27,540 matches
-
Luminița Marcu Iată o carte care cu siguranță îi va interesa pe imagologi, o carte despre România mijlocului de secol nouăsprezece, văzută de un călător nici pe departe anonim: Hans Christian Andersen. Poate că e totuși mult spus "despre România" și asta din mai multe motive, pe care le voi arăta în continuare, fără a micșora cumva prin asta importanța cu adevărat excepțională pe care
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
că volumul al doilea, "bazarul oriental" al scriitorului, cuprinzînd note din călătoriile în Grecia, țările musulmane și cele dunărene, i-a fost mai drag autorului, probabil și pentru că e în mod natural mai aventuros, mai picant, mai pe gustul unui călător împătimit, așa cum a fost Andersen. Foarte interesant și poate semnificativ e faptul că Andersen ajunge pe teritoriul românesc dinspre Orient înspre Occident, după călătoria pe Bosfor și apoi pe Marea Neagră. Cu alte cuvinte, porțile Orientului se închid în urmă atunci
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
de cercetători pentru o perioadă de 2-3 ani - un Dicționar al ospitalității, lucrare care nu are precedent în spațiul cultural european. Vor fi definite și ilustrate aici noțiuni elementare precum găzduirea, hanul, banchetul, caritatea, darul, oaspetele, gazda, ospățul, pelerinajul, pelerinul, călătorul, pragul, străinul, vagabondul, vor fi prezentate și analizate marile opere ale ospitalității și tot aici își vor găsi locul noțiuni complexe precum ntertextualitatea, interculturalul sau învecinate politicului precum rasismul, xenofobia. Despre toate acestea Alain Montandon a avut amabilitatea să ne
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
primi și dorință de a fi primit. Prin aceasta ea atinge dorințele ascunse ale ființei umane ale cărei structuri profunde sînt exprimate de poveste în felul ei. Ospitalitatea se referă mai întîi la sentimentul de singurătate, singurătatea pribeagului și a călătorului, care printr-un "accident" a pierdut contactul cu comunitatea de origine, ruptură a cordonului ombilical familial care îl face pe eroul poveștii să cunoască proba primirii (fie ea benefică sau ostilă). Copilul pierdut în pădurea din poveste vede strălucind la
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Abraham, Hecale, Filemon și Beaucis, al lui Hyrinus stau mărturie în acest sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche", în care un cuplu de bătrîni săraci primește de la oaspetele necunoscut, un biet călător (de fapt, Dumnezeu) posibilitatea îndeplinirii a trei dorințe. Ei își doresc fericire și sănătate și să aibă pîine cîtă vreme vor trăi. Casa lor este transformată într-o casă frumoasă și nouă. De îndată ce bogătașul, care alungase pe necunoscut, vede casa
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
importantă: însăși alegerea ca ghid (din nou un ghid, de data asta însă într-o structură deja consacrată, aceea a travel-ului) a unui outsider, construirea filmului pe o privire "din afară" al cărei posesor este - cel puțin aparent - un tînăr călător american. Cît de mult îi aparține într-adevăr această privire, sau în ce măsură îi e livrată de-a gata de scenariul construit de privirea insider-ului Iepan... e o întrebare la care nu vom putea răspunde niciodată în procente dar pe care
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
un cinism dulceag, de învins, bardul ni se prezintă drept un Bacovia logoreic (în ipostaza cînd mărturisea: "și nu mai tac din gură"). Catastrofele sînt contrase în secvențele habitualului: "Călătoria într-un autobuz capacitate finită la un moment dat un călător sparge gălăgia cu o întrebare cine dorește să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
ce citim în avion? Viteza și ritmul călătoriei nu sunt cîtuși de puțin indiferente cînd ne referim la lectură. în avion, se citesc ziare și reviste. Mai rar, cărți. Desigur, cititorul de cărți este o pasăre rară în lumea noastră. Călătorul nu citește cărți pe drum și fiindcă nu citește nici acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în oțetul lui") preferă, în
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
ne referim la lectură. în avion, se citesc ziare și reviste. Mai rar, cărți. Desigur, cititorul de cărți este o pasăre rară în lumea noastră. Călătorul nu citește cărți pe drum și fiindcă nu citește nici acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în oțetul lui") preferă, în călătorie, revistele. Explicația e simplă: iuțeala deplasării moderne îți dă sentimentul provizoriului; abia te-ai
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
citesc. Pe vapor, te poți cufunda în lectura unui bun roman vechi. Timpul vaporului are, ca și timpul vechilor romane, răbdare. O răbdare pe care timpul avionului a pierdut-o. Călătoriile moderne mai au, prin scurtimea lor angoasantă, un efect: călătorul simte nevoia să-și ocupe cu ceva un timp care e, relativ vorbind, lung, dar, în absolut, derizoriu, așa că apelează la lectura de divertisment. în tren, se citesc romane polițiste sau de spionaj. Ele sunt imediat absorbante. Distrează și distrag
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
nimic. Ce chestie! Era ca-n Virgilius, în Eneida: ce nu făcuseră la asediul Troiei mii de corăbii, non mile carinae,... ei, iată că făcuse vicleșugul unui grec, numai că nu era vorba de calul troian, ci doar de imaginația călătorului... Yvette mă felicitase. Spusese că aș avea, probabil, daruri magice... Și așa trecusem Golden Gate, alături de ea, care conducea microbuzul cu cei șapte turiști către arborii de Sequoia... A doua zi, vizitam Alcatrazul. Am stat în el cîteva ceasuri. Un
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
Iar vorba hîtră-înțeleaptă care spune că ideile trec și prin stomac, își are rostul ei. În 1992, a fost publicată o antiutopie de sertar care viza trecutul regim comunist, semnată de Ion Eremia. Titlul ei era Gulliver în Țara Minciunilor. Călător prin Kukunia (care nu are nimic de-a face cu Kakania lui Robert Musil), Gulliver rătăcește, de fapt, prin România, unde, printre altele, află despre altoirea genetică a noi specii umane create în laboratoarele regimului. Este vorba de mai multe
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
circ în trecere să-l pună să defileze, într-o zi memorabilă, prin fața locului de întâlniri și de convorbiri cetățenești numit de toți (cu majusculă). Cum se ajungea aici? Pe calea ferată, dacă veneai de la Ploiești. Sau cu mașina de călători a lui nea Toma, un Renault rablagit, despre care am mai scris, - dacă aveai cinstea să vii tocmai din capitala țării, București. Că veni vorba... Nea Toma era tatăl viitorului medic renumit Constantin Georgescu, căruia noi, mai mici, îi ziceam
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
spațiului absurd", sieși îndestulător, "golului" moral, bun conducător de semnificații salvate astfel de "spaima-mpotmolirii" în luxurianța discursului. E o ascetică renunțare la materia mai mult ori mai puțin alienantă, poezia ajungînd a semăna cu acele hanuri din Spania în care călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că și Ție îți place, fiind culcușul Tău divin". Bineînțeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără șovăire. Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca țintă ul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spațios al gării berlineze de răsărit au fost doi inși, doi bărbați, în pustiul stației, care, din niște farfurii de tablă așezate pe niște geamantane de carton jerpelite, mâncau ardei, roșii, ceapă, castraveți
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
Negarea relevanței pe care o au distincțiile ideologice și, la limită, absența oricărei credințe ferme sînt, în fine, trăsăturile cele mai frapante ale românismului." Să trec peste alte cîteva studii și eseuri din sumar (din care aș aminti cel despre "Călători străini și naționalism românesc", efectiv substanțial) pentru a mă opri la cel mai amplu și voit cuprinzător, despre opera filosofului C. Rădulescu-Motru. Acesta a fost la origine studiul introductiv la ediția Scrierilor politice ale cugetătorului, apărută, în 1998, în cadrul colecției
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
a scăpa de sîcîielile școlilor care nu sînt în stare să-și acopere uriașele cheltuieli pe care le presupun o zugrăveală, mici recondiționări ale mobilierului și buna funcționare a closetelor. De ce insist asupra acestui din urmă amănunt? Deoarece, vorba unui călător prin România, în acești ani, totul ar fi în regulă la noi, pînă la întrebarea cine trage apa.
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
au consumat la noi tone de cerneală și chiar imagologia ca disciplină științifică nouă. Pentru că, nu-i așa?, cum se mai pot construi imagini despre felul cum un popor se reflectă în imaginația descriptivă a altuia, prin factori exponențiali (scriitori, călători, cărți de istorie, geografie sau altele despre bucătăria locului)? M-am gîndit mult la astfel de puncte de vedere citind, cu mare interes, cartea d-lui Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română. Neluînd în seamă teorii, totuși, antropologice, precum
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
și navighează în sus pe Dunăre, cu scurte popasuri la țărmul valah. Faptul că Andersen vede - e drept, cam în grabă - "ierboasa Valahie", după ce trecuse prin Grecia și Turcia, e un interesant subiect de analiză imagologică. Ajunși în capitala ungară, călătorii secolului al XIX-lea declarau, entuziasmați de baia turcească și de minaretul de aici, că se află la porțile Orientului; dacă mai apoi adăstau prin Țările Române, însemnările lor se reduceau, cel mai adesea, la o sumă de clișee și
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
clișee și de locuri comune asupra Orientului. Acesta rămâne însă în urmă atunci cînd Andersen sosește la Constanța și se îndreaptă spre Cernavodă pentru a lua un vapor către Viena. Semnificativă schimbare de direcție pe "eternul drum către Orient": ochiul călătorului percepe opoziția dintre țărmul valah, pe care-l compară, încântat, cu peisajele daneze, si țărmul bulgăresc unde minaretele îi semnalează drept-credincioși. Chiar și așa, ceea ce vede Andersen nu e tocmai plăcut pentru orgoliul nostru: Constanța, distrusă de ruși în 1809
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
apărut însă integral în română abia anul trecut, deși asocierea dintre basmul Fata din grădina de aur și poemul eminescian a devenit un loc comun, o precizare obligatorie la examenul de bacalaureat. Scrise cu mai mult talent decât însemnările altor călători, schițele germanului K. nu se depărtează însă deloc de clișeele și stereotipurile întâlnite la tot pasul în literatura de acest gen, practicată cu sârg de călători ce au avut bunăvoința să stea mai mult pe la noi, dar neșansa de a
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
precizare obligatorie la examenul de bacalaureat. Scrise cu mai mult talent decât însemnările altor călători, schițele germanului K. nu se depărtează însă deloc de clișeele și stereotipurile întâlnite la tot pasul în literatura de acest gen, practicată cu sârg de călători ce au avut bunăvoința să stea mai mult pe la noi, dar neșansa de a rămâne anonimi. Era în mentalitatea epocii căutarea unui specific național identificabil în orice formă de manifestare. Germanul K. nu face excepție și, în funcție de nație, pune, cu
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
ies doar o sută, în timp ce, mai înainte, alții socotiseră până la 365 (una pentru fiecare zi a anului...), cifră simbolică ce are și virtutea de a fi mai aproape de adevăr. însemnările lui Neruda devin interesante abia dacă sînt citite în comparație cu notele călătorilor care au ajuns în Țările Române cu măcar un deceniu mai devreme. în 1857, călătoria lui Kunisch de la Giurgiu la București e o adevărată aventură: drum propriu-zis nu există, ci doar o cîmpie, atât de noroioasă încât e nevoie de
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
a tezelor Orientalismului lui Edward Said, cartea care, cu aproape două decenii înainte, instituia postcolonialismul ca domeniu de studii academice. Inventarea Europei de Est e strîns legată de inventarea Orientului, față de care creează o tranziție ambiguă, dar evidentă pentru ochii călătorilor occidentali. Ca și Orientul, jumătatea estică a Europei nu e decît o subtilă autoreclamă a Occidentului, un construct ce afirmă superioritatea unei părți de lume asupra altei părți. în ultimele rînduri ale cărții,Wolff sugerează și reciproca: inventarea Europei de
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Cuvîntul ultim al cărții sale îl are Tolstoi - cel din Război și pace. Cititorul român va înțelege că pînă și în această invenție, Occidentul e dispus să ne ignore, eroinele fiind, de la distanță, Rusia lui Voltaire și Polonia lui Rousseau. Călătorii Epocii Luminilor se aflau la noi doar în trecere, ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu găseau suficient timp să învețe să-i cunoască pe moldoveni. Cum anume, va descoperi cititorul. Larry Wolff - Inventarea Europei de Est. Harta civilizației în Epoca
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]