735 matches
-
de Thomas Wohlfahrt, din partea căruia observ - mai ales că nu e pentru prima dată - o plăcere psihanalizabilă de a ține discursuri, căci nu e vorba doar de obligațiile sale de „boss” al Expresului Literar. Nu e ușor să porți în cârcă acest statut (e chiar o treabă teribil de complicată, mai ales în ce privește coordonarea tuturor „verigilor” traseului - asta se vede foarte bine la a treia escală a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
României, din „uitarea decisă” a Occidentului, aveau dreptul la viață și îl foloseau, acest drept, cum puteau. Mulți occidentali și chiar mulți emigranți români își închipuiau starea populației sub tiranie ca o masă de indivizi triști și revoltați, purtând în cârcă o bandă de profitori și călăi pe care-i urăsc și disprețuiesc din răsputeri. Poate acest lucru s-a întâmplat, de exemplu, în Franța, în Parisul ocupat de nemți, și asta, probabil, pentru că ocupația a durat doar câțiva ani. Dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și organizare. Mai târziu, în cerc restrâns, un istoric din zonă mă pune cu amabilitate la punct: "Nu mai spuneți "musulmanii" ori de câte ori vorbiți despre noi. Eu spun "creștinii", când vorbesc despre francezi? Nu ni-l așezați pe Bin Laden în cârcă, altfel pot și eu să-l pun pe Bin Bush în cârca voastră. Sunt discipolul lui Saladin în aceeași măsură în care sunteți dumneavoastră moștenitorul lui Richard Inimă de Leu". Bine punctat. Laicitatea dovedește înțelepciunea de a contrazice identitatea din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pune cu amabilitate la punct: "Nu mai spuneți "musulmanii" ori de câte ori vorbiți despre noi. Eu spun "creștinii", când vorbesc despre francezi? Nu ni-l așezați pe Bin Laden în cârcă, altfel pot și eu să-l pun pe Bin Bush în cârca voastră. Sunt discipolul lui Saladin în aceeași măsură în care sunteți dumneavoastră moștenitorul lui Richard Inimă de Leu". Bine punctat. Laicitatea dovedește înțelepciunea de a contrazice identitatea din naștere. Dar întotdeauna va reclama o alta în schimb, ceea ce Atatürk înțelesese
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lumea străină, o rată realarmantă încă a voiorismului, egotismului, intertămâierilor și interfelațiunilor reciproc dezavantajoase, o prezență suportabilă a gândirii unice și/ sau a corectitudinii politice, atât de tiranizantă pe axa Washington-Marea Moartă. Cât privește imagina României peste hotare, dusă în cîrcă de reprezentanții săi, astuția sugerată de patafizician pentru îmbunătățirea ei, iat-o: să se aleagă ca președinte, premier, ministru de externe, ambasadori doar Americani, Nemți, Spanioli, Englezi și Francezi! Aceștia, vorovind impecabil limbi streine, s-ar descurca admirabil peste fruntarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mimetică dintre activi și contemplativi e veche de când lumea. Nu e un semn de schizo alunecarea noastră conversațională din profesional în politichia de mărgăritar. Mai degrabă de paranoia: când îmbracă discuțiile noastre aparențele unui delir hermeneutic și punem totul în cârca Guvernoiului, inclusiv ultimul nostru rateu sexual. Deși... să ne gândim o țâră la cetățeanul căruia i se aduce la cunoștință o inginerie bancară tocmai când e pe punctul de a-și încăleca, întru îndeplinirea obligațiilor conjugale, jumătatea legiuită (ca amantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un poem pe care să-l scrii chiar acum? Un poem ocazional? Dacă aș fi Goethe... Să încerc o improvizație: Anii '50 în care mama m-a născut au devenit aproape 50 de ani. Estimp, tatăl meu încă duce în cîrcă trupul meu accidentat de un tractor cu șenile, sovietic. Mă duce în spate și fratele meu mai mare Bandajat cu semne de întrebare.. Fratele meu mai mic oficiază În această pagină, Sfințită De maica noastră, Elisabeta... Crezi în inspirație? Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Bill pe gîtlej zece centimetri de laudanum. După asta s-a oprit din delirul cu „transporturi de M pură, ca lumea” și-a adormit. - Poate-o să moară, a zis Ike Bătrînu’, și or să mi-o pună mie-n cîrcă. - Dacă moare, o tai, am zis eu. Ascultă. Are șase sute de dolari În portofel. De ce să-i lăsăm să-i fure vreun gabor mexican? Am scotocit casa după portofel, dar n-am reușit să-l găsim. Am căutat peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Ci soarele părea un foc, Iar focul se făcea un soare. Am străbătut pădurea pas cu pas, Ca un copac care avea picioare. Trăiam ferice printre oameni, Ei mă vedeau, dar nu știau că sunt. Atâta timp tot tăbârcesc în cârcă, Însă desagii par la fel de goi. Mi s-a părut că viața e un chin, Dar am văzut că e numai o caznă. Întotdeauna o durere e mai mare ca alta, Întotdeauna pietroiul e de vină, nu dalta. Îmi plac zăpezile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mari cheltuieli. Tributul nu fusese plătit în timpul ocupației rusești, astfel că trebuiau achitate rate restanțiere. Trebuia plătită o sumă și la aprobarea de către sultan a învestirii domnitorilor. Costul ocupației și al administrației rusești din ultimii ani a fost pus în cîrca provinciilor, care erau afectate și de instabilitatea lor politică. Existau trei centre ale autorității: domnitorii, adunările și consulatele Rusiei. Așa cum era de așteptat, principala împotrivire față de domnitori era reprezentată de adunări. Boierii din ambele provincii făceau tot posibilul ca să stînjenească
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
semn de carte. 11. Meditații la creativitate 11. Meditații la creativitate Mă rog, nu știu dacă într-adevăr astea au fost cele mai umilitoare chestii. Sau cele mai recente și trebuie să găsesc io urgent o scuză. Să pun în cârca cuiva ce s-a întâmplat. Să-mi explic, să dau vina pe. Poate nici n-are așa mare importanță. Vă ziceam de pregătire, de ce să nu fac pregătire? În facultatea mea, majoritatea profilor doar din asta trăiesc. Și nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de amploarea pe care o luase ecoul cărții mele. Era ceea ce îi spunea și numele, o țață. Ceea ce m-a deranjat întotdeauna la o țață nu e neapărat faptul că te bârfește, că vorbește despre tine. Că-ți pune în cârcă fapte de a căror existență nu ai cunoștință. Nu asta e enervant. În fond, în acest fel ea chiar îndeplinește un rol bine venit într-o comunitate. Pune în circulație mesaje care altfel ar risca să rămână necunoscute. Unele au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mult În dragoste, deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi ani o altă dramă pasională zguduia cronica Bucu reștilor, În care eroul, tânăr sculptor de 27 de ani, bursier al regelui Carol la München și la Milano, se Împușcă de dragul unei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-Tovarășe prim, permiteți să raportez. Se petrece ceva ciudat. Obiectivul susură pe la margini și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-secretar. Parcă făptura (intenționat nu a zis „îngerul“, ar fi putut fi acuzat că manifestă un retrograd spirit religios...) a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Dar toate lucrurile au un sfîrșit, iar Los Ángeles ne-a spus, și el, la revedere. Micul Che și Marele Che (Alberto și cu mine) au strîns călduros mîinile cîtorva prieteni cînd camionul pornea pe drumul spre Santiago, ducînd În cîrca sa puternică cadavrul La Poderosei a II-a. Am ajuns În Santiago Într-o duminică și prima măsură pe care am luat-o a fost să mergem direct la atelierul lui Austin. Aveam la noi o scrisoare de recomandare către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Există și resurse minerale suficiente cît s-o transforme Într-o țară industrială puternică: fier, cupru, cărbune, cositor, aur, argint, mangan și nitrați. Cel mai mare efort pe care Îl are de făcut Chile e să-și dea jos din cîrcă incomodul său amic yankeu, sarcină care, cel puțin deocamdată, pare herculeană, date fiind sumele de dolari americani pe care Statele Unite le-au investit aici și ușurința cu care Își umflă mușchii ori de cîte ori interesele lor economice par amenințate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Nu le spuneam ce fac, și nici ei nu mă întrebau nimic. Îi țineam deoparte de riscurile mele, al căror sens oricum nu-l pricepeau. Dar, prinși în legea tribală a satului și a statului, li s-a pus în cârcă o responsabilitate pe care n-o aveau. Iar eu mă simțeam vinovată, însă nu puteam face nimic, nu puteam retracta un singur cuvânt nici în fața lor, nici în fața statului. Să fi fost acesta locul meu de baștină, patria, doar pentru că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din afară cum e când cineva te despovărează pe dinăuntru de ceva. Am încercat să-nvăț de la ele cum ar trebui să procedez în cazul oamenilor. Dar era cu neputință. Tatăl meu a trebuit să-și ducă singur beția în cârcă, iar mama n-a avut cu cine să-și împartă plânsul - chiar dacă plângeam împreună cu ea, o făceam din alte motive decât ale ei. Mama plângea fiindcă avea de bărbat un bețivan care o amenința cu cuțitul când îl lua la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inutilă. Are nevoie în scurte reprize de frica deprinsă de-acasă și de iritarea permanentă, își reîncarcă bateriile în contact cu vizaviul ocazional, își face plinul servindu-se de persoane fără nici un amestec în toate astea. Cărora le pune în cârcă rea-voință - indiferență, răceală, perfidie - pentru ca, replicând, să poată trece în apărare pornind la atac. Iar dacă vizaviul se poartă prietenos, îl consideră fățarnic. N-ai cum să-i faci pe plac, fiindcă Privirea Străină confundă aceste persoane neimplicate cu viața
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul rădăcinii! Vâscul - că e vâsc - și totuși Cinstea frunzei nu și-o spurcă, Nu-și îmbăloșe gorunii Câți l au tot răbdat în cârcă. Numai unii, Numai uniiă“ („Ascultând anume glasuri“, România literară, 7 aprilie 1977) DUMITRESCU-CODREANU Lucia „Făurind în mod conștient omul, punând desăvârșirea omului ca obiectiv logic și programatic al construcției socialiste, politica înțeleaptă și clarvăzătoare a Partidului Comunist Român concepe umanismul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de lacrimi. Scot un fel de scâncet, apoi un scheunat tot mai jalnic. E clar că o să izbucnesc în hohote de plâns, fiindcă mă simt singură și deznădăjduită. Las oiștea din mâini și vreau să-mi dau vreascurile jos din cârcă, dar o creangă se agață în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și leandri, colaci de sârmă, covoare făcute sul, Oana în cârcă, din joacă, până pleacă studentă-n America, mama în brațe când nu se poate mișca. Cum lesne se vede, revoluția română a dezlănțuit în mine energii de nebănuit, iar cărăușitul n-a mai cunoscut, în ceea ce mă privește, nici o limită
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
raiului, îndemnândul pe acesta să vegheze cu ochi neobosit, să nu cumva se strecoare iarăși sarsailă pe aici, să mai facă oarece năzbâtii până se va întoarce din călătoria ce hotărâse a face, și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
tutungerie. și asta chiar și atunci cînd proprietarul pachetului îmi spunea : „Du-te, că acum le-am luat !“. Mă duceam și vînzătoarea mă privea cu mult regret. De fapt, regretul era al meu și e ne drept să pun în cîrca femeii un astfel de sentiment. Ce știu eu ce era în capul ei ? (N-am să încep acum să presupun ce gîndea - cum ar fi bătaia mîncată de la bărbat în ziua precedentă, faptul că trebuia să meargă după program la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]