927 matches
-
Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit. Ce puneți la cale băieți? - a întrebat Hliboceanu când i-a ajuns din urmă. Păi... Vorbeam și noi ca oamenii... Spuneam că ne-ar prinde bine un crâsnic... Și la ce ți-ar folosi ție un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin de peștișori, ceea ce atrage, desigur, vreo cincizeci de călifari albi și roșii, asemenea unor mărțișoare. Deși credeam că asta-i tot, apare și un cârd uriaș de cufundari... spectacolul începe... Intrând în dumbrăvioară, în apropiere se văd ciute și căprioare. Se apropie încet-încet un cerb cu coarne mândre, împodobite cu ramuri ce se înalță spre cer. În planul îndepărtat, nuanțe diferite de verde creează o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un cântec de leagăn. Șoaptele lor ajung la urechiușele lui Andrei. Acesta se trezește și pleacă împreună cu îngerașii într-o poieniță plină de flori la marginea căreia este un lac limpede, pe care plutesc nuferi albi. În mijlocul lacului, înoată un cârd de rățuște fericite. Andrei zburdă și el cu ceilalți îngerași. La un moment dat, apare în poieniță un fel de înger mai mare, îmbrăcat în lumină. Ochii Lui sunt ca de Cer. Oh! E Iisus! Andrei aleargă în întâmpinarea Lui
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Fata se desprinse din brațele flăcăului. Îl privi dulce. - Vezi, de asta îmi ești tu drag. - Da, vezi, de asta nu am eu parte de tine. Varvara îi sărută scurt obrazul și fugi zâmbind. - Prostuțule. Muzica răsuna în tot satul. Cârduri de fete și flăcăi își făceau loc pe ulițe până la marginea pădurii. Soarele arunca ultimele sale raze fierbinți și scălda casa Rariței, care era proaspăt lipită și văruită. Femeia se primenea în odaia ei. Animalele erau hrănite, păsările închise, dăduse
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
răsul ei cristalin și cântecele sale melodioase. Însă cel mai mult și cel mai mult o iubea neînfricatul Decebal.Așa că de ziua fetei, când ea Împlini cinsprezece ani, Decebal dădu un mare ospăț la care Învită jumătate din Dacia.Soseau cârduri cârduri de musafiri din toate colțurile Daciei, cu daruri care de care mai ispititoare.Cel mai frumos dar i se păru fetei a fi cel primit de la viteazul său tată: acesta Îi oferi un glob cu totul și cu totul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ei cristalin și cântecele sale melodioase. Însă cel mai mult și cel mai mult o iubea neînfricatul Decebal.Așa că de ziua fetei, când ea Împlini cinsprezece ani, Decebal dădu un mare ospăț la care Învită jumătate din Dacia.Soseau cârduri cârduri de musafiri din toate colțurile Daciei, cu daruri care de care mai ispititoare.Cel mai frumos dar i se păru fetei a fi cel primit de la viteazul său tată: acesta Îi oferi un glob cu totul și cu totul din
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile văzute (întâmplător, am mers pe urmele unui bun prieten metafizician, care pregătește un eseu pe tema respectivă), cea botticelliană m-a covârșit de-a binelea prin divina i, seducătoarea levitație
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sunete ascuțite de țiteră și țambal, instrumente de coarde, neapărat: divorțează Mihaela Rădulescu de bogatul ei soț, Elan, vai!, se mută la hotelul Sofitel, ah!, face arte marțiale cu paparazzi de la ziare, ooooo!, își apără copilul de haitele nemiloase, de cîrdurile de piranha, de dragonul fioros, brrr! Pînă mai ieri, Mihaela Rădulescu era o "femeie fantastică", sare cu parașuta de la 2000 de metri, gătește mai ceva ca Mircea Dinescu, Dan Chișu și Bogdan Ulmu, conduce mașini, motociclete și bărici, cultivă mărar
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
ei de apărare, imaginate de Emil Brumaru, sunt infailibile: "A fost odată o prințesă,/ Repede-Repede-o chema,/ Într-un castel pustiu trăia,/ Veșnic întinsă-n catifea/ Sub baldachinul ce i-l țese/ Păianjenul zis Tra-la-la!/ Veneau balauri s-o pețească/ Și cârduri lungi de zmei urâți/ Din țara Marelui Nagâț,/ Dar ea-i primea făcând fâț-fâț/ Din coapsa-i alb dumnezeiască,/ Le da cu tifla și cu-n pârț,/ Și chiar se transforma în broască/ Ca să-i alunge de la ușe..." (p. 5
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
de criză. Cu ei nu se poate înțelege, nu are registru moral, se învîrtește ca un prost în jurul lor. Ștolț nu devine el însuși decât între oameni, acolo își recapătă strălucirea normală a ochilor, ținuta plină de demnitate. Într-un cârd de câini e un naufragiat, atins de un spleen vizibil. În scurt, Ștolț este perfect umanizat. Omenirea este împărțită de Ștolț în clase: din cea dintâi fac parte eu, Ioanide, care sunt singura ființă meritând omagiile lui integrale; a doua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zîmbea și stătea într-o căruță trasă de un măgar cu o goarnă pe genunchi. în căruță erau cutii de jucării colorate care puteau fi cumpărate în schimbul zdrențelor, sticlelor și borcanelor de gem, și în jurul lui se adunase deja un cîrd de copii cu sombreros din carton suflînd strident în fluiere sau fluturînd steaguri colorate și moriști. Cînd dădu cu ochii de Boab și de cărucior țipă: — Faceți loc! Faceți loc! Lăsați-l să treacă. Pe cînd cei doi se tocmeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
știa să citească, le dăduse părinților o satisfacție specială rostind enciclopedie fără să-l fi învățat nimeni, iar cuvîntul avea niște calități cu totul speciale în ochii lui. Rostit în sprijinul minciunii sale, avu un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe povîrnișul adumbrit al unei văi scoase la vedere un cîrd de căprioare. Un mic lac din pămîntul mlăștinos avea o cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aceasta, pururea liberă și pururea vârtoasă prin caracterul poporului ei, să îngăduie a fi cretinizată cu de-a sila prin legi inspirate bilateral de demagogia cosmopolită și de tendențele absolutismului personal. Nu discutăm libertatea noastră și a poporului nostru cu cârdul de ciori pe cari le-am emancipat. Între liber și libert nu există punere la cale în privința dreptului public, căci condițiile sunt absolut inegale. Cel dentăi n-are decât de pierdut, cel de-al doilea numai de câștigat. [21 mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ele e asemenea nul și de nul efect. Frații Scarlat și Dimitrie de doi ani încoace nu mai aveau dreptul de-a vota în colegiul I de Senat și Cameră la Dâmbovița. Iată la ce hal ajunge cine intră-n cârd cu C. A. Rosetti, Giani, Carada, Cariagdis și cum i-o mai fi chemând. La escrocherie politică, la uzurpare de drepturi. Și aceasta s-a 'ntîmplat în județul în care-a trăit omul cel mai drept, dușmanul a toată necinstea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
niște pahare șterse cu ștergare de borangic, se arăta ca o jerbă de flăcări. Ochii țăranilor care-și frecau fețele cu zăpadă luceau roșii și rotunzi ca ai păsărilor. Și chiar păreau, în cămeșoaiele lor albe, cu mâneci largi, un cârd de păsări mari de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe Dunăre înainte de desprimăvărare. Sorții căzură de data asta asupra unui băiat ce avea să devină bunicul lui moș Babuc, adică al lui tataie. Era copil de pripas, și nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe Dunăre înainte de desprimăvărare. Sorții căzură de data asta asupra unui băiat ce avea să devină bunicul lui moș Babuc, adică al lui tataie. Era copil de pripas, și nu ca oricare. Un cârd de fetițe din sat ieșiseră, cu zece primăveri în urmă, la cules brândușe și toporași în crângul din preajmă. Se-ncununau cu ele și rătăceau printre copăceii cărora le-nverzise coaja și care pătau aerul tare cu un miros amețitor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe băncile de lemn înnegrite de fum. Prin începutul de înserare, tramvaiele se-ncrucișau în piață clopoțind asurzitor. Tătica și fetele ieșiră din cârciumă la cinci după-masă și-o luară pe jos, pe Mihai Bravu, se-ncîlciră în mahalale singuratice, cu cârduri de copii jucând poarca pe caldarâm sau căutând prin noroaie, până ajunseră la casa Rădiței, unde-au înnoptat. Nenea, Florea, era pe frontul rusesc și Rădița, mică negustoreasă cu o prăvălie în care nu intra nimeni, în ciuda frumoasei vitrine pline
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și pisici, copii îmbrăcați în marineri, mingii vărgate și cocarde tricoloare, se revărsase peste casele și prăvăliile din dreptul librăriei Alcalay, inundase magazinul de covoare Haas și schimbase Podul Mogoșoaiei într-o mocirlă numai bună pentru porcii grași și pentru cârdurile de gâște din curțile din preajmă. Apoi târgoveții, foarte mulțumiți, deși uzi ca vai de ei, o porniră în urmărirea curviștinelor care, doar în pantalonașii cu înotătoare verzi și cu brațele-ncrucișate peste sâni, înțeleseseră că nu era de glumă. Fugeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diamant, în inima lui. O porni la drum, patinând pe gheața verde, ușor asudată de soarele orbitor, încercînd să deslușească o cale peste rețeaua de râuri și iazuri întrețesute ce i se întindea înainte. Trecu iar pe lângă sate troienite, prin cârduri de patinatori, prin mari țări de singurătate, mereu cu soarele-n spate și cu o lungă umbră purpurie-nainte, ca minutarul ceasornicului în care viețuia. Sub gheață deslușea uneori clădiri scufundate, zgâriind aproape, cu giruetele de pe turle și foișoare, suprafața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
moldovenească, iar oile de rasă țurcană, aduse de la munte, au pierit de mult și în locul lor cresc oi țigăi și sârbe (cu lână roșcată) din regiunea stepică a ținutului Fălciu. Sărăcia de apă i-a obligat să renunțe la creșterea cârdurilor de gâște și a porcilor de rasă. Aceiași sărăcie de apă și abundență de colb ori glod (după anotimpă, i-a făcut pe mulți dintre coloniștii bucovineni de aici să și schimbe portul lor național prin portul hainelor și cămășilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău, rupsese ierburile și rugii de mure care-l prinseseră ca un laț pe sărmanul boboc de gâscă. Un picioruș Îi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
leneși ori ziceau că nu i-a dus mintea să facă și ei ceva avere În viața lor. Când nu ai nimic....de unde să faci avere? Gândea Ionuț, care Încerca și el să scoată câțiva banuți de la familiile care aveau cârduri de gâște și i le dădeau lui În pază să meargă cu ele pe malul gârlei cât era ziua de mare, pe o arșiță de se uscau toate. El se băga În umbra firavă a sălciilor cu abecedarul primit de la
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se chinuia de zor băgat În umbra sălciilor să-i cioplească un căluț mic de lemn, să aibă și el o jucărie de ziua lui. Încă din zori ieșise În stradă și strigase: Dați drumul la gâște că plec cu cârdurile mai devreme, până nu se pune căldura mare. Câteva gospodine deschiseseră porțile dinspre stradă și i le dăduseră În grijă. Aveau Încredere În băiat că până atunci nu le pierise niciuna. Învățase singur să numere până la o sută și nu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui Roman) [ROMAN] (apart
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]