2,573 matches
-
pentru-a câta oară să tot cer și să nu-mi dai tril de pasăre în mai? Te tot strig prin munții mei, vorbele îmi sunt scântei care pier și care cer alb suișul către cer, sufletul tău giuvaer. Domnișoară, căprioară, Adă-mi cântec de izvoară și mai dă-mi din palma ta să sorb sufletul de stea. Dă-mi din apa ta cea vie cântecul de ciocârlie și-al ei zbor plutind pe nor pân' la poarta stelelor, doar m-
DE LEAC de LEONID IACOB în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355290_a_356619]
-
Autorului tristeți Se tânguiesc iar nopțile în mine și frânți copaci mai murmură un cânt, mâhniri încercănate de ruine se adăpă din neliniște de vânt. Trec îngerii de foc pe geana nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn, îngână luna o cântare trăgând pe ochi zăbranice de nori, e lumea-ntreagă semn de întrebare ca un crepuscul spânzurat de zori. Se tânguiesc iar nopțile în mine
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
Hodorogim precum o moară, Și trece viața, dulce-amară, La fel ca un marfar prin gară... Luăm un toc și-o călimară Și mâzgâlim pe foi... gargară! Îmi spui tristă: E toamnă, doară! Dintr-o dată așa ștrengară, Cu pași săltați de căprioară, Te-ndrepți spre vechea oglinjoară; Prin amintiri gândul îți zboară La anii când erai fecioară; Cum trece timpul... te-nfioară! Să nu fii tristă?! Să nu te doară?! Nu mai ești, astăzi, bălăioară, Arginții-n păr sunt o comoară, La rând
O ASPIRINĂ ŞI GARGARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356884_a_358213]
-
lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea,închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Trist intră prietenul în simbol. Vulnerabile stări de lună și de soare, Sub care alunecă fregate de idei, Le dedic lui Artur,din păcate tot mai rare, Când plâng în mine cohortele de miei. Amintiri din miezul
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe cîmpia rece, Copacii cad răpuși de umbra lor; Timpul din viață-n moarte se petrece, Ca ploaia
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
Acasă > Strofe > Amintire > CRĂCIUN CU LABIȘ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Crăciun cu Labiș el a plecat să caute căprioara ucisă să-i ceară iertare pentru râul făcut soarta lui îi fusese astfel scrisă să plece prea iute deși vreme-ar fi avut. atâtea-ar fi-avut să ne spună lașase să-i scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356762_a_358091]
-
moartea. Ai vrea să înveți din moarte, să nu repeți greșelile predecesorilor tăi, nu te duce la apă adâncă și învolburată, nu te hazarda pe stânci necunoscute, nici în văi pline de dușmani ascunși. Ai vrea să înveți din moartea căprioarei, să nu te încumeți departe fără părinți, pe care apoi îi sacrifici chiar tu. Ai vrea să înveți din moartea vecinei, care a mâncat cu nesăbuită poftă. Și din exemplul domnului Leo, care a băut din pahare fără fund, fără
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu, făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te uimesc și te fac să faci o mie de crime pentru ea
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
lumină În dezlănțuita sinfonie iese visul, din fuiorul nopții pășind pe cărare, levitează peste noi aducând abisul, sfidând lumina din exploziile solare. Aici se întâlnesc minunile cu povestea hălăduind prin imperiile de vise și glasul rămâne urmă în vestea cu căprioare la izvor ucise. Sunetul scrie-n creier un poem în timp ce lumina vibrează-n dimineți când secunda de care nu mă tem îmi măsoară cele șapte vieți. Pășesc pe lumina cercului verii parcă mergând pe nori de furtună, caut și-acum
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii De dulcea ta făptura nu mai îmi vin în fire Și te-am găsit deodată, cînd nici nu mai sperăm Tu esti mai grațioasa decît o căprioară Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară Vibrează cînd îl mingii, de-ai știi cît te doream Te mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd zîna-ncălecată mă-ntreba iar: „De ce tremuri ?” SUB UN CER CU MERE COAPTE sub un cer cu stele coapte te visăm noapte de noapte te pierdusem pe cîmpie delicată păpădie căprioara minunată floaricica parfumata... te visăm noapte de noapte sub un cer cu stele coapte și erai că o minune știe luna, dar nu-ți spune - și aveai miezul fierbinte... îl gustasem înainte eram că un măr pe ram ca o
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
cale-ți sfios, În unde e atâta puritate, Și-n fiecare val un cântec sănătos. Crești mugur de stejar, Avântă-te semeț spre cer, Desfă-ți coroana hoinar, Și fii al codrului străjer. Urcați pe stâncile albastre, Zburdalnici cerbi și căprioare, Apropiați-vă mai mult de astre, Beți apă din a cerului izvoare. 1966 Referință Bibliografică: Îndemnuri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate
ÎNDEMNURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355708_a_357037]
-
uliți, cu prispă naltă, 14 stâlpi crestați în meșteșug și acareturi în prisos. Stăpână era Maria lui Ilie născută-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt a fericit-o cu-un erou și prețul păcii a nefericit-o cu alungat din casă pricopsită numai cu ce avea pe ea. În noapte cu tulbur de minte Maria și-a umplut sânul de ie cu becuri
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
zăpadă Și ceară rece se topeste-n valuri În ceasul zilei nuferi or să cadă Din marile tivite-n veci de maluri Corăbiile s-au uscat la soare Și Carul mare stă cu oiștea-n sus Se risipesc pe cîmpuri căprioare În umbră unui munte s-au ascuns Driadele superbe cu coapse șlefuite De vîntul dimineții, cînd ele cad răpuse, După atîtea dansuri perverse și proscrise - Dar s-au simțit eterne, suave și iubite DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vantul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea și nu te-a durut Cu dulceața trupului tău mă îmbiai în șoaptă Ca să nu trezim greierii, să nu speriem căprioarele Mai era puțin și răsărea soarele Iar tu erai deja o pară dulce, coapta Din grădina ta nu mai voiam să ies Eram că un cerb rănit de săgeată Mai rănește-mă încă o dată Este visul meu, eu l-am
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
și pribeag) Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima cerului) Prinde-mă de brâu și în vâltoarea unei făclii ce arde în munții care ți se zbat în tâmple sărută-mă! (căprioara neagră se vrea femeie) Astâmpără-ți setea, șipotul izvorului ne îndemna la iubit, pietrele ne dau binețe (străpungi o doma) Pe pielea mea simt cum înfloresc crinii roz pulsul meu e în tine mă înalți mă coborî îți faci drum
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > STEAUA LUI VADIM Autor: Doina Cotescu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului într-o seară de septembrie, călduță și-îmbietoare pe iarba cea ruginită, strivită de căprioare îmi făcui un căpătâi, pe-o pală de fân uscat și privi, surâzătoare, sus, la cerul înstelat luceferii, ca soldații, cu candelele în mână se-așezară într-un cerc și privesc la mândra lună cu fața îmbujorată, ea privește spre
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
blană de miel negru. După douăsprezece ore de travaliu, doamna Maria a născut un băiețel destul de plăpând. Medicul a luat copilul în brațe, l-a înfășat într-un pled alb imaculat și l-a așezat pe fotoliul din piele de căprioară. Apoi, s-a așezat obosit pe același fotoliu. - Aoleeeooo! Domnul doftor, sculați-vă! V-ați așezat pe copil, a strigat din toți rărunchii moașa. Doctorul, speriat, s-a ridicat, luând copilul în brațe și punân-du-l pe mâinile întinse ale tatălui
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
pajiștea cu stele, prin umbrele zăpezii Tu erai o minune și te cîntau aezii De dulcea ta făptura nu mai îmi vin în fire Și te-am găsit deodată, cînd nici nu mai sperăm Tu esti mai grațioasa decît o căprioară Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară Vibrează cînd îl mingii, de-ai știi cît te doream Te mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
mai dospește de-a pururi doar abisul Poetul mai așteaptă să ardă macii-n lanuri Să sîngereze reavăni, răniți de amintiri Ei îi aduc de-a pururi numai acele știri Care or să-i inunde sufletul cu aleanuri Și blîndă căprioara încremenită-n șoapte Rănită doar în visul cu îngeri zurbagii Ce au venit din noaptea cea plină de orgii Și s-au întins că umbră peste sinistra noapte Poetul în cetate cerșește doar sclipirea Albastră că cicoarea-nflorită prin pășuni
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Acasa > Versuri > Farmec > POVESTE... Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului În inima adâncă a muntelui, izvor de cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără setea fără habar. Sus tot mai sus, spre pe steiul de stâncă
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
animale: Ceylon de la „leu“, Camerun de la „rac“, Galapagos „broaște țestoase“, Paraguay ~ „papagal“, Yukatan „țară yukului (cerb)“. (Al. Graur, Nume de locuri, p. 32-33). A se compară și legendă întemeierii Moldovei când vânătorii au alergat după un bour, ungurii după o căprioară etc. Dacă cineva ar ține morțiș să găsească explicația prin maghiară s-ar putea gândi la bogár „gândac“, „rădașca“ e sorvos bogár adică „gândac - cerb“ (cu coarne), iar în tc. „taur“ e boğa (=magh. bika). Dar e b- față de f
DESPRE FAGARAS SI TAMPA de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369865_a_371194]