10,800 matches
-
Kotokuin (replică din secolul al XIII-lea a marii statui din secolul al VIII-lea, găzduite de Todaiji, în vechea capitală de la Nara). După un pelerinaj pe la atâtea lăcașuri impresionante, am sufletul curat și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
conștiință, de încercarea de a da sens propriei vieți zilnic. Dacă vreți le puteți numi meditații! În latină meditari semnifică "a măsura", "a cântări spiritual" și de aici "a reflecta", "a medita". Meditații într-adevăr, însă nu din perspectiva unui călugăr care l-a găsit pe Dumnezeu și în prezența căruia El vorbește deschis, ci a omului aflat în lume care încă îl caută pe Dumnezeu. Nu doar mintea, ci și inima noastră este necesară pentru a ne deschide altor dimensiuni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
numit în cele două volume de memorii (și în cartea Die Frau im Christentum, Femeia în creștinism) sau le voi aminti direct în cel de-al treilea volum. O viață satisfăcătoare în general. Nu m-am născut pentru a fi călugăr. E normal să nu am aceeași atitudine de prietenie cu toți cei pe care îi întâlnesc. Unele persoane ne plac, altele nu, altele ne lasă indiferenți. Eu însă nu încetez să simt cât de binefăcătoare este uneori prietenia oferită de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și ultimă care conține și stăpânește totul. Și totuși mă întreb: unire cu Dumnezeu... este posibilă atingerea unirii cu Dumnezeu care să fie mai mult decât imaginație? Nu am putut fi de acord cu un coleg american care se făcuse călugăr hindus și, pentru a atinge unirea cu absolutul, recomanda nu doar meditația în mijlocul dificultăților, ci și consumul de droguri, nu doar asceza în extrema renunțare, ci și libertinajul sexual (pleasure principle). Nici chiar scopurile religioase nu justifică toate mijloacele când
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și tratate prin terapie; totuși, rămân periculoase și pe bună dreptate Bisericile au atras atenția cu privire la ele. Se pot accepta, dar nu trebuie să fie căutate. Este evident totuși că și în creștinism sunt mistici autentici. Eu îl admiram pe călugărul benedictin Beda Griffiths, pe care l-am vizitat cu ocazia unei conferințe în Sat-chit-ănanda di Shantivanam, aproape de Tiruchirapalli în India meridională. Trăia ca un creștin în totalitate integrat în cultura indiană și critica sistemul roman centralizat. Aveam un mare respect
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
japoneză cu spiritualitatea creștină. Era prezent la inaugurarea Conciliului Vatican II și fusese primul maestru zen creștin care suferise sub sistemul roman. Din păcate când am fost în Kentucky, din motive de timp, nu am reușit să-l întâlnesc pe călugărul trapist Thomas Merton, faimos în toată lumea. Toți trei sunt deja morți, dar au până în prezent un mare număr de adepți. Eu însumi admir viziunea hindusă a acelui anonim atotcuprinzător în care se poate depăși separarea individului (ătman) de originea sa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Buda a Căii celor opt brațe, este roata cu opt raze. Ceea ce este important pentru mine stă în faptul că, plecând de la înțelepciune, este posibil un comportament moral, o etică, lucru ce se așteaptă de la orice budist, nu doar de la călugări și călugărițe. Un astfel de comportament trebuie să răspundă celor patru exigențe fundamentale: să nu ucizi, să nu minți, să nu furi, să nu comiți fapte exagerate sexual. Poate aș fi ajuns să concep ideea unei etici comune chiar și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religii deci și nu poate fi parte integrantă a unei etici mondiale. Pentru a merge și mai departe cu imaginația, mă gândesc că, budist fiind, aș fi avut fără îndoială mai multe dificultăți dacă mi-aș fi dorit să devin călugăr (ca în budismul theravăda), pentru atingerea concentrației prin intermediul excercițiului meditației. Doar acest lucru îmi permite să ies din ciclul renașterilor și să ajung în nirvana, în "extincție", unde se sfârșesc aviditatea, ura și iluzia, unde mă așteaptă nu nimicul, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sărăcie și abstinență sexuală. Dar, în timp ce în creștinism monahismul are un rol marginal, în budism este în centrul religiei. Totuși, așa cum nu am intrat într-un ordin creștin mendicant, nu aș fi intrat nici într-o sangha, o comunitate de călugări budiști. Locul meu este în lume, aici mă văd, nu izolat de viață. Referitor la asta, mă simt mult mai aproape de tradiția originară chineză. Modelul lui Confucius Dacă m-aș fi născut în China făcând parte din cei un miliard
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rupe toate schemele", cum l-a definit Eduard Schweizer. Nu este un preot, dar pare să fie mult mai aproape de Dumnezeu decât sunt preoții. Nu este un revoluționar politic sau social, dar apare mai revoluționar decât revoluționarii. Nu este un călugăr, dar apare mult mai liber față de lume decât sunt asceții. Nu este un moralist, dar este mult mai moral decât moraliștii. Evangheliile ne arată în constant că Isus este divers. Deși cu toate asemănările în detalii, Isus istoric se arată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în jurul anilor 1910. Șerboianu publica atunci câteva luări de poziție împotriva unor decizii ale Ministerului de Culte, apărute, de pildă, în ziarul Epoca 68. Astfel, el critica deschis măsurile luate de acest Minister în colaborare cu Prefectura Poliției București împotriva călugărilor vagabonzi. Șerboianu îi considera pe aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele nedreptăților diverșilor stareți ai mânăstirilor, chiar dacă aceștia i-au "slugărit" aproape un sfert de viață. Șerboianu acuza faptul că autoritățile cunoșteau acest lucru, însă îl ignorau în întregime 69. Asemenea luare de poziție, pe când Șerboianu nici nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Flacăra Sacră). El îndemna forurile conducătoare ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica [...] să ia cele mai servere măsuri împotriva acelui călugăr vagabond, care a îndrăznit că calce în crematoriu și să oficieze slujba pogribaniei, dând prin aceasta cenușarilor putința să denatureze adevărul și să tâlcuiască minciuni fără rușinare"214. Concluzii: între două definiții ale curajului Activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dispoziția oficialității bisericești care va binevoi să se încredințeze, că printre prevaricatorii hotărârii sinodale, vor găsi și pe unii din prea sfinții Arhierei. În haosul bisericesc de astăzi, când parohiile și mănăstirile sunt comercializate; când contrar Sfintelor Canoane, preoții și călugării sfințiți sunt lăsați la discreția soartei și a bunului plac episcopal, preoții slujitori la crematoriu, au cel puțin o scuză. Dar ceilalți ce scuză au? Între crima de a oficia slujba religioasă la unul care se incinerează și au vrut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mare tonsură În partea de sus. Mâinile, pe care și le scosese din mânecile rasei intrând În Încăpere, erau uscate și descărnate ca ale unei mortăciuni. Păreau a fi Înghețate ca Însăși moartea. Mascatul cu capul rotund se Întoarse spre călugăr cu o deferență extremă: — Sfinția Voastră a auzit totul? Dominicanul Încuviință cu un gest sec, scurt, nedezlipindu-și ochii de pe Alatriste și italian, de parcă Îi prețăluia. Apoi se Întoarse spre mascat și, ca și cum gestul lui ar fi fost un semnal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care tocmai a plecat, zise, este demn de tot respectul și de Întreaga noastră considerație. Dar nu e singurul care hotărăște În afacerea aceasta, așa că s-ar cuveni să nuanțăm Întrucâtva lucrurile. Ajungând aici, mascatul schimbă o scurtă privire cu călugărul, așteptându-i aprobarea pentru a continua; Însă celălalt rămase impasibil. — Din Înalte rațiuni politice, urmă el atunci, și În pofida celor zise de cavalerul care ne-a părăsit, cei doi englezi trebuie neutralizați Într-un mod... făcu o pauză, de parcă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
el atunci, și În pofida celor zise de cavalerul care ne-a părăsit, cei doi englezi trebuie neutralizați Într-un mod... făcu o pauză, de parcă Își căuta cuvintele cele mai potrivite pe sub mască... mai contundent. Aruncă iar o rapidă căutătură spre călugăr. Sau definitiv. — Domnia voastră vrea să spună... Începu Diego Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dacă refuza noul contract. Posibilitatea ca asta să fie o amenințare nu-i plăcu defel. Din reflex Își răsuci mustața cu mâna dreaptă, În timp ce stânga i se odihni pe mânerul spadei. Gestul nu trecu neobservat de nimeni. În momentul acela, călugărul veni drept În fața lui Alatriste. Chipul lui de ascet fanatic se asprise și mai mult, iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iar ochii-i adânciți În orbite Își săgetau interlocutorul, aroganți. Sunt, zise cu o voce neplăcută, părintele Emilio Bocanegra, președintele Sfântului Tribunal al Inchiziției. La cuvintele acelea, un vânt Înghețat păru să străbată toată Încăperea. Și imediat, pe același ton, călugărul le explică lui Diego Alatriste și italianului, pe scurt și cu mare duritate, că el nu avea nevoie de mască, nici de ascunderea identității, nici de Întâlnirea hoțească cu ei la miez de noapte, pentru că puterea cu care Dumnezeu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și continuă pe același ton amenințător: — Sunteți doar niște mâini mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răspunse fray Emilio numaidecât, În ochi cu focul fanatic care Îi devora privirea. Neștiind cine sunt? — V-am spus deja cine sunt - preciză mascatul cu capul rotund. Jupân Thomas și jupân John Smith. Călători englezi. — Și anglicani fără de lege - Întări călugărul, cu vocea crispată de ură. Dar nu-i treaba voastră cine sunt. Ajunge-vă că aparțin unei țări eretice și unui neam perfid, funest pentru Spania și religia catolică. Aplicându-le dreptatea lui Dumnezeu, aduceți un serviciu important Atotputernicului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ură. Dar nu-i treaba voastră cine sunt. Ajunge-vă că aparțin unei țări eretice și unui neam perfid, funest pentru Spania și religia catolică. Aplicându-le dreptatea lui Dumnezeu, aduceți un serviciu important Atotputernicului și Coroanei. Zicând acestea, călugărul scoase altă pungă cu douăzeci de monede de aur și o aruncă disprețuitor pe masă. — Vedeți, adăugă, că, spre deosebire de cea terestră, justiția divină plătește anticipat, deși Încasează În rate. Se uita la căpitan și la italian ca pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și Dumnezeu știe foarte bine de la cine să ceară datoria. Diego Alatriste schiță un gest de Încuviințare. Era un om curajos de felul lui; totuși gestul acela Încerca să abată atenția de la fiorul care Îl străbătuse. Lumina felinarului Îi dădea călugărului un aspect diabolic, iar amenințarea din cuvintele lui l-ar fi dat gata și pe cel mai viteaz dintre spadasini. Lângă căpitan, italianul era palid, de astă dată fără tiruri-ta-ta și fără zâmbet. Nici măcar mascatul cu capul rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În ciuda Încrederii nelimitate În Guadalmedina, el nu era câtuși de puțin un turnător. Una era să vorbești de doi mascați și cu totul altceva să-l denunți pe cel ce-ți oferise ceva de lucru; chiar dacă era vorba de un călugăr dominican și chiar dacă toată istoria aceea, cu deznodământul ei, putea să-l coste pe Alatriste sfârșitul În mâinile prea puțin generoase ale călăului. Căpitanul răsplătea bunăvoința aristocratului oferindu-i soarta englezilor acelora și a lui proprie. Însă, deși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mâinile ieșindu-i ca niște șerpi osoși din mânecile largi ale sutanei: fray Emilio Bocanegra. Alte scaune nu erau, așa că Alatriste rămase În picioare pe când era interogat. Era vorba, Într-adevăr, de un interogatoriu În toată regula, domeniu În care călugărul dominican se afla În elementul lui. Era limpede că spumega de furie; ceva neavând nimic În comun cu mila creștinească. Lumina pâlpâitoare a candelabrului Îi schimonosea obrajii supți, prost bărbieriți, pe când ochii Îi scăpărau de ură țintuindu-l pe căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]