9,571 matches
-
artist apare în fața unei mese, amenajată ca un altar, câteva icoane au fost atârnate pe pereți cu doar câteva momente înainte să intre preotul "în scenă". O sală mare, ca un saivan, cu pereți netencuiți, s-a văruit direct peste cărămizi, este împărțită în mai multe sectoare, fiecare sector este destinat unei biserici sau unui grup de biserici înrudite ca rit. De la bisericile tradiționale creștine până la cele budiste. Fiecare colț este o lume cu însemnele ei. Deja îmi place în această
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întrebi de unde are el bani și informații, mai bine să te mulțumești cu banii siguri pe care ți-i dă lună de lună, cu timpul au constatat că este chiar mai uman decât cei de la sindicat, care se bat cu cărămida în piept lăudându-se cu eforturile extraordinare pe care le fac negociind contractul colectiv de muncă, și când colo nu fac decât să își negocieze posturi în guvern și în parlament, poți chiar să ai mai mare încredere în securist
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
romaniță, pojarniță, soc, gălbenele, măline, cătină, cacadâr și altele. Muncă voluntară - „patriotică” i se spunea pe atunci - am făcut câțiva ani în vacanțe și nu numai, pe șantierul viitorului liceu, în urma demolării prin explozii controlate, cu dinamită, a zidurilor din cărămidă roșie ale Bisericii din Parohia din Jos. Această construcție monumentală, pe care noi am botezat-o „Catedrală”, unde ne-am jucat ani de-a rândul „de-a hoții și vardiștii”, a început-o bunicul Costan când era primar, iar după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
la șapte zile călătoria lui Într-acolo se transforma Într-o adevărată aventură. Era Înalt și slab, cu degetele nefiresc de lungi, fapt care Îi conferea o anume delicatețe În a apuca orice obiect. Locuia Într-o clădire veche, din cărămidă roșie, undeva spre Mahalaua Cărbunarilor, și, pentru rarele lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toamnei, la crizanteme și dumitrițe... Mai bine o dărâmam și făceam o casă nouă, își spunea Alex uneori înciudat. Ina trecuse în vară prin zonă, fără știrea lui Alex și, când văzu numai gropi, movile de pământ, fiare torsionate, țevi, cărămizi și atâtea materiale în perimetrul a ceea ce se spunea că va fi gospodăria ei și a lui Alex, își puse mâinile în cap. De bună seamă, soțul ei avea ceva din încăpăținarea catârului la care se adăuga orgoliul lui cocoșesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
când eram în stare să te omor, dar, după ce reflectam un timp, mă gândeam că din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în stare să te omor, dar, după ce reflectam un timp, mă gândeam că din pușcărie n-am să pot să mă răzbun pe tine cât ai merita. Nu aveam un plan anume, dar lucram la el, te demolam cărămidă cu cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o greutate apăsătoare care îmi strivea pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sfârșit, că în vremea când printre oamenii ale căror oase se făcuseră de mult praf și pulbere și ale căror celule supraviețuiseră, poate, amestecate cu cele de nuferi albaștri, înțelegeam, în sfârșit, că printre locuitorii caselor de pe colină, construite din cărămizi grele, trăia un mizerabil desenator, un desenator blestemat, probabil cel mai sărac decorator de truse de scris, seamănul meu. Acum știam; știam că arsese și el, că se mistuise pentru doi ochi negri mari, exact ca mine. De-ajuns ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căzut la marginea vetrei consumându-se, carbonizat de flacăra celorlalți butuci, fără să ardă și fără să rămână, în același timp, neatins. A fost doar sufocat de fum, de răsuflarea celorlalți. Camera mea, asemenea tuturor celorlalte, a fost construită din cărămizi, peste ruinele miilor de case antice. Pereții, tencuiți cu var, poartă o inscripție sub formă de friză, exact ca aceia ai mormântului. Cel mai mic detaliu al acestei încăperi îmi mănâncă o groază de timp. De exemplu, pânzele de păianjen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
parte din rîndul celor ce nu disprețuiesc cuvîntul ; nici nu Îl sacrifică pe altarul vizualului; dar mă-ntreb dacă, Într-un spectacol nu poate fi la fel de sugestivă o controversă a imaginilor ! Si-apoi, de ce osîndește Wald litera ? Doar ea e cărămida cuvîntului, nu?!... Se folosește agasant de des cuvîntul vedetă. Mai ales În ultimii douăzeci de ani. Personal, Îi privesc mefient pe cei care se cred sau se prezintă astfel. Fiindcă, a fi vedetă Înseamnă , paradoxal, a rata notorietatea ! Vedeta moare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile, toate confecționate din carton, polystiren sau placaj, vopsite în așa fel încât să imite fie lemnul, fie piatra, fie cărămida, etc. Elementele de decor erau însă rezemate de așa natură că, pătrunzând printre ele cu mare atenție, ajungeai la o firidă, adică la o fostă ușă, acum un simplu spațiu confecționat din placaj și prins, la repezeală, în piroane. Valy
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Valy când intrase pentru prima oară aici. După ce eliberase spațiul pe unde ajungeai nu în fosă, ci la ușa ce dădea în tunel, îi veni în minte că Valy îi arătase o firidă în zid, umplută numai pe jumătate cu cărămizi umede, suprapuse una peste alta, nezidite și cealaltă jumătate mascată la repezeală cu un panou de scânduri putrede. Fără să-l întrebe, Valy îi mărturisise că, deschizând cu greu ușapanou, într-o zi pătrunsese acolo în tunelul care, zice-se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gândit acel “altfel”. După acel altfel s-ar ascunde astfel, nu? Cu toate că-și amintea pasaje din tinerețe, pe cei petrecuți la Școala Superioară de Război (azi Academia Militară), pe cei petrecuți în Bărăgan sau pe cei consumați la Fabrica de cărămidă, uita extrem de repede ora la care pleca de acasă și mai ales unde trebuia să ajungă. Se debusola, dar oameni de bunăcuviință îl aduceau acasă fie pe jos, fie cu mașina. Karin-tante zâmbea și-l apostrofa cu arătătorul, în glumă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi simțit că timpul se comprimă tot mai al dracului. Relata diverse întâlniri cu persoane care de zeci de ani nu mai trăiau și sărea brusc de la o amintire din copilărie, la una care făcea aluzie la Fabrica de Cărămidă, apoi la nu știu ce localitate din Bărăgan. Cel mai mult însă, era preocupată de detenția verișoarei sale dinspre tată, Hilda, în lagăr. Așa povestea de parcă chiar ea ar fi petrecut timpul acela de groază în Rusia. Dacă am fi știut noi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau că Dumnezeu îmi va prelungi viața până către sută. A urmat după aceea, războiul, mai apoi deportarea, foametea și...revenirea în orășelul ăsta stătut și înăcrit, în care am lucrat, poți zice, o viață de om la Fabrica de cărămidă. Să nu crezi că Epa, dacă primea distincții de la stat în ultimii ani, era mult agreat în oraș sau în județ. Sau că era păsuit de viața de plebeu. Îl decorau de formă, ca să fie ei, ofițerii ăia mari, promovați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
O spun deschis: nu-mi mai pasă de nimica, așa cum nu-mi păsa, (indirect !) când adunam ostentativ, vecinii și, obosită crunt cum eram, după o zi de muncă (la început, până să fiu promovată în funcție, am lucrat la așezarea cărămizilor crude sau arse în bancuri, la uscat), mă așezam elegant pe scaunul de lângă pian și cântam. Se umplea toată casa de acordurile mzicii, și strada, până la casele de pe partea ailaltă a străzii. Cântam, nu că eram fericită, cum putea crede
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și câtă importanță are psihicul. Am căzut la primul examen și am vrut să renunț dar am fost încurajată să merg înainte și am mers. Frumos și misterios este acest domeniu psihologic, psihicul nostru este mortarul care ajută la fixarea cărămizilor casei (vieții) pe care o construim, fără un mortar bun casa (viața) nu are nici o stabilitate și la orice adiere de vânt totul se prăbușește, sunt o mulțime de mistere care învăluie ființa umană și este dificil să cuprinzi totul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
această casă a mea (viața) este oarecum frumoasă pentru că i-am făcut fațadă nouă ce acoperă șubrezenia de dedesupt și m-am hotărât să-mi construiesc altă casă (viață), mult mai frumoasă și mai puternică, cu mortar de calitate și cărămizile puse echilibrat în așa fel încât nici o intemperie să nu dărâme noua construcție. Este o muncă voluntară pe care o fac din plăcere și pasiune, ceea ce face din timpul meu un adevărat prieten și nu un inamic care mă presează
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
poate vedea și astăzi în satul Corjeuți. Cum o ajuns acea biserică în acel sat atât de îndepărtat? - a fost curios Amnar. Păi și aici îi o poveste... Cică atunci când Ioniță Bașotă s-a hotărât să zidească biserica asta din cărămidă, a spus că va da pe cea din lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria bisericii desfăcute... La revărsatul zorilor, șirul carelor celor din Corjeuți adăsta liniștit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
conacului: „Am venit, boierule, așa cum ai poruncit, să ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ducem biserica la noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, familia asta a lui Bașotă n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, familia asta a lui Bașotă n-ar fi fost atât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]