2,578 matches
-
capitale. Seamănă cu Sighișoara, ziceți voi; ca să vă dați mari, probabil, pentru că Sighișoara, În anul lui Dumnezeu 1989, seamănă mai degrabă cu un cimitir. La fel spuneți și despre stațiunea de munte În care sînteți cazați În a cincea zi, căscînd ciocul la cochetele arhitecturi germane, spuneți că seamănă cu Herculane. O exagerare, nu are cum să semene, pentru că Herculane, la fel ca Sighișoara, la fel ca restul României, seamănă cu Ceaușescu, semănă cu un cimitir, seamănă cu fundul unei mări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prin binoclu. Un vînt stins adie, mișcînd ierburile sau siluetele filiforme, abia ghicite, ale mestecenilor. Cerul e atît de adînc și de larg și de spuzit de stele, Încît, după ce stăm zece minute cu capul dat pe spate și ochii căscați În hăul pestriț, ne Încleștăm mîinile de marginea de lemn a pichetului, să nu cădem. În sus. GÎndindu-ne fiecare la foarte multe lucruri În același timp. Din cînd În cînd, telefonul de ebonită maro zbîrnîie scremut. — Răcane, bagă o flotare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
istorie? Da’ măcar v-au spus ce oameni s-au născut cîndva aci În Craiova? Bă, de Henri Coandă ați auzit? Da’ de Jean Negulescu? Dacă se Întîmpla să fie pe- acolo, venit așa cum veneau toți prietenii bătrînului tău să caște gura la peisajele de iarnă cu care Își făcuse renumele, dar și la un pahar de vin și la o palavră, nea Gari te scăpa de un răspuns fîstîcit. Mă Goguță, nu exagera, Îi Învață statul tot ce trebuie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori. De multe ori rămîneai pe-acolo, căscînd ciocul la discuții, mai ales cînd apăreau figuri exotice. Era acest tip, Mugurescu, un om masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche de urechi enorme, foarte plate), dar care erau compensate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coana Lizica atunci cînd această figură sumbră, galbenă ca ceara a băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
băgat capul pe ușă, În birou la uniune, și a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de a da din mîini cu intenția de a zbura deasupra hăului care tocmai mi s-a căscat sub picioare. Cine nu știe că Bogdan are unchi În America? O să-i scrie pentru că Își dorește foarte mult o pereche de blugi Levi’s. Problema lui nu e unchiul, problema lui sînt blugii. Problema statului comunist sînt și blugii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să facă, ținîndu-l de după gît ca pe un pisic. Freacă-i, cap de cauciuc, freacă-i pînă Își vede veteranu’ mustața În ei. Ai pricepit? Îl Împinge În jos spre bocanci, se adună și alții și stau și rîd și cască gura, cîțiva Își Întind și ei În batjocură cîte un bocanc. Undeva la o fereastră de la parter, alți doi veterani și-au instalat două scaune, s-au așezat și se uită afară, În timp ce un șir de răcani trec aplecați pe sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei se merge cu două bidoane de 20 de kile, pe care le transportați cu un cărucior. Casc gura fără să Înțeleg ceva. După expresia lui Csabi Îmi dau seama că nici el nu e Într-o situație mai fericită. Cui Îi pasă? Atîta vreme cît nu se pune problema să contribuim cu sudoarea frunții la făurirea agriculturii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni. — JURĂM... răcnim noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni, șuierînd. Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni, șuierînd. Apoi Întunericul Îl absoarbe de tot. Cineva zice ceva, dar probabil că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părăsit postul de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uluiesc, Îmi iese versiunea cinematografică. Bineînțeles că ne-a fugărit miliția și aproape că ne-a prins. Îi povestesc despre chef, muzici, băuturi, trădare În amor, o Îmbrînceală gata să dea În bătaie cu noul amorez al pretenei, chestii mișto. Cască ciocul, invidios. Ca să ajungă acasă de aici, Îi ia o zi și schimbă trei trenuri (În total, dus-Întors, Înseamnă două zile pe drum și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine acasă, Întreținut de stat cu o pensie pentru persoane cu handicap psihic. — Pleacă veteranu’ s-o cunoască pe mă-ta, zice clientul meu, acru, și Îmi face semn să ieșim la o țigară În timp ce tipul care a venit să caște gura se dă mătăhălos la o parte să trecem pe culoarul strîmt dintre paturi. E un Întuneric umed și rece, stăm și fumăm și vorbim la locul de fumat. Veteranul din Craiova se numește Vali. Îmi dau seama că e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și americani, ceea ce se Întîmplă acum e ceva normal. Ceaușescu n-a vrut să accepte planul lui Gorbaciov și lucrurile au Întîrziat... au Întîrziat și se produc violent, se pare că Încăpățînarea acestui dobitoc costă vieți nevinovate... Mă vede cum casc gura neștiutor și se amuză. — N-ai de unde să știi lucrurile astea, ești prea tînăr. E mai bine... Practic, de mai bine de o lună a căzut și Zidul Berlinului... OK... stai puțin să vedem cum vine treaba... Prea tînăr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un curaj care probabil că i-ar lăsa uluiți pentru zeci de ani de-acum Înainte. Nu știu dacă e posibil, am zis și m-am uitat la ea cu un soi de răceală scîrboasă, care a făcut-o să caște la mine o pereche de ochi mirați, era atît de drăguță și invitația ei era atît de sinceră, Încît refuzul În sine a fost o grosolănie. Zău? Zău, am zis. Credeam că ești altfel, a zis ea. Eu nu am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e să nu exagerez. Cristian tocmai a devenit eroul meu. Îl aud că spune: — Mie nu, dar cred că ție da. Tu trebuie să ajungi la poartă să te Înregistreze. — O, băga-mi-aș, ai dreptate... M-ai făcut să casc ciocul ca un gușter la vrăjelile tale. — Aha... Peste cîteva ore, locotenentul Stancu, care nu pare foarte fericit de absența mea Îndelungată, Îmi comunică În biroul ofițerului de serviciu din baterie că urmează să plec În cazarmă, să fac serviciu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți aprind iar de la baterie, și deschide pe jumătate și celălalt ochi, după care continuă: tu știai că romanii aveau niște norme de igienă pentru care noi, care cică sîntem mai civilizați ca ei, ar trebui să-i invidiem? cască el, căznindu-se să-și țină ochii deschiși. Aha, interesant, zic. Dar n-ai cumva idee cu ce- și aprindeau romanii țigările alea igienice? mai zic și-mi privesc vîrful neaprins al țigării pe care o strîng Între buze. — Ba
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
produce orizontal și sincronizarea mea, odată realizată, rămîne așa, pot să urmăresc cum proiectilele sînt scuipate prin țeava enormă (și să-mi acopăr urechile cu mîinile). Ultimul, după ce străpunge silueta de carton, ricoșează din valuri. CÎteva secunde rămînem cu ciocurile căscate la jerbele Înspumate pe care le face din ce În ce mai departe, pe urmă dispare undeva unde norii grei de aprilie Își Întîlnesc neliniștea cu acest deșert lichid. Apoi sună fluierele și sirenele și sărim de pe tunuri zbierînd chestii, În timp ce ofițerii ies de sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bă, da’ cînd sînt alegerile? — O, alegerile... peste o lună. — Eu votez cu CÎmpeanu. Căline, ai căzut În sticlă? Mai fă-i vînt! Ovidiu ar vrea să spună și el ceva, se ghicește fremătînd În Întunericul albăstrui. Dar pînă să caște gura ia o scatoalcă de la frate-său, care are dreptul, pentru că e mai mare cu un an. — Să nu te aud. Boule, dacă votezi cu Iliescu, rămîi În armată. Cred c-o să-ți placă, mai ales după ce te face Stancu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muniție (prilej cu care Întreaga grupă de ostași a reușit să afle că micuțul are o pereche de ochi căprui, blînzi, fiind pentru o clipă, În care a retrăit seturi de amintiri pe care nu știa că le mai are, căscați dramatic); pentru că, făcînd echipă la tenis cu piciorul cu Călin sau cu Cristian, nimicește orice echipă au În față, mai puțin pe cea formată din Claudiu și Cristian sau Călin și Ovidiu ori cam așa cumva; pentru că uneori fumează În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre muzică. Nine Inch Nails sînt promisiunea unui viitor care ar trebui să fie ceva ce nu s-a mai văzut, adrenalina noastră dă În clocot, sub supravegherea lui Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than give you control, zbiară Cristian, care a reușit să prindă versurile - și se pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu face nici dracu’ la păcătoși. Hă-hă-hă! — Păi și-atunci...? Să nu fure? Fu-tu-le casa-n cur... — Auzi mă nepoate, dar ia scoate și tu o țîgare de-aia de-a ta. Ca să nu se cheme că ai căscat ciocu’ degeaba pe-acia. Ofer la toată lumea din pachetul de Gitanes. SÎnt foarte fericiți, savurează tutunul tare cu o uimire de copii. — Ai, mămică, da’ cîtă armată făcuși? mă Întreabă răstit una din doamnele grupului de țărani. Fac un semn evaziv
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Dermato (are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]