1,224 matches
-
și alte afaceri, în parte cu Haikis angrosistul, care-i spunea că e păcat să nu lase banul să se miște. Virginia nu avea încredere în Haikis, cu umblatul lui de colo pînă colo, neînsurat și cu biroul într-o cămăruță, la hotelul Traian. Dar cînd îi auzea mașina clacsonînd noaptea în fața casei, oricît de tîrziu, sărea să-l întîmpine, îi punea să mănînce în sufragerie și dacă lipsea Fănică, îi ținea de urît și-l întreba ce-a făcut pe
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]
-
ploaie cu pâne din cer, ca pe vremea lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această ultimă declarație stârnea veselia tuturor. Unul câte unul trecătorii se adunau în jurul lui Neculai. Având șapca împinsă la ceafă, magazionerul ieșea dintr-o cămăruță și, cu gura la urechi, își înfigea pântecul rotund în mulțime. - Arde-o, Neculai ! Îngroșând grămada, alți curioși făceau roată în jurul oratorului. Câte unul înălța gâtul pentru ca apoi, dumerit, să plece. Neculai povestea Facerea lumii. Intona apoi un cânticel despre
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sau o bucată de pâine. Dormea pe unde apuca, de regulă, tot prin piață, alături de cei care păzeau marfa și mai făceau un foc pentru a nu îngheța. Doamna Mladinescu s-a gândit că la demisolul casei sale există o cămăruță unde l-ar putea adăposti, așa că, ajungând acasă, l-a băgat pe Costică mai întâi în baie, deoarece nu era spălat de câteva luni și era murdar și plin de păduchi. I-a dat cu gaz în cap, după care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
orașul, încurajându-l și asigurându-l că o să-i găsească un alt domiciliu, a cărui chirie se va plăti atât din munca lui, cât și din ceva bani trimiși de ei. Costică părând că a înțeles, a coborât smerit în cămăruța lui și nu a mai apărut vreo două zile. Preocupați de pregătirea bagajelor și împărțirea pe la prieteni și cunoștințe a câtorva obiecte ce erau de prisos, au uitat de Costică, crezând că este plecat pe la vreun loc de muncă. Înainte de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și îl rugă să gândească ce se poate face pentru ea. Bunicul zise: - Fata mea, vezi bine că și curtea noastră este plină de chiriași, deoarece au grijă ăștia de la spațiu să nu ne lăfăim! Mama continua să insiste: - Dar cămăruțele alea dintre grajd și locul unde țineai șareta? - Fata mea, acolo mai bag grâul și porumbul pentru păsări și celelalte animale, după ce le aduc de la câmp. Peste tot sunt de găuri de la șobolani. Astea nu-s condiții de locuit pentru
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
este doamna? Mama îi explică pe scurt situația și mai lăsă să picure câteva lacrimi. Mirel, care era un suflet mare, a fost impresionat și zise: - Tată, nu putem lăsa femeia asta de izbeliște. Dăm totul afară din cele două cămăruțe, astupăm găurile de șobolani și punem la punct ușile și geamurile.Vedem apoi cum o mobilăm... - Bine, mă, Mirele, dacă zici că te angajezi și tu la așa treabă, o primim! Du-te, femeie unde ai copiii!... te anunțăm noi
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
e gata domiciliul vostru ii zise bunicul. Frosa luă mâna bunicului și o sărută. Mulțumi apoi lui Mirel și mamei și se întoarseră la noi acasă, de unde dimineața Frosa urma să se întoarcă la Plopu. Mirel și bunicul au aranjat cămăruțele ca să poată fi locuite. Au chemat și un meșter care a făcut o sobă în perete cu o plită, unde urma să se poată găti și încălzi totodată, apoi i-au trimis Frosei o telegramă la Plopu, să vină. Frosa
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
cu sania lui Hliboceanu, că îi mare nenorocire! Ce s-o întâmplat, fraților, de vorbiți cu jumătate de glas și numai nu bociți? Deschide poarta și ai să vezi. Până una-alta însă, spune-i Măriuței să facă focul în cămăruța în care dormea moș Dumitru. Costache a îndeplinit dorințele lui Cotman și apoi a alergat la sania lui Hliboceanu. Ce-o pățit? O fost lovit în cap de nu știu cine și... Lasă că ai să-mi spui mai târziu toată întâmplarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fost lovit în cap de nu știu cine și... Lasă că ai să-mi spui mai târziu toată întâmplarea. Acum hai să-l ducem în casă, că abia mai suflă. Patru oameni l-au luat pe brațe și l-au dus în cămăruță. L-au așezat cu mare grijă pe pat. Mitruță, vezi ca animalele să fie adăpostite, hrănite și adăpate după carte! Tu, Costache, cheam-o pe Măriuța să mă ajute! Între timp, Cotman s-a apucat să-l dezbrace. Albă la față
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lucra cu mare îndemânare. După o vreme aproape au terminat treaba... Măriuță, mai adă niște lemne și întețește focul cela din sobă. Ea a plecat ca o lunatecă să îndeplinească porunca lui Cotman. Când s-a întors, orice făcea prin cămăruță, nu scăpa prilejul de a arunca câte o privire spre trupul lui Hliboceanu... Îl drămăluia parcă bucățică cu bucățică... Știi ce îmi mai trebuie, Măriuță? Știu. Ce îmi trebuie, Măriuță, dacă tot ai spus că știi? Niște rachiu, ca să pui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
l-a completat Alecu Slobodă. Au început să mănânce, dar fără prea mult chef. Toți erau marcați de oboseală, de frig și de nenorocirea care a căzut asupra lui Hliboceanu. Când au terminat de mâncat, Mitruță s-a dus în cămăruță, să-l aducă pe Cotman la masă. Cum a trecut pragul, Cotman l-a întâmpinat: Uite aici cum flăcăul ista o făcut ochi, numai că nu spune nimic. Se uită fix la mine și din când în când îngaimă un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai curând, ca să nu apuce să cheltuiască toți banii - a adăugat Mitruță. Până atunci, să mergem la culcare, că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ne-o trecut os prin os astăzi. Mai întâi însă să vedem ce fac dobitoacele. Eu am să mă culc în cămăruța unde șade Hliboceanu. Trebuie să stea cineva cu el - s-a angajat Cotman. Când a intrat în cămăruță, a găsit-o pe Măriuța cu ochii plânși... Nu-i frumos ce faci, Măriuță. Cu plânsul nu-l faci sănătos. Și apoi dacă te-ar vedea altcineva... Mai bine adu-mi ceva de pus sub căpătâi, că eu am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro și va suporta și acest supliciu. Cotman a ieșit grăbit din cămăruță. Costache și Măriuța trebăluiau prin crâșmă. Oameni buni, cred că cel mai bine ar fi să-l lăsăm pe Hliboceanu la voi până își va veni în fire... Noi ne-om duce pe la casele noastre. N-o să vă fie ușor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache spusa lui Mitru ță. Cum îi vremea afară? - a întrebat Cotman. Nu s-o schimbat cât îi negru sub unghie. Îi aceeași urgie... Hai să-l vezi și să-ți iei ziua bună de la Hliboceanu! Hai! Au intrat în cămăruță fără zgomot și nu mică le-a fost mirarea văzându-l pe Hliboceanu întorcând capul spre ei, încercând să le zâmbească. Bună dimineața, Hlibocene! Cum te simți în patul lui moș Dumitru? - l-a întrebat Mitruță. Hliboceanu a întârziat o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sănii... Să putem ajunge la vreme în târg. Cred că ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu fi necăjit, că n-ai rămas singurel. Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine a fi gata și ai să vezi după aceea trai! - glumea Costache, făcând oarece ordine prin cămăruță. Apă! Dă-mi o... ulcică cu apă! - s-a auzit destul de limpede glasul lui Hliboceanu. Crâșmarul i-a îndeplinit dorința, numai că Hliboceanu n-a putut să țină singur ulcica cu apă în mâini. Îi tremurau... L-a ajutat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aista-i semn bun, omule! - a apreciat crâșmarul reușita rănitului, care s-a mai luminat la față. Și acum pregătește-te să mănânci, că uite vine Măriuța cu de-ale gurii. Hliboceanu a oftat ca un copil necăjit. Ieșind din cămăruță, crâșmarul își spunea: „Bietul băiat! Ce a avut de tras! El, căruia nu-i era frică decât de Dumnezeu, să pățească asemenea nenorocire! Da’ nu s-a face el bine? Să vedem atunci cine îi mai stă în cale? Mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite la el ce încruntat îi, da’ o să-i treacă... Spunând acestea, a luat strachina, l-a sărutat fugar pe frunte și a ieșit din cămăruță. După plecarea Măriuței, Hliboceanu a oftat adânc... Costache s-a apucat să curățe curtea crâșmei de nămeți. Abia spre amiază a sfârșit treaba. După ce și-a revenit din oboseală, a intrat la Hliboceanu. Acesta l-a primit cu bucurie, semn
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu ar fi vrut să stea la masă cu toți cărăușii, dar încă nu se simțea stăpân deplin pe el. Când toate au fost puse la locul și rostul potrivit, Cotman și Mitruță s-au dus de-a dreptul în cămăruța lui. Bine ați venit! Da’ greu mai trece timpul când aștepți! Mă întrebam eu așa... „Oare cât mai trebuie să stau închis?” Uitați-vă și voi la mine. Mă usuc de tot... Noi am zis că aici ești pe mâini
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bune și n-ai să ne duci dorul. Și eu aș vrea s-o am dădacă pe Măriuța - l-a liniștit Cotman râzând, mai cu poftă ca niciodată. Nu mă pot plânge. Dar una-i să stai închis într-o cămăruță și alta-i să hălăduiești pe cele drumuri... Ai vreme și pentru asta. N-au intrat zilele-n sac - l-a liniștit Mitruță. Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fii plecată. E limpede? Obrajii ei supți, dar frumoși, se îmbujorară. - Nu te mai necăji că nu poți veni acasă, Fara. Fac eu tot ce trebuie. Am să strâng cele necesare în autoavion, inclusiv un pat pliant. O să dormim în cămăruța din spatele atelierului. Zorile se revărsară palide, dar se făcuse ora zece când se ivi o umbră în ușa deschisă; intră jandarmul .lor. Părea rușinat. - Am un mandat de arestare. - Spune-le celor care te-au trimis, îi spuse foarte hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Acuma îi pare rău. Când o să dea lovitura asta mare, când o să aibă mălaiul în 158 Miros de roșcată amară buzunar, o să tragă iar toate româncele pe care le vrea. Dar atunci cu fruntea sus. Nur Iulian trăiește într-o cămăruță de pe dealul Montmartre. Stă acolo ca un sihastru. Aidoma sihastru lui Daniil, chincit ca un derviș în vizuina lui. Da, ca acel pustnic Daniil care i a dăruit lui vodă Ștefan nuci și poame și i-a tras o labă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-și convingă soțul să fie de acord. Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe aici? Nu am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
domnule! Fiind un atât de bun alergător, a fost însărcinat, vasăzică, cu activitățile cultural-sportive „pe școală”. Și nu se poate spune că nu s-a achitat cu cinste! Mai întâi a insistat pe lângă direcțiune până i s-a dat o cămăruță pentru depozitarea echipamen tului: tricouri, chiloți, jambiere, mingi și altele asemenea. E adevărat că a trebuit să îngrămădească într-un colț „materialele” folosite la obișnuitele demonstrații de unu mai și șapte noiembrie (portretele bărboase, mustăcioase ori foarte rase ale lui
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]