2,531 matches
-
radiofonic» era ascultat cu sfințenie de întreaga noastră familie, la micul nostru aparat german, Tefag): mama lui locuia pe strada mea, într-o căsuță modestă, iar actorul venea des s-o viziteze, la volanul unui Mercedes negru la care toți căscam gura, fiind o raritate pe atunci. Primul contact pe viu, din postura de prezentator, cu popularitatea uriașă a lui Ștefan Bănică Junior am avut-o după Revoluție, la un eveniment muzical găzduit de Sala Sporturilor din Ploiești. Sigur, cunoșteam succesul
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
explicase, mișcând-o anevoie, am călcat strâmb într-o groapă scobită în nisip de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor!... Ce nu mi-a mai spus atunci Lolita mea! Nu te uiți pe unde calci, caști ochii după fetișcane, Istrate, ai? La vârsta ta! ... Să-ți fie rușine, satir bătrân ce ești! Am căzut cât eram de lung, dar m-am adunat de jos cum am putut mai repede, fiindcă lumea începuse să se amuze, nu
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
umbrele și altele de felul acesta. Oamenii le restituiau înaintea plecării. Cineva ridicase glasul, imputând unui client deteriorarea umbrelei de soare. Ceața din largul apei parcă devenise mai densă. Atunci s-a întâmplat ceva la care niciunul dintre cei ce căscam gura la faptele petrecute sub ochii noștri nu s-ar fi așteptat, îl auzisem iarăși pe Cucaras vorbind. Una dintre bărci, tocmai aceea în care se pregătea mândrul viking să-și înhațe prada, a explodat. S-a ridicat o jerbă
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
hârlețului, dar se ridică mai iute decât căzuse și, făcându-și semnul crucii, dispăru, bolborosind cuvinte neînțelese, după poarta cimitirului. Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă!" Nici bine n-a ieșit Ion pe poartă că deja o mulțime de gură cască au apărut la marginea gropii, făcându-și tot felul de cruci, de la burtă, umeri și la frunte, până-n ‘naltul cerului, întrebându-l pe Vasile fel de fel de ciudățenii. Mai repede au sosit polițistul comunei și primărița, împreună cu Ion care
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
pe seama îmbogățirii celorlalți ceea ce nu mi se pare prea corect. -Am spus eu că vorbești precum grecii Iocentus, spuse Pilat. -Nu acuz politica Romei, mărite procurator, doresc să spun că în timp ce unii se îmbogățesc ceilalți sărăcesc, între unii și ceilalți căscându-se încet, încet, o prăpastie de netrecut. -Așa a fost dintotdeauna Iocentus, aprobă Pilat, asta ca să nu spunem, sau să creadă cineva că Tiberius a scăpat frâiele imperiului din mână... Chiar așa! Ce se mai aude de Naevius Sertorius Macro
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
aveam ce face toată ziua, mergeam des la malul mării prin port unde aproape zilnic soseau corăbii mai mari sau mai mici, galere, trireme militare, sau comerciale. Ieșeam dimineața în port și priveam peisajul cosmopolit de oameni, negustori și gură cască cum eram și noi, animale, sclavi... -Faci o mare greșeală prietene, spuse Audanius. Ai spus: animale, sclavi... -Îmi cer iertare domniilor voastre, spuse Simbinacus înțelegând ceea ce voise a spune Audanius. -Ne-am învățat a spune animale și sclavi fiindcă așa îi considerăm
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
juridic care e o născocire a noastră, ci despre dreptul cel din vechime! E adevărat, am făcut o mare greșeală și o să vedeți de ce. Era deci o mulțime mare de oameni în fiecare dimineață. Fie ei sclavi, negustori, sau gură cască cum eram noi. Ioppe e un mare port precum știți. De aici pleacă corăbii încărcate cu lemn de cedru de Liban, ori balsamuri, tămâie și țesături orientale, cositor și fier, bronz și aur, sclavi și animale de tot felul. Îmi
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
sărbătoare, ci ca să facem curățenie. Era toamnă, era foarte frig și trebuia să adunăm cu mâna bețele, crengile rupte, bidoanele și alte resturi. La mătură aveau acces doar preferatele tovarășei pedagog Bălăoșiu. Îmi simțeam degetele fierbinți și mă dureau. Unde caști ochii, fă curvă? Urla din toată ființa ei, urla atât de tare încât îi ieșeau ochii din orbite. Mi-a înghețat mâna, tovarășa peda..., și nu te lăsa să-ți termini fraza, continua să țipe și lumea care trecea pe
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
a unui eliberator ci mai degrabă un aspect comun, de vraci, cum se gândi Irod. Iar supranumele, poporul i-l scornise, iar poporul era în opinia lui Irod o masă de sărăntoci inculți care n-aveau altă treabă decât să caște gura prin piețe și târguri la vorbele oricui. Poporul tot vorbea de eliberare și eliberare...Iar el, Irod Antipa nici nu prea vroia eliberarea tetrarhiei lui de sub stăpânirea romană. Situația politică existentă îi era de ajuns. Știa că îndată ce provinciile
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
le zgândări orgoliul convivilor. Ceea ce a și reușit! După doar câteva fraze a sărit în discuție doamna Maia Vizitiu, o universitară foarte asemănătoare unui dop care, la fel de prefăcut, a spus că și ea a fost anul trecut în insula Paștelui. Casc urechile! În minte mi se derulează misterele acestei destinații, cele pe care le aflasem cu ani în urmă din scrierile lui Thor Heyerdahl: uriașele statui moai, ciudatele statuete ale oamenilor păsări, legendele războaielor cu oamenii denumiți „urechi lungi”, în fine
PRIN LUMEA LARGĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367064_a_368393]
-
acestora cea mai la îndemână, a părinților către odrasle, chivernisirea nu era un moft, gogoașă sau himeră propagandistică (noile rânduieli abia se înfiripau și în lumea satelor) iar copiii își exibau naivitățile la aproape orice manifestare cu public (ulițe, școală, „cască gura” la horă, cete de colindători, cu ursul, cu brezaia, plugușorul etc), contactul cu altă lume și ieșirea în lume erau pentru săteni povești cu care adormeau seară de seară. Nici măcar difuzorul nu ne era la îndemână, iar despre televiziune
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
capitala țării. Am tras la o pensiune din centrul orașului, și înarmat cu un aparat de filmat atârnat pe un umăr, precum toți turiștii care se respectă, am început să vizităm muzee, să ne urcăm în turnul de televiziune, să căscăm gura la nu știu ce clădiri exotice fără o valoare istorică bine definită, să cunoaștem cât mai mult din cultura poporului kiwi4 și a băștinașilor maori. Ajungând în marea piață centrală de lângă Wellington Warf, vizităm nou-nouțul muzeu național de artă, numit foarte
„THE GREAT DAME OF ROMANIAN LITERATURE” de GEORGE ROCA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363710_a_365039]
-
nu ați procedat tocmai fair-play! Asta e răpire! - Azi toată lumea e liberă. E nevoie de oameni cu mintea limpede. Dupâ petrecere cred că toți sunt mahmuri deci nu dau randament. Nu e răpire, o simplă întâlnire. - Inteligentă mișcare, domnule JJ! căscă somnorosă. Îmi cer scuze dar pic de somn! Puteți să mă luminați? De ce m-ați convocat la ora asta într-o asemenea postură? - În ce postură? - Aproape beată .deci fără randament. JJ zâmbi descoperind dantura albă, impecabilă. Avea gură frumoasă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177). Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind țesute cu firele diafane ale unui spațiu cât de cât conturat: “timpul svâcnește în scoarța copacului/pe spate somnul cască în vis/dimineață desenez arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău”. (“Trecerea”, pag. 186). Maria Doina Leonte reușește unele versuri frumoase, întregul fiind discutabil: “Brațul Tău/dăruiește nopții/ odihnă...”. Cornel
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
aproape suta de mari complexuri cu hoteluri și casinouri prevăzute, 28 dintre ele, adică un sfert, au capele pentru căsătorii. Am făcut poze în fața uneia dintre ele, noroc că nu eram în costum de mire ca să primesc felicitările atâtor gură cască prezenți - cu toate că, fie vorba între noi, vârsta și cum aș arăta în această demult și uitată ipostază ar fi adus ca “la urs” mulțimea - m-am îndepărtat ca să nu văd chipuri spășite sau poate triste, pentru că am credința aproape sigură
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
aglomerația creștea, iar eu eram din ce în ce mai atent la vitrine decât la altceva, așa se face că în scurt timp m-am pierdut prin mulțime, fără să-mi dau seama că tata se dusese mai departe, iar eu am rămas gură cască la o vitrină. Spre norocul meu fiind zi de târg, era multă lume și din satul nostru, așa se face că m-a găsit cineva cunoscut, de care nu m-am mai dezlipit, iar respectivul consătean m-a predat viu
AMINTIRI DESPRE FĂLTICENI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349474_a_350803]
-
Poteca urca apoi abrupt până într-o zonă cu tufișuri de afine , iar apoi ocolea brusc pe lângă o prăpastie. Dacă n-ai fi de-al locului , ai trece prin acea zonă fără să observi râpa de alături. În fața noastră se căsca un perete vertical de circa 15 m , iar restul zonei era ca un amfiteatru verde care privea spre acest perete. Straturile orizontale de gresie alternau cu cele de argilă pe toată înălțimea peretelui. Nu se putea coborâ pe acolo , așa că
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
fără coadă Deziluzia e folosită ca armă de nimicire în masă Suntem încurajați să ne deziluzionăm unii pe alții Și ne descurcăm de minune Ne privim în oglindă și nu vedem pe nimeni Între noi și imaginea noastră s-a căscat o prăpastie Un gol istoric Cineva vrea să ne fure destinul Propriul nostru mormânt va fi ocupat de-un intrus Doamne iartă-l și ajută-l Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Erezia imposturii / Costel Zăgan : Confluențe
EREZIA IMPOSTURII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350361_a_351690]
-
un mic guleai, dar și pentru o cazare peste noapte, că: „unde să te duci măi, omule, lasă, uite, stai colea-șa că noi om dormi pe jos, că suntem obișnuiți”, (cum știa el că se petrec lucrurile între prieteni), se căsca la interfonul blocului unde era în mod sigur adresa bunilor săi prieteni și după numai cinci minute descoperi că, întra-adevăr, acolo stătea familia prietenă, la etajul cinci. Sună lung, lung de tot, de mai multe ori... Într-un târziu cineva
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
mari Întrebându-mă: "de ce se feresc de tine visele tale?" Le-am spus însă ceva, despre... Despre ce? Ei se uitau la Desene animate amuzați. "Păi, de ce vă feriți? am zis, Sunteți voi!" Atunci m-au privit toți! Da, ce căscați gură, Visele se împlinesc!" A DOUA ȘANSĂ Pașii pe care ii auzi fără să vezi pe nimeni, Au rămas suspendați în timp. Te așteaptă să-i faci. Să te ducă unde trebuia, Unde nu ai ajuns Sau unde ai ratat
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
timp începe să curgă, venea să ia cote din frunte adică din prima tărie și altminteri nu se certa cu nimeni. Într-o duminecă după amiază, știu că mi-a pus mama cămașă curată, m-am dus și eu să casc gura la cazan, apoi mi-am văzut de drum la centru. Am văzut acolo un camion în fața casei lu' nea Gogu care avea prăvălie și mulți copii cocoțați în codirlă, așa-i ziceam noi platformei. M-am urcat și eu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cățel obosit după ce a alergat prin iarbă pe coala albă a zilei s-au înșirat cuvintele unele din lut altele din semințe altele din ierburi grijuliu cerul își adună norii un fulger și un tunet rătacit își dau mâna omul cască alene se întinde își ridică brațele se scutură întâlnește alt om și-și lasă cuvintele să zburde in voie ... obosite după o zi ghemuite se strâng în gândul poetului care le așteaptă gata să țeasă pentru eternitate poeme. Referință Bibliografică
POEM ADORMIT PE RAFT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348630_a_349959]
-
mâini înotam. Nu mai puteam să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În ... Citește mai mult - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
mâini înotam. Nu mai puteam să văd nimic. M-am pus în patru labe și m-am întins pe bâjbâite, să văd cum e nea Titi. Nu se auzea nici o vorbă, parcă ne era rușine să vorbim, dar, când am căscat gura de mi-au pocnit maxilarele și-am scuturat din cap, am simțit cum mi s-au desfundat urechile. În ...
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TAB(LO)U EXTATIC Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1293 din 16 iulie 2014 Toate Articolele Autorului un fluture galben dansează florile păsări ciripesc a nepăsare pui golași cască ciocurile (ne)convingător albine vexate își pudrează aripile cu polen superfluu gâze hibride își cară picioarele minuscule ca niște margele din sticlă de murano văzduhul respiră stacatto muzica silfidă irupe teluric norii sunt înecați de ploi hunice este viață în
TAB(LO)U EXTATIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349257_a_350586]