2,654 matches
-
pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el. Gata să plece, înfofolită cu toate câte și le-a pus, umblă de colo până colo prin sală, mută din loc troacele și mai ia câte ceva : un borcănel de gogoșari, niște ceapă, că are destulă în iarna asta, câteva căpățâni de usturoi, un rest de țuică, pe care-l toarnă într-o sticlă mai mică, de sirop de tuse. Le-ndeasă în țoașcă, peste pungile goale de plastic. Nu-i place să se ducă cu mâna-n gură și orice lucru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și gaz, și tingiri de aramă, și cazane, și a luat și clopotu de la biserica Capra. Unde mai era-n casă cin’ să spuie-un cuvânt mai spunea, da pe ei, bieți orfani, cin’ să-i apere ? A
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi, acolo. Vecinii, cine altcineva să i-o facă ? Vecinii, care-a văzut când a zidit bolta. Nemții a-ncărcat sacii, a luat ce-a găsit, l-a luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
6.00 se dă deșteptarea; după o igienizare sumară, la grămadă, ieșim la gimnastica de Înviorare, În pantaloni și maiou, și 20 de minute ne bîțÎim, mimînd adormiți entuziasmul - Îți poți da seama de gravitatea situației după cum ni se Învîrt căpățînile tunse pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timp, sergentul, însoțit de cinci cercetași încărcați cu tot ce trebuie unei grupe de distrugere, s-a prezentat locotenentului: Domn’ locotenent, suntem gata. Bine, bine, da’ ce caută pușca în mâna prizonierului? Nu vă faceți griji. Îi goală ca o căpățână de cal mort de zece ani. Să tragem nădejde că totul va merge după gândul nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dealurilor: "Acoperiți-ne!" 31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?" 32. Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, care trebuiau omorîți împreună cu Isus. 33. Cînd au ajuns la locul numit "Căpățîna", L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stînga. 34. Isus zicea: "Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!" Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgînd la sorți. 35. Norodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
n-avem alt împărat decît pe Cezarul!" 16. Atunci L-a dat în mîinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, și L-au dus să-L răstignească. 17. Isus, ducîndu-Și crucea, a ajuns la locul zis al "Căpățînii", care în evreiește se cheamă "Golgota." 18. Acolo a fost răstignit, și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc. 19. Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
să lucrez la ceva. Voiam să scriu și mai mult decât niște poezii scurte, cum făceau toate femeile. Femeile, în general, scriau așa : poezele sau poeme chiar ceva mai lungi, de o pagină, două. Dar tot nu era suficient pentru căpățâna mea. Îl citisem pe Claudel, care scrisese cinci ode mistice, religioase, de fapt, mai degrabă decât mistice. Le-am citit și după aia mi-am zis : și eu trebuie să scriu ceva, așa, măreț ! Pe vremea aia era modernism. Eu
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
tare. Am reflectat o vreme, muncindu-mă să găsesc ceva cu adevărat important, ceva ce îmi doream de mult și ce nu mi-ar fi oferit în condiții normale, dar singurul lucru care-mi revenea obsesiv în minte era o căpățână de varză plesnind de sănătate, verde-argintie, densă și frumoasă. Nedumerirea lui inițială a căpătat imediat nuanțe tehnice : „Adică salată sau cum?“, așa că am avut prima conversație de viitori părinți deasupra unui bol cu o salată de varză cum numai el
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
căpătat imediat nuanțe tehnice : „Adică salată sau cum?“, așa că am avut prima conversație de viitori părinți deasupra unui bol cu o salată de varză cum numai el știe să facă. De aceea, până azi, orice idee de maternitate îmi reactualizează căpățâna arhetipală, care avea să-mi devină mandală involuntară în lunile următoare, vreo patru ani, cât a durat dublul meu concediu de maternitate, în care au apărut Nona și Mira. Aveam douăzeci și șapte de ani și eram căsătoriți de șase
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
o vreme. Nu te atinge de ele. Te rog eu. L-am rostogolit pe burtică și-acum îl frec cu ulei de măsline extravirgin. Asta nu-i mai place. Își bălăngăne capul dintr-o parte în alta și scâncește. Are căpățâna mare cu un moț fix în creștet, marca genetică a lu’ ta-su. — Drept să-ți spun, nu cred că o să mai scriu nimic. Nu mai am chef. Sunt obosită. Mi-au pierit din cap toate ideile. Tot ce vreau
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru și strigă: — Mamă! Peste o clipă zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieșea prin gingie. — îmbătrînim repede în lumea asta, zise el tulburat. — Trebuie să-ți amintești un lucru important, spuse bărbatul, ai golit sticla. Nu zic nimic. Știu de unde să fac rost de alta, dar costă cîțiva dolari. Un dolar de căpățînă. în regulă? — Scuze, dar nu am bani. — Ce se-ntîmplă aici? întrebă Rima, intrînd furioasă. — Lui Sandy îi dau dinții, zise Lanark. — Eram pe punctul de plecare, doamnă, spuse omul, și o luă din loc. Rima schimbă scutecul lui Alexander și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul de la chermeze. O chemă încă o dată, deja alertat, enervat că nu se apropia: „Eleonor, fato, uite ce bunătăți!“. În sfârșit, coborî din copac și păși ca o balerină vreo câțiva metri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Fier. Pan cel din legendă venea din Tracia, Albania de azi. Au inclus În catalog o declarație Înflăcărată a unui artist care a petrecut cincisprezece ani Într-o Închisoare. Viziunea noastră despre lume stă Într-un echilibru precar pe o căpățînă de varză, așa cum stă lumea indienilor americani pe carapacea unei broaște țestoase. Încercați să vă imaginați: un om care Încearcă să stea pe o căpățînă rostogolitoare de varză, ca un clovn de circ pe o minge, În timp ce Încearcă să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ani Într-o Închisoare. Viziunea noastră despre lume stă Într-un echilibru precar pe o căpățînă de varză, așa cum stă lumea indienilor americani pe carapacea unei broaște țestoase. Încercați să vă imaginați: un om care Încearcă să stea pe o căpățînă rostogolitoare de varză, ca un clovn de circ pe o minge, În timp ce Încearcă să prindă o torță arzînd la ceva mai mult de o lungime de braț! Varza! Această legumă supremă este esențială În Înțelegerea Balcaniei. Este floarea Europei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lucruri să le împarțim în cinci câți eram. Dar n-am mai apucat. A venit poliția peste noi în casă. Dacă apucam, nu mai luau nimic în concluzie și nu mai spuneau nimic la poliție, le luam capul, le zburam căpățâna și gata - nu-mi trebuia să-mi satisfac plăceri sexuale cu ei. Era mai bine. De ce cinci? Cel care știa pontul a vrut să vină cu prietena lui. Era la promenadă? Așa a vrut el - era frică să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în București, în blocul meu. Nu era corect, dar știam că vecinul are bani și trebuie să-l ușurez de banii respectivi. Ușor-ușor devii mai inventiv în domeniul nenorocirilor. Să deschid mașinile cu umbrela, simplu, cu capătul ăla, da, cu căpățâna de conserve, e o sculă bună, la mașinile care erau atunci. De proastă ce-i Dacia, și dacă apeși mai tare în butuc se deschide. Sunt cele mai proaste mașini ca încuietori. Era să mor asfixiat într-o mașină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Mă gândisem și la sinucidere, deci la prostii, tâmpenii de genul ăsta. Până-n clipa aia, totu-mi mergea rău, rău, rău. Conflicte, scandal... Dom’le, după ce s-a-ntâmplat cu fiica, a fost ceva așa, în mine - eu știu? -, la căpățână. M-oi fi lovit când m-oi fi sculat din pat, m-oi fi lovit la cap. Probabil c-aveam nevoie să m-agăț și eu de ceva. Pân-atunci, aveam copilul ăsta, aveam fata asta și ziceam că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a lui Ansoald, duhovnicul meu își trăia ultimele zile de viață. Cu câteva ceasuri înainte de a-și da duhul, m-a chemat. A fost dus într-o chilie, îngrijit fiind de un călugăr, astfel încât să nu fie tulburat de ceilalți. Căpățâna lui se străduia să-și tragă suflarea din corpul tot mai împuținat, și cu greu se mai făcea auzit. Mi-am dat seama că degetele lui mari aveau deja culoarea muribunzilor și aceeași negură înainta de la nas spre ochi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai mult, cu o poruncă, pentru ca toată lumea să aibă ceva de făcut. - Ar putea să fie cadavrul lui Vlad Țepeș, știu, te gândești că a fost decapitat, însă turcii jupuiau pielea și-o umpleau cu câlți, reconstituind fața individului, iar căpățâna o aruncau alături de corp. Să faceți un studiu asupra perioadei, consemnați frumos toate evenimentele, chiar tu să te ocupi, să aibă fiecare câte ceva de făcut, iar eu am să obțin o finanțare de la Ministerul Culturii, chiar acum o să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
surd de mașini. Își dădea seama treptat că vârtejul Îi sorbea Înspre niște turbine cu elice enorme și tăioase. Mai târziu, capul său tăiat zăcea pe o pajiște; deasupra lui, la câțiva metri Înălțime, era gura de evacuare a pâlniei. Căpățâna Îi fusese despicată În două, În plan vertical; totuși, partea rămasă, așezată În iarbă, continua să fie conștientă. Știa că furnicile aveau să pătrundă Încetul cu Încetul În materia cervicală pentru a-i devora neuronii; va cădea atunci Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit căpățâna În pieptul celui care mă lovise. Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o hărmălaie cumplită, de parcă toți oamenii pândiseră doar un semn ca să se apuce să răcnească, să chiuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]