1,744 matches
-
după transferarea starețului Partenie Mănescu de la Bucium la Schitul Brădicești, la 27 februarie 1992. În anul 2002, ca urmare a degradării unor pereți interiori la camerele dinspre nord și sud din cadrul complexului bisericesc, s-a reparat interiorul Cancelariei desființându-se cămara și baia și făcându-se în locul lor Casieria și Arhiva Mănăstirii Bucium. Tot atunci, din cele două încăperi de pe latura nordică a bisericii s-a făcut una singură păstrându-se configurația inițială și destinația (plus aceea de Bibliotecă). Printre obiectele
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
de brad, cu fața cătră miazănoapte, este astăzi în posesiunea lui Iosif Galdău, un strănepot a lui Cloșca și constă din o galerie și o odae de locuit cu două ferești, una cătră miazăzi și alta cătră apus și o cămară. Plafondul precum și păreții pe dinăuntru sunt spoiți. Mergând în 18 septembrie 1879 ca să cercetez și casa aceasta am observat că la mijlocul grinzii principale sub spoitură se află o inscripțiune. radiind spoiala cu cuțitul am aflat gravat în grinda anul 1752
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
precum și cu ajutorul fragmentului păstrat din meșter grindă se poate face o reconstrucție imaginară a casei în care a trăit Cloșca, care diferă de casa muzeală de acum. Casa avea un târnaț cu stâlpi, o singură încăpere de locuit și o cămară alături, foarte probabil folosită drept tindă de trecere. Camera de locuit era luminată de două ferestre, una în lateral și una spre spate. Deși din schiță reiese că era acoperită cu draniță, meștergrinda indică clar că acoperișul inițial era de
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
zone ale Africii, din perioada mamelucilor . Casele mamelucilor în general au vedere la stradă sau la curte interioara. În organizarea lor aparte, ele sunt puternic influențate de perioada construcției și de averea proprietarului. De obicei, parterul este ocupat de bucătării, cămări și locuri de recepție. Aceasta este cea mai intimă parte a casei. Primul etaj este ocupat de dormitoare, sufragerii. Această parte a casei combina două aspecte importante ale vieții de zi cu zi: sfera publică și privată a familiei, care
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
în tot cursul anului. Gestația durează 20-21 de zile. Femela naște de 6-7 ori pe an, câte 3-10 pui golași, care sunt alăptați 3-4 săptămâni. Atinge maturitatea sexuală la două luni după naștere. Șoarecii de casă produc pagube mari în cămările locuințelor, magaziile de cereale, depozite alimentare. Murdăresc și infectează alimentele cu diverși agenți patogeni și transmite astfel omului și animalelor de casă boli infecțioase și helmintoze. Strică mai mult decât consumă și imprimă alimentelor un puternic miros neplăcut de urină
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
Madrid în memoria acesteia. De-a lungul carierei a colaborat și cu alți muzicieni români cunoscuți, între care Anca Parghel, Mihai Melinescu, Tudor Anghelescu, Radu Seu, Ioan Târziu, Szabolcs Trozner. Acestora li se adaugă și artiști din jazzul internațional (Nacho Cămara, Nuria Elosegui, Pablo Perez Gil, Luis Antonio Martinez, David Sanz Reverte, Javi Navarro, Juanma Cremades). În anul 2013 a devenit primul artist român invitat vreodată să cânte pe scena clubului "Clamores Jazz" - unul dintre cele mai renumite cluburi de jazz
Cristina Vlașin () [Corola-website/Science/322698_a_324027]
-
fază (începutul secolului XVI) fiind realizată o a doua curtină exterioară înzestrată cu șase turnuri de apărare de tip „coajă”, adică cu zidărie doar pe cele trei laturi exterioare, latura interioară fiind lăsată liberă. Curtina exterioară a fost prevăzută cu cămări pentru familiile din Bălcaciu, iar turnurile erau prevăzute cu metereze pentru arme de foc. Fortificația era prevăzută cu fântână adâncă de 25 m, cuptor de pâine, râșnițe, ateliere de reparații sau anexe pentru depozite de alimente, fiind pregătită să reziste
Biserica fortificată din Bălcaciu () [Corola-website/Science/323795_a_325124]
-
critic "Christian W. Schenk: Alăptat de două mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.” După parerea lui Gabriel Dimisianu, „ este ingăduitor din spirit de echitate”. A scris în colaborare cu Klaus Heitmann, - Heidelberg " Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane", (2001), publicată postum
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
pe partea din față. Pardoseala este din dușumele din scândură. Pereții interiori sunt din zidărie cu liant mortar. Casa are două camere, tindă și cerdac. Tinda are mari dimensiuni, de aici putându-se pătrunde în cele două camere și în cămara de pe partea stângă. În spatele casei (pe partea nordică) se află două cămări separate, în care se intră prin tindă (cea din stânga) și prin bucătărie (cea din dreapta). Cerdacul este prevăzut în mijloc cu un foișor acoperit. Pe latura din dreapta (sub casa
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
sunt din zidărie cu liant mortar. Casa are două camere, tindă și cerdac. Tinda are mari dimensiuni, de aici putându-se pătrunde în cele două camere și în cămara de pe partea stângă. În spatele casei (pe partea nordică) se află două cămări separate, în care se intră prin tindă (cea din stânga) și prin bucătărie (cea din dreapta). Cerdacul este prevăzut în mijloc cu un foișor acoperit. Pe latura din dreapta (sub casa cea mare) se află o intrare separată pe sub gang care duce într-
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
construit în patru ape, având 13 rânduri de șindrilă de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și trei fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din față. Crâșma are cinci încăperi (două camere, două cămări și bucătărie), o tindă și un cerdac. Prezența cerdacului duce la împingerea cu aproape 2 metri în interior a bucătăriei și tindei. Au fost păstrate elementele principale ale casei de locuit: sistemul de încălzire cu sobe sau cuptoare folosite mai
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
eliminarea elementelor din perioada cât construcția a fost folosită ca locuință. S-a amenajat o bucătărie cu mobilier specific care a fost separată de tavernă (încăperea centrală) construindu-se un cuptor masiv care face legătura cu soba oarbă. Cele două cămări au fost amenajate provizoriu ca spații de cazare, iar camera laterală a devenit „salonul” crâșmei amenajat cu mobilier specific: blidare, laițe, mese și scaune acoperite cu valoroase țesături de interior. În anul 2008, Regiunea Abruzzo din Italia a inițiat proiectul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
zona etnografică Humor. Casa datează din anul 1900, ultimul său proprietar fiind Maria Lazarovici. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2002. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei și avea o cămară sub plecătoare. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație din beton ciclopian și zidărie din bolovani de râu. Locuința este construită din cununi de bârne de brad cioplite în profil dreptunghiular, rotunde
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pătrunde în partea dreaptă în „casa cea mare” (de formă dreptunghiulară), iar în partea stângă în camera de locuit cu rol și de bucătărie (în formă de „L”). Prin partea stângă se pătrunde sub plecătoare unde a fost amenajată o cămară. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
confecționate din lână și cânepă: păretare, lăicere, cergi, ștergare de perete și năframe de nuntă. Gospodăria tradițională din localitatea Câmpulung Moldovenesc este o gospodărie de crescători de animale din zona înaltă a Bucovinei. Ansamblul include: casă de locuit, grajd cu cămară și poartă. Casa de locuit din cadrul gospodăriei din Câmpulung Moldovenesc datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Nemțan. Din acest considerent se mai numește Casa Nemțan. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2004. Interiorul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Casa Nemțan. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2004. Interiorul este împărțit în șase încăperi: în partea din față două camere („casa cea mare” și bucătăria) despărțite de tindă, iar în planul secund alte două încăperi (de tip cămară) despărțite de o a doua tindă în continuarea celei din față. Construcția este prevăzută cu foișor la intrare, gang pe două laturi și prispă pe celelalte două, fiind un tip de casă specific zonei, evoluat din punct de vedere planimetric
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
stabilizat. Grajdul din Câmpulung Moldovenesc este o anexă frecvent întâlnită în zona montană, unde ocupația de bază a locuitorilor este creșterea animalelor. Construcția, ce datează de la începutul secolului al XX-lea, reunește sub același acoperiș un grajd spațios și o cămară separate de aria șurii (spațiul liber unde se putea intra cu carul pentru a arunca fânul în pod și unde erau depozitate utilaje și acareturi). În cadrul muzeului, grajdul este folosit pentru păstrarea instrumentelor de lucru ale restauratorilor. Poarta datează din
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două lucarne pe tabla din față. Bucătăria de vară are dimensiuni reduse, fiind alcătuită dintr-o tindă, o cameră și o cămară. Acoperișul este înalt, construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și o fumătoare pe tabla din față. Casa de locuit din cătunul Bâtca Pripor aflat în comuna Dorna Candrenilor
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
imobilului s-a realizat abia în anul 1997. Casa a fost reconstruită în muzeu în anul 1999 și conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip tindă-cameră, cu o cămară mică și prezintă un element nou arhitectonic - foișorul lateral de la intrare. În interior este amenajată cu obiecte specifice zonei Dornelor și cu inventarul de unelte folosite de bărbați pentru lucrul la pădure. Temelia construcției este din lespezi mari din piatră
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Deasupra patului este o bârnă masivă din lemn de care se agățau obiectele de vestimentație. De-a lungul pereților se află laițe masive folosite atât pentru odihnă, cât și pentru lucrul în timpul diverselor îndeletniciri casnice. În spatele tindei se află o cămară care era folosita pentru depozitarea produselor alimentare. Casa Gavril Candrea din Dorna Candrenilor a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-m-B-05530. Gospodăria tradițională din localitatea Mănăstirea Humorului, zona etnografică Humor
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Câmpulung Moldovenesc și reprezintă un tip de locuință specifică țăranilor din zona înaltă a Bucovinei. Casa reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean este împărțită în cameră și tindă. La rândul ei, tinda este împărțită în două pentru a face loc cămării și foișorului. Foișorul avea rolul de a proteja de intemperii intrarea în locuință. Accesul în foișor este decorat prin cioplire cu motive antropomorfe la stâlpul portiței și motive geometrice la coloneta ce susține o apă a acoperișului foișorului. Camera, de
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
dimensiuni generoase, avea dublu rol: atât cameră de locuit, cât și bucătărie. Prispa casei este realizată din bârne masive de lemn. Gospodăria tradițională din localitatea Bilca, zona etnografică Rădăuți, este compusă din patru obiective: casă, grajd cu șură, căsuță și cămară (hâj). Este specifică zonei depresionare Rădăuți, unde activitățile predominante ale locuitorilor sunt creșterea animalelor și agricultura. Casa de locuit din incinta gospodăriei Bilca datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este construită din bârne rotunde sau
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
o tindă cu rol de depozit și din care se realizează accesul în pod. Este ridicată din bârne de rășinoase, cioplite la două sau patru fețe sau doar decojite, cununile îmbinându-se la colțuri în „coadă de rândunică”. Hâjul sau cămara datează din aceeași perioadă cu căsuța și reprezintă o construcție monocelulară utilizată ca depozit pentru obiecte de uz casnic și gospodăresc, motiv pentru care nu are ferestre. Este realizată din cununi de bârne de rășinoase, cioplite la patru fețe și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a fost reconstituită o casă de locuit din localitatea Pârteștii de Jos, zona etnografică Humor. Construcția datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ultimul proprietar fiind Șveica Filip. Casa are o planimetrie de tipul cameră-tindă-cameră, cu două cămări sub plecătoarea din spate. Cămările aveau rolul de spațiu de depozitare. Fundația construcției este realizată din beton ciclopian și piatră. Temelia a fost reconstituită folosindu-se piatră de râu și liant mortar. Pardoseala este realizată din lut stabilizat, iar pereții
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]