5,129 matches
-
o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice tata. S-a săturat de ei. Zice că-i cazul să-i mai Învățăm minte din când În când! — Haide să luăm bicicleta, Yon, și să ne cărăm! Nu te pune tu cu madurezii! Ăștia-s În stare să facă cine-știe-ce balamuc! — Asta-i doar o fată! Tata zice că madurezele sunt toate niște curve. Cel mai bine-i să afle pe loc cine comandă aici! Adam reușise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
colorată În care era o pasăre cântătoare. — Au tras pasarela, a spus cineva. — Fir-ar să fie, e a treia zi când pierd vasul ăsta! — N-ai cu ce să mituiești pe careva? Eu unul n-am. — Hai, gata, ne cărăm! Azi n-am avut noroc! Când mulțimea s-a risipit, a rămas pe chei, printre mame cu prunci la sân, copii blegi, bătrâni și femei care nu-ndrăzneau să se aventureze departe de ponton. O să vină iar mâine, Își spuneau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În celălalt buzunar. Tot nimic! — Voi, ăștia mici, sunteți pe zi ce trece tot mai răi, a zis femeia cu aluniță zâmbind cu zâmbetul ei strâmb care nu era deloc un zâmbet. Ca niște câini lihniți, așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și să exprime astfel fără cuvinte, dar și fără greș: În ce mă privește, n-am nici un chef să te văd pe-aici, Îmi stai ca un ghimpe În coastă, o s-o facem noi și pe-asta și-o să te cari cât mai repede cu putință. — Vă mulțumesc că mă primiți atât de grabnic, i-a zis. O să Încerc să vă răpesc cât mai puțin timp cu putință. Trebuie că sunteți foarte ocupat. Îmi pare rău să vă deranjez! Nu face
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mulțumită că el era de acord să scoată banii ăia de la CEC, în definitiv Elena fusese mereu feblețea ei, n-avea s-o lase să plece în casă nouă chiar fără nimic...Zile întregi după aceea scotoci cu febrilitate locuința. Cără pe ascuns orice obiect care, gândea ea că-i de trebuință Elenei. Lucră pe olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de vinișoare roșietice, cădea prima picătură și în timpul acesta imaginația îl căra în sus, tot mai sus era aer, oxigen mult, simțea arsuri pe fundul ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca mine, plicurile alea burdușite de date și le studiezi pe îndelete atunci ai să-ți răspunzi cu siguranță, nu, acesta este fără doar și poate un fariseu, mult mai periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și umilințe, având și el de fapt același scop, dorința de a se cățăra către un locușor mai călduț și mai dulce. Nu pot să accept impostura sub nici o formă, mă. Când vorbea Alexe cerceta cu migală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte blânzi, nu prea avea chef de vorbă, mergea alături de ea și răscolea cu vârful pantofilor mormanele de frunze, atunci ea a știut că n-ar fi vrut să-l piardă, că el era suficient de puternic ca să o poată căra și pe ea după dânsul. Ascultă, Carmina. De ce n-ai mai venit în tot acest timp pe la noi? O întrebă Alexe și ochii lui albaștri, duri ca oțelul îi așteptau răspunsul. La ultima vizită am observat că nu sunt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Un copil îi tăie calea, trăgea după el o jucărie zornăitoare, se enervă un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acest ceas, l-am păstrat, cu alte două ceasuri desenate și oprite la 8 și 20, Paris, nu vreți un ceas? m-a întrebat vânzătoarea de la Brăila, după ce cumpărasem de la ea -cred - a 30-a pereche de teniși. Am tot cărat teniși de la Brăila pentru toți care mi-au cerut și le-a plăcut, Pinochio, Filosoful, Mihai. Stăteam prost cu banii, dar era ordinar să fac speculă pentru 20.000 de mii de lei, deși mi-a trecut prin cap, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din pleoape. Nici eu n-aș putea, spunea Baby atunci cu părul nevopsit încă, mergeam pe stradă, amândoi cărând pungi cu teniși, vorbeam, bătăiam din mâini periculos, ne opream să râdem și să ne ferim de mașini în ultima clipă, frumoase sunt casele astea în Brăila, boierești, grecești, și uite că toți sunt de acolo și se leagă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
hai să luăm acum TV și DVD, acum? Acum! Pinochio suie TV-ul în mașină, mami, hai că și-a luat Toni televizor! și mama ei vine și e drăguță și Pinochio, ca un făcut, iar mă ajută să-mi car lucrurile, ce e când ne uităm amândoi în oglindă, habar n-am, cică ne însurăm, separat sau unul cu altul, ne aranjăm moțurile cu gel, creasta, m-am cam rotunjit la față, o să țin cură de slăbire, uite-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
erau îmbrăcați în portocaliu. De fosta iubită nu scăpasem nici de ziua mea, căcat, Baby! Nu vedeai că ne strică toată seara, că se dădea la Filosof, n-am văzut... de ce nu mi-ai spus că plecăm, Pinochio s-a cărat mai repede, Mihai a fost, a plecat și a venit și a plecat iar, a zis ceva haios la un moment dat, am râs, ne-am întrecut în proverbe, am jucat un joc propus de Filosof, foarte interesant, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură de la Ceainărie și asta după venirea de la mare cu Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să pleci, pleacă! Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea dinainte, când somnul era ca un tren oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
plec! de 1 an nu mă mai iubea, de 1 an! și tu ai stat încă 1, deși știai că nu mă mai iubești... am fost plecată la mare o lună... de ce pula mea nu ai plecat atunci, să-ți cari lucrurile și să pleci atunci, de ce ai mai stat încă 1 an... dacă mă iubești, lasă-mă să plec, eu te iubesc și vreau să rămâi, asta nu i-am spus, dar dacă vrei să pleci, pleacă! pleacă! asta i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
duce la pescuit, aaaaaaaaauuuuuu, se tânguie prințesa Miau, o doare piciorul de la tăietură, de la Turiștii care au aruncat-o în lac, îți dai seama? să vii la București, turist și să dai tocmai de Miau, pe care apoi s-o cari în spate la Universitate, și eu iar să mă uit din urmă ca la un film, color de data asta, și râd și mă țin cu mâna să nu fac pipi, fundul mare al Prințesei și aceeași poșetă spânzurată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta mi s-a adresat cu un glas
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii de interior. Privi mai atent și nu văzu În urma ei decât un bărbat Înalt, cu părul lung și creț. Purta la gât un fular roșu și o pereche de ochelari rotunzi prin sticlele cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la masă și când colo, iată-l parcă stăpânit de o voioasă amnezie. Hotărî că era timpul să-și reia locul În fotoliu, crezând că În acest fel Îl va obliga pe cel născut aici, iar nu venit, să se care, să se retragă pe ulița copilăriei sale, În Arbatul său chesaro-crăiesc, unde fiecare lucru Își are povestea sa și unde nimic nu e mai poetic decât a fi punctual, corect, protocolar, eficient, demn, serios... Și ar mai fi continuat, luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
palma pe care a luat-o de la tovarășa Codruța a fost trecută cu vederea, ca și Întrebarea ei mânioasă: cum vorbești așa, mă, puță? L-au culcat În iarbă, pe marginea trotuarului, și l-a stropit cu apă de băut cărată În spate de tovarășa Îngrijitoare Codruța, Într-o marmită de zece litri, pregătită anume pentru plimbarea În parc. Apoi s-au pus pe plâns cu toții: copii și tovarășe. S-a trezit doar când lângă el s-a Înălțat un mușuroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, pentru că era peste tot, începusem s-o citesc. Cumpărasem și un exemplar din Shōgun, deși părea o rescriere, în Japonia feudală, a romanului Război și pace; avea o grosime aproape egală cu lungimea și știam că n-o voi căra după mine la plecarea de pe insulă. Mai luaserăm încă o carte despre mitologia greacă (aveam trei). Uitasem de ce trebuia s-o avem și pe asta. — Ai chef să mai bifăm în seara asta vreun obiectiv din ghidul turistic? întrebă Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-i dăm drumul din cușcă. — Și dacă fuge? Nu cred că îi stă în fire. — Dar știi ce vreau să spun. — Unde să se ducă? Oricum, nu prea cred că avem de ales, doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-și pună rucsacul pe umeri se uită la mine. — Doar de data asta. — Da, spuse ea. Suntem sinceri până la capăt. Ziua ne aduse o altă înșiruire de tuneluri și puțuri de urcat, scări și mari spații cavernoase, pustii. L-am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
carpen și-l dédu jos cu ferestréul. Șasa rupea brebeneii și-i fécea grémezi, pe care le aducea pe urmé la sac, céci Îi era lene sé care sacul dupé el. Fécu așa mai multe grémezi și Începu sé le care. Duse patru grémezi dar pe a cincia nu o putea gési. Unde fécu el a cincia grémadé? Începu sé caute prin pédure și se Îndepérté. „N-are cum sé fie aici grémada aceea!”, Isi spunea Șasa și se Îndepérta tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]