelor magice <endnote id=" (259, p. 398)"/>. Credințe similare au și ungurii. Un vechi proverb maghiar spune : „Câine roșu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(743, p. 48)"/>. Folclorista Elena Sevastos a Încercat, În 1889, să sintetizeze modul de a gândi al țăranului român În această privință : „Nu cumva să fie [nevasta] de altă lege, că necinstește neamul și pânea fiilor o dau cânelui. Feciorul de român să ia țigancă, ferit-a Dumnezeu : țiganul nu-i privit de român ca om. [...] Ori să ia românul jidancă, unde s-a mai pomenit una ca asta, chiar de ar fi bătută În aur și În petre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sat fără câini și umblă fără ciomag”, spune un proverb cules de Anton Pann (Povestea vorbei, 1847). Un călător francez printr-un sat românesc ajunge, evident, În aceeași postură ca un negustor ambulant evreu : „Străin, [...] Încungiurat de vro douăzeci de câni, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de franțez” (V. Alecsandri, Balta Albă, 1847 ; <endnote id="cf. 444, p. 207"/>). La fel pățesc și soldații muscali În timpul „invaziunii rusești din 1828” : „[Câinele-lup] Bercea nu s-a putut Împăca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu sunt puse Însă În evidență - ca În celebrele Fisiologuri - caracteristicile fiecărui animal și, implicit, ale nației asociate simbolic acestuia : „italianul e leu, germanul acvilă, arabul vier, turcul balaur, armeanul gușter, indul porumbel, sirianul pește, georgianul berbec, tătarul ogar și câne, cumanul leopard, rusul vidră, litvanul taur, grecul vulpe, bulgarul bou, românul pisică, sârbul lup, ungurul panteră, germanul zâmbru, osetinul cerb, sasul armăsar, polonul sobol, evreul viezure, albanezul castor, egipteanul țap, săcuiul caie [= gaie = șoim], circazianul bivol, persul cocor, croatul aspidă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Revenind la „darurile” pe care divinitatea le Împarte diverselor nații, voi aminti o scurtă invocație populară, În care Dumnezeu este chemat să le dea „bunătăți” creștinilor și „răutăți” tuturor celorlalți : Să trimeată Dumnezeu sănătate La creștinătate, Păgânii, Să-i mănânce cânii, Să dea ciuma-n turci, Râia În jidani, Boala-n țigani <endnote id="(47, p. 150)"/>. Dar adevăratele „daruri etnice” sunt distribuite de Dumnezeu odată cu facerea lumii. Este un subiect comun mai multor legende populare. Una dintre ele a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sa lucrare iudeofobă Despre evrei și minciunile lor. Așa cum am arătat deja, „evreul imaginar” este orb și nu este În stare să vadă lumina intensă pe care o răspândește Cristos. În alte cazuri Însă, În colinde populare românești, de exemplu, „cânii de jidovi” sunt orbiți tocmai de această lumină puternică : Câți numa-l vedea [pe Isus], Orbia și bolnăvia <endnote id="(22, p. 292)"/>. La fel se Întâmplă cu „jidovii” care Îl caută pe „fiuțul sfânt”, ca „să-l taie” : - Dare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răspândirea căruia În spațiul românesc (din secolul al XVI-lea) și În toată Europa s-a ocupat B.P. Hasdeu <endnote id=" (9, pp. 284 ș.u.)"/>. Într-un alt tip de colinde, Isus este Înfățișat purtând un „greu război” cu „cânii de jidovi și cu cânele de Iuda”. Luptând cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]