2,157 matches
-
de critici în jur. Cu toate acestea, deși era o zi geroasă, era soare, trenurile treceau înspre abisul negru peste un terasament de beton gălbui, copiii urlau și se învârteau pe tot cuprinsul curții vaste, în jurul bățului de steag și cățărându-se în bărcuțe, iar eu mă simțeam deosebit de mișcat. Zău că ar trebui să te însori, mi-a spus Kayo. Păi mi-ar plăcea. Mă gândesc și eu adesea. De fapt chiar astă noapte am visat că mă însurasem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a fost semnul care m-a făcut să înțeleg asta. Suprafața apei încă ardea, dar curentul ne ducea repede. Am zărit o plută plină cu oameni în lumina fragmentată a flăcărilor. După aia am mai încercat încă o dată să mă cațăr în barcă. M-am chinuit să mă ridic pe mijlocul ei, unde copastia era mai joasă. Din acea poziție am zărit un om care se ținea și el de pupă, nefericitul. Am strigat la el, fericit, încântat, dar omul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a lăsat să plutesc o grămadă de vreme. Am urlat, am țipat, am înjurat, am zgâlțâit barca. Nici o mișcare. În cele din urmă mi-am aruncat un picior peste o margine și m-am căznit și am reușit să mă cațăr peste copastie. Stătea pe o bancă, cu mâinile între genunchi. Furios, mi-am înfipt pumnul în spinarea lui leoarcă. A icnit, dar în rest nici că s-a clintit, ci doar a întors către mine o pereche de ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de bună voie pentru că nimeni nu știe cum s-o ceară. Armonia care nu este desăvârșită. Aceste lucruri sălășluiesc în spatele plictisului. Dar îți dai și tu seama de aceste imagini infinite! Oare? Mă simțeam stupefiat. M-am uitat cum se cațără prin jur ca un alpinist ce escaladează munții propriului creier, zdravăn, cu ochelarii lui calmi și privirile lui albastre de certitudine. Iar eu voiam să abordez acest subiect științific, a continuat el. Așa că primul meu proiect era să studiez fiziologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
netul ăsta, Gigele mi s-a blocat mintea, nu mai știu adunarea, scăderea, tabla înmulțirii. Am uitat cine-i Eminescu...Gata! Pauză cu internetul! Gigel: - Și ce-ai vrea să faci în vacanța mare? Să dormi ?! Paul: - Vreau să mă cațăr în pomi, să fur cireșe, să mă duc la scăldat, să joc fotbal în picioarele goale, vreau o aventură, cu suspans, să mă întâlnesc cu Zmeul și să ne luptăm în buzdugane ! Gigel: -Astă noapte ai avut vreun coșmar ? Alina
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
verifice, pare-se, câți bani avea la el. Unchiul tatălui miresei și cu mine încheiam alaiul. Fie că intuise că îi eram prieten, fie, pur și simplu, pentru că eram posesorul unui carnet și al unui creion, bătrânul mai curând se cățărase decât se lăsase atras de gravitație într-o poziție verticală alături de mine. Calota frumosului său joben de mătase nu-mi ajungea nici până la umăr. Am adoptat un mers relativ lent, din considerație pentru scurtimea picioarelor lui. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toată ziua. Fără să mănânce, fără să bea apă, fără să se așeze jos. Cântase privind țintă, cu ochii ei orbi, bucata aceea de vitraliu mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul crucii. Eu eram cel mai sprinten, așa că m-am cățărat, s-o dau jos. Am luat-o cu grijă și când am coborât, fetița s-a oprit din cântat. "Dă-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu credeam că nici nu știe să vorbească, doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mama ! O să fim ca la început, ea soția, iar eu fiul Prințului ! Și n-o să mai moară nimeni, niciodată ! Nici tata și nici altcineva ! Auzi tu ?! Nimeni ! Cel mare : Și până acuma ce-ai făcut ? Băiatul : Am încercat să mă cațăr pe statuie, fiindcă pe acolo trece timpul, iar eu o să stau pe umerii lui Vishnu și, cum trece, cum îl prind ! Da' n-am ajuns. Mai bine ajutați-mă să mă urc până la picioarele lui și pe urmă mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
laturi. Ruinele s-au sălbăticit în parte și aici, deși nu datorită junglei, ca la Palenque, ci datorită singurătății. La rândul lor, templele din jur au început să arate ca un morman de oase de piatră pe care iarba se cațără ca o colonie de termite verzi. Rămân un timp să contemplu împrejurimile. De sub baobabul ce-și întinde umbra neagră pe peluza din fața piramidei, dr. Huerta îmi face semn cu mâna. Trebuie să cobor? îl întreb tot prin semne. Nu, nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și mitralierele trăgeau fără discernământ În masa bătută și torturată, mii de evrei au fugit panicați spre partea din spate și Îndepărtată a curții, care se termina cu un zid de cărămizi și un gard. Sute au Încercat să se cațere pe zid și să fugă, sute au fost secerați pe loc, căzând Înapoi peste masa dezlănțuită, Însă puțini au reușit să evadeze. Presiunea care s-a creat asupra zidului și a gardului În urma Încercării instinctive de a fugi a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cu sălbăticie, de parcă se luau la Întrecere - „Unii dintre noi la această numărătoare nici nu s’au mai ridicat”47. De fapt, oricine a fost postat lângă ușile vagoanelor Îi bătea și rănea pe evreii care nu reușeau să se cațere În grabă pe podeaua Înaltă a vagonului, acțiune dificilă și pentru oameni În putere, darămite pentru răniți și bătrâni. Deosebirea dintre polițiștii și soldații români și germani s-a rezumat doar la uneltele folosite: polițiștii români băteau cu bastoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
sinagogă, În afara ei și lângă linia ferată -, și alta era să târâi pe o distanță de sute de metri cadavre În descompunere. Când se umplea un camion, cadavrele erau acoperite În general (nu toate) cu o rogojină, pe care se cățărau Botez, doi soldați infanteriști și doi polițiști, toți și Înarmați - și, hai la cimitir 176. Soldați Înarmați s-au desfășurat din timp și În cimitir. Totul pentru a preveni „un atac probabil” al evreilor din Târgul Frumos XE "Târgul Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Trebuia păstrată curățenia târgului și să se prevină epidemii și răspândirea unor zvonuri rău intenționate. Au fost trei camioane, și În fiecare camion s-a urcat, după rând, unul dintre polițiști, care răspundea de transportul respectiv. Și Tănase s-a cățărat cu doi soldați pe un astfel de camion: „Pe deasupra a fost cocoțat gardianul Tănase și striga În gura mare că și evreii din Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" vor avea aceiași soartă”. Când l-a văzut pe evreul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
nu se deosebește prea mult de descrierea șoferului de Salubritate. Malaparte XE "Malaparte, Curzio" a ajuns acolo din Întâmplare, Împreună cu consulul Italiei la Iași, Sartori: „Morții... se prăbușeau cu grămada... cu izbituri Înăbușite, ca statui de beton... Soldații s-au cățărat În interiorul vagonului și au Început să arunce cadavrele unul după altul... capetele tuturor erau umflate și fețele albăstrui... muștele zumzăiau cu furie. Numărul morților aranjați de-a lungul peronului liniei ferate a ajuns la circa două mii. Două mii de cadavre Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și tot ce speram eu era să mă considere demnă de el. M-a pus la Încercare fără să piardă timpul. La două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea nu trebuia să aștepte ca să fie servită, dar mi-am spus că asta era numai din cauza faptului că era mai Înaltă decât mine. Mda, aș vrea eu. — Sal’tare, spuse, cățărându-se pe scaunul de lângă mine și oftând ușurată. Doamne, ce bine e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
știut, atunci când apăsase pe frână, că era pe punctul de a-și părăsi soția pentru totdeauna. Nu-și reclamase mașina. Și, din acea zi, Alex nu o mai atinsese vreodată. Se spunea că ar fi valorat o avere. Adam se cățără în automobil și începu să învârtească cu grijă volanul în dreapta și-n stânga, iar Zet (care trebuia întotdeauna ajutat să se cațăre în mașină, oricât s-ar fi străduit singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acea zi, Alex nu o mai atinsese vreodată. Se spunea că ar fi valorat o avere. Adam se cățără în automobil și începu să învârtească cu grijă volanul în dreapta și-n stânga, iar Zet (care trebuia întotdeauna ajutat să se cațăre în mașină, oricât s-ar fi străduit singur) se așeză lângă el, pe scaunul de piele moale, veche, cu miros pătrunzător. Cu blănița lui albă, pufoasă, arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota și înota, obosindu-se, lăsând ca apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
virgină. Tom avea senzația că se încâlcea din ce în ce în simple forme verbale. Își mută privirea de la fața filozofului și și-o îndreptă, clipind din pricina luminii, spre fereastră. Văzu, în depărtare, două sau trei grădini și un om cățărat într-un copac. Omul stătea călare pe o creangă și ținea ceva în mână, probabil un ferăstrău. Lui Tom îi trecu prin minte că așa trebuie să fi fost când a intrat Iisus Hristos în Ierusalim. În vreo pictură, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
călare pe o creangă și ținea ceva în mână, probabil un ferăstrău. Lui Tom îi trecu prin minte că așa trebuie să fi fost când a intrat Iisus Hristos în Ierusalim. În vreo pictură, poate, se vedea și un om cățărat în copac, să se uite cum trecea Iisus. „Ce ridicol și straniu, își spuse el, să mă aflu în camera asta, uitându-mă la un om cățărat într-un copac și gândindu-mă ce să-i răspund lunaticului ăstuia! Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Iisus Hristos în Ierusalim. În vreo pictură, poate, se vedea și un om cățărat în copac, să se uite cum trecea Iisus. „Ce ridicol și straniu, își spuse el, să mă aflu în camera asta, uitându-mă la un om cățărat într-un copac și gândindu-mă ce să-i răspund lunaticului ăstuia! Cum pot să scap?“ Desigur, totul era nebunie curată, dar Tom voia să fie politicos cu bătrânul ăsta extravagant. Și, într-un fel, firește, totul era foarte măgulitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acesta evita orice participare la zbenguielile de pe plajă. Nu, răspunse Brian, la întrebarea lui Gabriel. De ce? Ești prea obosit? Nu, nu sunt câtuși de puțin obosit. De ce-aș fi? Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre dumneata. Ce anume? Orice. Mama mea a fost o prostituată. Te aștepți să fiu impresionat? În acest timp, Gabriel trăia o experiență cumplită pentru ea. Pornise să se plimbe pe plajă (așa cum o văzuse Brian), dar foarte curând se cățărase pe stâncile dinspre uscat și începuse să le colinde, săltând din piatră în piatră. Îl căuta pe George? Nu. Ideea de a se afla singură cu George în mijlocul acestei sălbăticii o umplea de spaimă. O spaimă care îi dădea fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Transpirase și gâfâia. Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere pe stâncile colțuroase. Îi găsi pe băieți așteptând-o. Pe urmă începu cazna de a prinde peștele. Gabriel striga într-una: „Lăsați-mă pe mine! Lăsați-mă pe mine!“ de teamă ca băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]