1,044 matches
-
Române și a pătruns în vastul Imperiu Mongol, desigur datorită reținerii lui Gianibek, în anii 1355 și 1356, de luptele pentru Azerbaidjan. În urma prestigiului impus prin armele românilor, saxonilor și ungurilor, care au participat la ultima expediție, Papa a trimis călugări franciscani pentru convertirea locuitorilor ruteni, valahi și tătari din aceste părți. Uciderea lui Gianibek, la începutul anului 1357, de către consilierul său Toglubai, pentru a înlesni urcare în scaun a lui Berdibek, și izbucnirea războiului civil, au pus capăt rolului politic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
un moment dat, când se prăbușește cu avionul de la câteva zeci de metri fără să pățească aproape nimic, nu reprezintă decât un jalon pe drumul către sine al lui Sandu Tudor3B. Se știe că după război, în 1946, se va călugări la Mânăstirea Antim din București, pentru a pieri șaisprezece ani mai târziu, ca ieroschimonah, în temnița de la Aiud. Pasionată de aviație pasiunea a însoțit-o în tot ce a făcut în viață, dublată constant de un real talent -, după brevetare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
franciscană era închinată Maicii Domnului de Carmel. Este ceea ce putem să numim astăzi, de la înălțimea distanței de timp, prima „Bărăție”, care însă, nu a durat prea mult, datorită unui mare incendiu care a mistuit și biserica și mănăstirea celor trei călugări franciscani. Nenorocirea s-a produs în timpul revoltei lui Mihnea al III-lea, atunci când tătarii și turcii au ocupat orașul. Cea de a doua Bărăție a fost începută la inițiativa părintelui franciscan observant Antonio Stefani, care l-a avut de partea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
au participat și delegați moldoveni. Din păcate, toate au fost eșecuri, pentru că, în timp, pe lângă deosebirile doctrinare, canonice și de rit, s-a născut și amplificat și o adevărată ură între greci și latini. S-a ajuns până acolo încât călugării greci fanatici ziceau că "mai bine turbanul turcesc decât tiara papală". Cucerirea și prădarea barbară a Constantinopolului de către cruciații latini în 1204 n-au făcut decât să perpetueze și să crească această ură. Orice încercare de reconciliere și, mai ales
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Romano-Catolică deținea supremația în stat. Prin contribuția ordinelor călugărești (dominican, franciscan etc.) se organizau școli mănăstirești în spațiul mănăstiresc propriu-zis sau în catedrale episcopale, unul dintre cei mai fervenți promotori al acestui tip de învățământ - pregătirea elevilor pentru a deveni călugări - fiind Benedict (secolul VI), fondatorul Ordinului Benedictinilor. Școlile care funcționau în afara mănăstirilor erau coordonate în majoritate tot de un corp didactic călugăresc, dar de data aceasta educația se adresa și altor categorii de tineri. Drept urmare, pe lângă o educație severă religioasă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
create numeroase cuvinte noi, care au fost preluate apoi și de limbile literare europene moderne: actualitas, artista, causalitas, exemplificare, humanista, iuris-ta, organizare, organizatio, prioritas, ratificare, realitas, su-perioritas etc. Unele cuvinte ale latinei clasice au primit semnificații noi: convertere "a se călugări", facultas "facultate (instituție)", villa "oraș" (semnificația inițială era "casă la țară; conac"). Au fost făcute, de asemenea, împrumuturi din alte limbi: hausa (< germ. Hause), hommaginar (< fr. hommage), potagium (< fr. potage). În zonele aflate un timp sub ocupație arabă, îndeosebi în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și în Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui Stareț”, Editura Deisis, Sibiu, 2002, pp. 359-367, traducere de Elena Lința. footnote> Așa își începea Isaac Dascălul cuvântul de îngropare, într-o zi de sâmbătă, 15 noiembrie 1794, zi în care ucenicii călugări, mirenii și întreaga lume ortodoxă se despărțeau de Starețul Paisie de la Neamț. La peste două veacuri de la această scenă, Starețul Paisie reprezintă încă un reper în Ortodoxie, un model al desăvârșirii umane și un paradox pentru cărturari. Moștenirea transmisă ucenicilor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Tatăl său, Ioan Velicikovski, protopop al Poltavei, era deja a treia generație de preoți în familie (după Simeon și LucaVelicikovski, străbunicul și bunicul după tată ai lui Petru), în timp ce mama sa, Irina, coborâtoare din familia de evrei botezați Mandenko, se călugărește spre apusul vieții, devenind monahia Iuliana. La vârsta de doar patru ani, Petru își pierde tatăl, rămânând, împreună cu frații săi, în grija mamei și a fratelui mai mare, Ioan Velicikovski, el însuși preot în aceeași catedrală a Adormirii Maicii Domnului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Petru îl roagă în numeroase rânduri să îl primească ucenic, dar se lovește de fiecare dată de un refuz. Este o scenă pe care tânărul frate de mănăstire o va trăi cu durere de multe ori în toată tinerețea sa: călugări profund înduhovniciți, trăind printre cărți, îi vor refuza bucuria intrării în ascultare. Poate copleșiți de harul revărsat asupra tânărului din fața lor, sau pur și simplu temându-se de a nu zăgăzui un destin aflat abia la început, ei îl vor
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
doua generație a lui Paisie, întrucât duhovnicul și formatorul său era ieromonahul Gherontie, bursier moldovean trimis de Paisie la studii în București, pe cheltuiala mănăstirii Neamț. Între ucenicii din generația a doua, un loc aparte îl ocupă Andronic Popovici (1820-1892), călugărit la Secu și Neamț, care, în 1861, fuge în Basarabia (aparținând atunci Rusiei Țariste) și întemeiază, împreună cu părintele Teofan Cristea, mănăstirea Noul Neamț, pe malul Nistrului. În desaga pe care o poartă cu sine, în noaptea în care trece Prutul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a refugiat și fiul său, în lumea monahală și devenind din văduva de preot, Irina, monahia Iuliana. Într-adevăr mama sa intrase între timp în mănăstirea Sfântului Acoperământ de lângă satul Ladyna, astăzi cartier al orașului Poltava, unde se aflau deja călugărite la acea dată, sora sa, monahia Agapia, și mama sa, deci mătușa și bunica lui Paisie. Această povestire apare în text prin graiul cumnatei, prin redarea vorbirii directe așadar, și este străbătută de același ton liric și fior de sensibilitate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de superstiții grosolane și vrăjitorii, sub care dispare în întregime sensul doctrinei creștine.” Tensiunile din viața sa, atât publică, cât și personală se întețesc. Trăiește cu gândul evadării. În 28 octombrie 1910, Tolstoi pleacă de acasă să-și viziteze sora, călugărită la schitul Șciamordino, lângă Mănăstirea Optina. Pe drum, în gara Astapovo, Tolstoi se eliberează în sfârșit și pentru totdeauna, de jugul unei vieți care nu a curs cum și-ar fi dorit și mai cu seamă, de lanțurile strivitoare ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
un glas ce vorbește despre tulburările interioare ale autorului. Pe lângă aceste lecturi posibile, o parcurgere atentă a textului ne mai oferă una, prin chiar sugestia autorului: lectura patristică. La începutul capitolului al treilea din nuvelă, aflăm că prințul Kasatski se călugărește, supunându-se întru totul starețului mănăstirii, care, „era un scriitor erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se supuneau întru totul conducătorului și învățătorului ales de ei. Egumenul fusese discipolul vestitului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
la palat, a unui guvern Octavian Goga, atît de neașteptată, a surprins pe toată lumea. Cine era Veturia Goga? Născută Mureșeanu, în Transilvania, în secolul trecut, fusese căsătorită pentru prima oară cu preotul Triteanu, de care divorțase. Triteanu, după divorț, se călugărise și devenise episcop. Veturia s-a căsătorit cu Octavian Goga. Alături de el, s-a aruncat în politica activă, Octavian Goga fiind în mai multe rînduri ministru. În fine, în 1937, prim-ministru, numai pentru o lună însă, regele debarcîndu-l spre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
acordat demnitatea de duce de Kärtnen, și fiului său, Hermann, demnitatea de principe de Verona. Tatăl său i-a dăruit comitatul Breisgau. Totuși nobilimea locală s-a opus exercitării noilor drepturi acordate și autorității În noile ținuturi. 1073 Hermann se călugărește În mânăstirea Cluny. Ținutul Breisgau Îi revine din nou tatălui său, Bertold I, iar stăpânirea asupra Veronei, fratelui său, Bertold II. 1077 Bertold I intervine de partea papei Grigore În cearta pentru Învestitură dintre acesta și Împărat. I se iau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
I. 1809, Miskolc - 28.VI. 1873, Sibiu) cărturar, îndrumător cultural. Era fiul unui negustor macedonean. Termină gimnaziul la Pesta și tot acolo a făcut studii de filozofie și drept .La Vârșeț urmează secția română a Seminarului teologic .În 1833 se călugărește, primind numele de Andrei. A fost profesor de teologie la Karlowitz și Vârșeț . În 1848 este confirmat episcop. În 1850 primește titlul de baron,iar în 1871 e numit membru onorariu al Societății Academice Române. Meritele lui țin de emanciparea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
muncă politică și de deschidere a minții maselor a fost și de natură să trezească conștiința de sine a maselor. * Veniamin Costache (20 XII 1768, Roșiești, județul Vaslui - 18 XII 1846 - mânăstirea Slatina, județul Suceava). Elev al Academiei domnești, este călugărit la o mănăstire din Huși. În 1789 este egumen al mânăstirii Sf. Spiridon din Iași, în 1792, episcop de Huși, apoi episcop de Roman, iar în martie 1803 este ales Mitropolitul Moldovei. Descindea din marea boierime moldovenească. reorganizează învățământul,înființează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost sfințit în preot și repartizat spre păstoria comunei Ceahor în care a stat 20 de ani. De la 1862 a fost chemat să lucreze în Consistoriu, în anul 1865 a fost înaintat la treapta de consilier consistorial, în 1874 se călugărește cu numele de Silvestru și a fost numit arhimandrit. După ce urcă treptele ierarhiei ecleziastice - arhimandrit diecezan și vicar general, devine arhiepiscopul Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației în anul 1880, în care calitate este membru al Dietei din Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care profesorii universitari Ghițescu, Dragoș, Tarte și Herlea, 7 ofițeri grade superioare, 21 elevi, 7 avocați și juriști, 1 ziarist, Pop Gavrilă, directorul ziarului istoric "Tribuna", 8 medici printre care și cunoscutul în toată România, dr. Carpenișan Sever, 6 preoți călugări de la mănăstirea Ciolanu-Buzău, Găvanul-Rîmnicu Sărat și Cheile Prahovei, 10 economiști și oameni de afaceri, 10 agricultori, 13 studenți și 24 de femei, soții ale bărbaților arestați sau urmăriți, de toate profesiile, printre care și doamna Elena Cursaru, care a avortat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Pentru dvs. special, iată, cum se spune pe la concursuri, o Întrebare de o sută de puncte... , provocată de această notă din agendă la 26 iunie 1939: „Franciscanul Frențiu de la Huși, curioasă informație (seminarul franciscan de la Hălăucești - universit. franciscană la Linza Călugărească ). Contesa de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care vrea să se facă călugăr. Starețul (un fel de haiduc în rantie) îl strânge de mână de țipă, apoi îi arată o bâtă zdravănă după ușă. "Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de hoți..." Starețul mai povestește despre isprăvile lui. Când umblam pe moșie și mă mâniam pe cal, apoi îl apucam de gât, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost noi oameni cum-se-cade în vremea noastră... Ilie Răcoare îl privește lung. "Uite, zice starețul, vezi cioata asta? Și-i arată o măciucă grozavă după ușă. O cunoști? înțelegi?... Vină și te fă călugăr, moșule, mulți ca noi s-au călugărit... Da-n viața călugărească trebue să știi de multe dureri și asprimi... Hm!, face Ilie pe gânduri; apoi ese afară și se întâlnește cu călugări: "Vai de mine! zice el. Ce-am fost eu în vremea mea! Eu am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăiește singur de 5 ani călugărul Ionaftan, stăm de vorbă. Călugărul mă privește blând și-mi răspunde cu glasu-i subțire simplu la întrebări. E din Bucovina. A fost cioban la oi, la Broșteni, pe urmă s-a gândit să se călugărească. "Și de ce te-ai călugărit? În sat nu-ți plăcea? Nu-mi plăcea. Nici jocurile nu-mi plăceau, nici nimica. La mănăstire îmi place când văd slujba care se face mai frumos decât la biserici în sate; îmi plac cântecele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
călugărul Ionaftan, stăm de vorbă. Călugărul mă privește blând și-mi răspunde cu glasu-i subțire simplu la întrebări. E din Bucovina. A fost cioban la oi, la Broșteni, pe urmă s-a gândit să se călugărească. "Și de ce te-ai călugărit? În sat nu-ți plăcea? Nu-mi plăcea. Nici jocurile nu-mi plăceau, nici nimica. La mănăstire îmi place când văd slujba care se face mai frumos decât la biserici în sate; îmi plac cântecele, îmi place când aud clopotele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un frate care vorbește și scrie pe bune moldovenește. Simion Stratul din Țânțăreni de pe Răut... Stareț un vrednic moldovan Dosoftei Vârlan. Când cu zvoboda haholii aduși ca muncitori odinioară în jurul mănăstirii au sărit să sfarme și să ia tot: așa că călugării de azi blăstămău pe cei de odinioară cari s-au milostivit și i-au adus pe acești străini. Întemeetor Efrem Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]