773 matches
-
dintre români și hangiii evrei : aceștia din urmă „trăiseră Într-o perfectă armonie și prietenie cu populația” <endnote id=" (261, p. 159)"/>. Cam În același timp, În articolul din 1876 citat mai sus, Mihai Eminescu considera și el că nu cârciumarul evreu era vinovat de „patima beției” de care suferea țăranul român, pentru că „orândarul” și „orânda” erau produse de circuitul economic descris de publicist. Adevăratul vinovat era pentru el moșierul român, care Își plătea țăranii În bonuri cu care ei puteau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
câr ciumă : „Proprietarul impunea fiecărui din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unele plăți pentru muncă se făceau În rachiu” <endnote id="(129, p. 98)"/>. Câteodată, unele legi (precum cea adoptată În 1811 de Dieta Transilvaniei) interziceau cârciumarilor evrei să dea băutură țăranilor În schimbul cerealelor sau al alimentelor <endnote id="(535, pp. 352-353)"/>. Legenda otrăvirii băuturilor La Începutul secolului al XIV-lea, În Europa Occidentală s-a născut legenda conform căreia evreii - complotând sau nu cu alți marginali
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de acasă (Franța) Într-un spațiu cultural străin (Moldova). În schimb, În Europa de Răsărit, același tip de mentalitate (conform căreia evreul ar fi un agent periculos, care Încearcă să distrugă creștinătatea) a impus o altă legendă : otrăvirea băuturilor de către cârciumarul evreu. Nu este vorba aici de „botezarea” băuturilor alcoolice cu apă. De pildă, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
De pildă, francezul E. Desjardins (Les Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104)"/>. Acesta era Însă un obicei banal și uzual, practicat de mulți cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu ocale cu două funduri”, scria Nicolae Filimon despre Bucureștiul Începutului de secol XIX <endnote id="(657, p. 2)"/>. În privința evreilor, legenda a pus În circulație o acuzație
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Juifs de Moldavie, Paris, 1867) scria că prăvăliașii evrei vând Îndeosebi rachiu, de cele mai multe ori dres cu apă <endnote id="(378, p. 104)"/>. Acesta era Însă un obicei banal și uzual, practicat de mulți cârciumari, indiferent de etnie : „Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă și vânzând cu ocale cu două funduri”, scria Nicolae Filimon despre Bucureștiul Începutului de secol XIX <endnote id="(657, p. 2)"/>. În privința evreilor, legenda a pus În circulație o acuzație mult mai gravă : falsificarea băuturilor alcoolice
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Într-o lumină foarte negativă cârciumile ținute de evrei În Polonia <endnote id="(682, pp. 38-42)"/>. Dacă ar fi existat o asemenea legendă, n-ar fi ratat ocazia să o menționeze. În 1832, chiar În Regulamentul Organic al Moldovei, cârciumarilor evrei le erau impuse restricții la comercializarea vinului, pe motiv că aceștia „ar avea adeseaori un vin necurat sau stricat” și că, „prin darea orânzilor pe la jidovi, [...] dovedit este că ei jidovii pricinuesc multă necurățenie În băutură” <endnote id="(322
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1837, de pildă, se spunea că moldovenii din Fălticeni „cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne [cușer] de la evrei” ; <endnote id="cf. 276, p. 82"/>). În 1798, evreii din Oradea (vestul Transilvaniei) se plângeau că autoritățile locale le-au interzis cârciumarilor evrei să vândă băuturi alcoolice creștinilor, „sub pretextul că vând vinul cașer” <endnote id="(124, p. 448)"/>. În anul 1842, traversând Moldova de la nord la sud, dr. Iuliu Barasch constată că În această provincie este „o abundență de băutură” : „nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ca În Moldova. Cârciumele relativ mai bune sunt acele ținute de evrei, cari se bucură din această pricină de o clientelă mai numeroasă” <endnote id="(194 ; vezi și nota 361)"/>. Cam tot atunci (1834), poetul romantic Adam Mickiewicz elogia corectitudinea cârciumarilor evrei din Polonia-Lituania (și calitatea băuturilor lor) prin personajul său Iancăl din poemul Pan Tadeusz : „Bătrân evreu, de-o lume știut ca om cinstit,/ De ani de zile crâșma-n arendă el o ține/ Și nimeni din comună, și nici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de datoria față de Dumnezeu, nimicindu-i mintea ca să uite de datoriile și drepturile cetățenilor, slăbindu-i corpul și scurtându-i viața” <endnote id="(417, p. 7)"/>. Același tip de retorică folosește și Ion Ghica (fost prim-ministru) atunci când vorbește despre „cârciumarii ovrei”, pe care „Îi lăsăm să corumpă și să omoare” oamenii „cu fel de fel de băuturi otrăvitoare”. Într-un text redactat la Londra În 1884, Ghica Își pune propriile gânduri În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
efecte vătămătoare mai puternice, pentru intoxicarea românilor. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea, un alt scriitor clasic român, Ion Luca Caragiale, are față de această problemă o cu totul altă poziție. El ia distanță fața de legenda otrăvirii băuturilor de către cârciumarii evrei. În nuvela O făclie de Paști (publicată În 1889), având ca protagonist pe Leiba Zibal - un hangiu evreu dintr-un târg din nordul Moldovei <endnote id="(vezi 651)"/> -, prozatorul vorbește de „acuzări de otrăvire prin vitriol” datorate răutății sătenilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Ion Agârbiceanu, Îl ia la bătaie pe „jidovul satului” convins fiind că acesta „vinde băuturi otrăvite creștinilor”. Scriitorul Calistrat Hogaș nu neagă legenda otrăvirii rachiului, dar neagă - În modul său sarcastic - că această practică ar fi speci fică doar cârciumarilor evrei : „Se face la noi, În toate zilele și pe toate drumurile, un foarte hazliu patriotism ; se strigă și se scrie că crâșmarul jidan otrăvește populația noastră rurală ; și, pe tema aceasta, se tună atâta Încât ai crede că ultimul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
calea regenerării, ar trebui totuși să se considere că românul, sceptic cum e, dă foarte puțină Însemnă tate faptului că otrava de care moare e jidovească sau curat româ nească”. De altfel, În proza lui C. Hogaș apare adesea și cârciumarul român, care „mânuiește un popor Întreg de pahare și de gărăfi”, fiind dotat „c-o Îndemânare vrednică de cel mai desăvârșit Avrum” <endnote id="(439, p. 97)"/>. Într-un roman al lui Vasile Voiculescu, Zahei Orbul, protagonistul orbește „din pricina băuturii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
popor Întreg de pahare și de gărăfi”, fiind dotat „c-o Îndemânare vrednică de cel mai desăvârșit Avrum” <endnote id="(439, p. 97)"/>. Într-un roman al lui Vasile Voiculescu, Zahei Orbul, protagonistul orbește „din pricina băuturii otrăvite” servite de un cârciumar român din Brăila. În fine, Într-o nuvelă a lui D.D. Pătrășcanu, vinul oferit de preotul Grigore „e lucru bun și fără dres”, „nu-i ca băutura jidovilor : și la măsură lipsă și acridă la gust” <endnote id="(130, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de preotul Grigore „e lucru bun și fără dres”, „nu-i ca băutura jidovilor : și la măsură lipsă și acridă la gust” <endnote id="(130, p. 674)"/>. În prima jumătate a secolului XX, legenda referitoare la otrăvi rea băuturilor de către cârciumarii evrei nu numai că nu a dispărut, dar a și pătruns În discursul oficial, nu doar al românilor, ci și al evreilor. În martie 1910, de exemplu, Uniunea Evreilor Pământeni adresează Parlamentului României o „petițiune” prin care Încearcă să prezinte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
discursul oficial, nu doar al românilor, ci și al evreilor. În martie 1910, de exemplu, Uniunea Evreilor Pământeni adresează Parlamentului României o „petițiune” prin care Încearcă să prezinte netemeinicia nenumăratelor acuzații care se aduc evreilor. În privința nedreptei „Învinuiri că evreii cârciumari otrăvesc pe țăranii moldoveni cu rachiu falșificat”, În petiție se spune : „Ani și ani s-a aruncat defăimarea asupra lor [= a evreilor], sub cuvânt că ei sunt agenții alcoolismului În Moldova, când s-a făcut Însă cercetarea, s-a dat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rachiu falșificat”, În petiție se spune : „Ani și ani s-a aruncat defăimarea asupra lor [= a evreilor], sub cuvânt că ei sunt agenții alcoolismului În Moldova, când s-a făcut Însă cercetarea, s-a dat În vileag că nu există cârciumari evrei În comu nele rurale - legea Îi și oprește dela exercitarea acestei profesiuni la sate - și că otrăvitorii cu basamac [= rachiu inferior] nu sunt ei” <endnote id="(298, p. 282)"/>. În acei ani, principalii propovăduitori ai legendei otrăvirii băuturilor de către
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de evrei În vin, iar Paulescu susținea În 1913 că unii „jidani” au fabricat vin „cu drojdie, glicerină, zahăr și alcool”, pe care autoritățile „l-au confiscat și distrus”. Cât despre „otrăvirea băuturilor tari”, cei doi susțineau că un oarecare „cârciumar ovrei Iancu” vindea rachiu făcut din „eter sulfuric [ ? !], În care e dizolvat un ulei esențial, anemonolul [ ? !], ce este foarte iute și posedă o mare putere vezicantă”. Cei doi au susținut că evreii nu pun „vitriol” În băuturi, ci comercializează unele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care consumatorii le numesc, cu drept cuvânt, vitrioluri” <endnote id="(695, pp. 92-93)"/>. În Pastorala adresată credincioșilor În 1924, Însuși mitropolitul primat Miron Cristea ridică problema „cârciumilor ovreiești”, care „au cotropit poporul, cum nimicește omida toată verdeața unui arbore”. „Unii cârciumari evrei - continuă mitropolitul - introduc În rachiu var, alții vitriol, ca să ardă mai simțitor.” Mesajul mitropolitului a generat unele ecouri polemice În presa vremii, considerându-se că discursul său „contribuie la propaganda antisemită”. Plecând de la acest text, un ziarist de la Cuvântul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vremii, considerându-se că discursul său „contribuie la propaganda antisemită”. Plecând de la acest text, un ziarist de la Cuvântul liber (nr. 7, din 8 martie 1924) comentează unele date statistice, din care „s-ar putea vedea că În satele noastre mulți cârciumari - foarte mulți - sunt creștini, țărani de-ai noștri, deprinși a tăvăli balerca și a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din care „s-ar putea vedea că În satele noastre mulți cârciumari - foarte mulți - sunt creștini, țărani de-ai noștri, deprinși a tăvăli balerca și a zăngăni măsura”. Problema alcoolismului țăranilor români - scrie ziaristul - nu are a face cu etnia cârciumarului <endnote id="(vezi 618)"/> și nici măcar cu numărul cârciumilor din mediul rural : „Nu-i omul bețiv fiindcă este cârciumă În sat, după cum nu-i muierea săltăreață fiindcă are canapea la Îndemână. Și cârciuma și canapeaua Își fac loc acolo unde
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îi vor otrăvi și ameți [pe români] cu tot felul de băuturi și otrăvuri” <endnote id="(392, p. 154)"/>. Din relatările și textele prezentate se poate vedea că, În decurs de un secol, numărul substanțelor cu care au fost acuzați cârciumarii evrei că falsifică sau otrăvesc băuturile este destul de mare : vitriol, var, „alcool de lampă concentrat” [= spirt denaturat], alcool metilic, acid salicilic, glicerină, eter sulfuric, anemonol, leșie (cum se va vedea mai jos) și alte „materii sau dresuri otrăvitoare”. Vitriolul este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel mai des invocată În acest sens, Începând chiar din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dar În acea epocă, acidul sulfuric (În caz că asta Înțelegem prin „vitriol”) era prea scump și prea greu de procurat pentru niște amărâți de cârciumari din satele Moldovei. În plus, este greu de imaginat că astfel de practici puteau fi acceptate din punct de vedere moral și religios. La sfârșitul secolului al XVII-lea, de pildă, Cabbala ascetică prevedea penitențe grele (73 de zile de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vitriol”. Termenul „vitriol” nu desemna acidul sulfuric, ci orice sare a acestuia (sulfat). În Dicționarul său din 1896, de exemplu, Lazăr Șăineanu definește „vitriolul” ca fiind „numele dat odinioară tuturor sulfatelor” <endnote id="(295)"/>. Un sulfat pe care țăranii și cârciumarii obișnuiau să-l pună În băuturi alcoolice era alaunul (sulfat de potasiu și aluminiu), denumit În popor „piatră acră” (sau „sare acră”). Este o substanță care se procura ușor, de la orice „băcălie” sau „spițerie jidovească”. „Jupân Strul, din Târgul-Neamțului, negustor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poloboc sunt de ajuns spre a curăți tot vinul din el” <endnote id="(369, pp. 157-158)"/>. Iată deci un posibil mod de naștere a legendei În discuție. Pentru ca băuturile spirtoase să nu se tulbure și să nu se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se acrească, unii cârciumari (inclusiv evrei) foloseau anumiți sulfați („vitrioluri”). Ulterior, când termenul „vitriol” a căpătat sensul de acid sulfuric (prin prescurtarea denumirilor „spirt de vitriol” și „ulei de vitriol”), ar fi putut să se nască legenda conform căreia unii cârciumari (mai ales evrei !) otrăvesc băuturile cu acid. O altă posibilă explicație a apariției legendei respective este faptul că, Într-adevăr, cârciumarii foloseau acid sulfuric și var, dar nu pentru falsificarea băuturilor, ci pentru Îndepărtarea mirosului de mucegai din butoaiele de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]