3,434 matches
-
de lângă acest oraș din Carolina de Nord, continuând drumul minunatelor serpentine prin munți. Un drum îngust, pe care putea circula doar o singură mașină și urcând mai încet, de astă dată, pe povârnișul din bolovani, drumul ne ducea direct la cabană. Am ajuns. Era după amiază, spre seară, în jur iarbă, flori sălbatice, perspectiva muntelui și liniștea lui. Cabanele din această zonă sunt spațioase, au tot confortul necesar: terase la nivelul parterului și a etajului, cu diverse mese, scaune comode, jacuzzi
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
putea circula doar o singură mașină și urcând mai încet, de astă dată, pe povârnișul din bolovani, drumul ne ducea direct la cabană. Am ajuns. Era după amiază, spre seară, în jur iarbă, flori sălbatice, perspectiva muntelui și liniștea lui. Cabanele din această zonă sunt spațioase, au tot confortul necesar: terase la nivelul parterului și a etajului, cu diverse mese, scaune comode, jacuzzi instalat pe una dintre terase, în interior un living-room cu șemineu, canapea și fotolii confortabile, telefon, televizor, posibilitate
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
masă pregătită cu carne la grătarul cu gaz amenajat pe una din terase și am avut un somn odihnitor. Dimineața ne-am bucurat de soarele puternic și priveliștea muntelui. Coborând privirea vedeam în această vale, la mare distanță două alte cabane, mulți brazi singuratici sau grupați pentru a sta la taclale sau a rezita în fața furtunilor. Seara, luând masa afară pe terasă, am văzut o turmă de vaci negre, grase care pășteau undeva pe o pajiște din apropiere și mai târziu
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
de vaci negre, grase care pășteau undeva pe o pajiște din apropiere și mai târziu le-am văzut plecând, probabil spre sălașele lor. Locul de păscut era înconjurat de un semicerc al brazilor înalți și mijlocii, cercul închizându-se cu cabana noastră. Unul dintre animale, se vede că se rătăcise, mugea lângă terasa unde luam masa cu lumina stinsă, fiindcă se înserase de-a binelea, doar câteva lumânări ardeau pe masă. Nu vedeam animalul, se făcuse de-acum beznă afară și
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
până atunci... O picoteală a minții, dar și bătăi întețite ale inimii, care grijulie, mă atenționa: „Ce-i prea mult, nu-i prea bine!”. Nu mai știu dacă animalul plecase sau eu adormisem. În altă zi am rămas singură în cabană, ceilalți au plecat în drumeție pe serpentinele munților. Am privit muntele, am pășit prin iarba înrourată sub privirile brazilor și sărutul cald al soarelui dimineții, am privit cerul, cei câțiva norișori plimbăreți, m-am rugat... și m-am bucurat de
CALEA ÎNTOARSĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382552_a_383881]
-
de condițiile concrete de lucru. Tot acolo am aflat că acea „pârtie” de beton, cu trepte pe ambele laterale, care se vedea pe dealul din spate și care mă contraria nespus de mult, este drumul ce duce la locuința ori cabana patronului fabricii de încălțăminte. El urcă pe acel drum cu mașina! Am fost uimit să aud așa ceva. Gândeam că este imposibil, dat fiind unghiul de pantă prea mare, ca să permită unei mașini să urce fără să se răstoarne. A trebuit
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
se răstoarne. A trebuit să-i credem pe cuvânt pe cei doi oameni care jurau că este adevărat. Acolo își ducea patronul o parte din musafiri, mai ales pe cei sosiți de peste hotare, acolo are familia și tot în acea cabană cântă la acordeon cu diferite ocazii. Am înțeles că întreaga construcție este din „lemn și piele”. - Cum adică, domnule? Lemn și piele... o construcție, o casă? - Casa e din lemn și mobila e toată din piele, mi-a șoptit acel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Meditatie > FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Filozoful lui Constantin Noica ” Istoria a făcut pipi pe mine” mi-a spus filosoful Era toamnă târzie și cabana de lemn urca muntele L-am întrebat de căderea frunzelor despre teză și ani-teză Filosoful avea privirea de ceață și ochii fumau pipă din cel mai bun tutun de Jamaica ” Istoria nu îmi va da dreptate” mi-a șoptit filosoful
FILOZOFUL, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384023_a_385352]
-
impact. Schiul rupt și sania nătânga Gemene pe părții vor să-ajungă. Vino să ne-ascundem sub zăpadă Pașii noștri nimeni să nu-i vadă! Să fugim de lume amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană. Să trăim pe-o creasta suspendată Ca niște călugări de-altădată Lumea să nu știe despre noi, Să ne creadă în zăpadă sloi! Referință Bibliografica: Vino / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
va fi una fantastică. GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Preferă să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... Citește mai mult PACATE-fragmentCarmen SuissaConducea de mai bine de cinci ore și începea să se întunece. Era puțin obosită și regretă acum că era singura în mașină. De altfel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
va fi una fantastică.GPS-ul îi indică să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul suflă sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau.Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabană familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos ... VII. PĂCATE/ CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017. Fragment Păcate - Mă urmărește? - Nu pe tine. Pe Richard, dar bănuiesc că e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
mai mult de la concepte, însa din lipsa de timp, am făcut mai mult peisaje. Și mi-aș fi dorit mai degrabă ca evoluția mea să fie în direcția compoziției însă... Când stăteam cu copiii în vacantele petrecute la Partizani, la cabana de creație a UAP, am făcut multe acuarele; mă relaxau și apoi era așa de frumoasă natura... Acolo m-am instruit. În pictură ești autodidact: nimeni nu-ți predă o lecție, pe care să ți-o însușești și apoi să
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
de leader. E.Ț.: Aveți fericirea de-a avea alături un redutabil partener: intelectualul și poetul George Anca. Cum v-ați cunoscut? R.A.: Eram în vacanță în Bucegi, la Pârâul Rece, ieșisem la o cafea și o țigară pe terasa cabanei. Și-a apărut domnu', care venea de la Sinaia cu un grup de scriitori studenți să se producă în fața eventualilor spectatori. Și neavând el țigări și văzându-mă singură la o masă, cu pachetul plin, s-a așezat lângă mine și
INTERVIU CU DNA. RODICA ANCA de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383011_a_384340]
-
refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, coaja este brăzdată de șanțuri adânci, mușchiul mare, crescut
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
am trezit odihnit și plin de viață; aerul se răcorise, la orizont o mare roșie indica că în curând, va începe să se însereze. Fără grabă, dar cu regret pentru locul ce-mi oferise o binecuvântată odihnă, am pornit spre cabană. Mergeam alene prin iarba înaltă, deodată aud voci, care se certau, era un glas de femeie care plângea și un glas de bărbat care țipa și înjura. Glasul bărbatului părea fi al unui om beat, am mers ceva mai atent
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
sigur că ne vom întâlni. Într-adevăr, pe potecă venea un bărbat, înalt, cu părul roșu, mare, vâlvoi, cu ochii tulburi, cu mâna înfiptă în părul unei tinere femeii, o târa după el, bărbatul o amenința, că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca, fără să spună vreo destinație. I-am lăsat să meargă înaintea mea, eu încetinind pasul, mă interesa ce făcuse femeia, de ce o chinuia nebunul. Odată ajunși la cabană, bărbatul i-a dat
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
că odată ajunși la cabană, o va lăsa acolo, iar el va pleca, fără să spună vreo destinație. I-am lăsat să meargă înaintea mea, eu încetinind pasul, mă interesa ce făcuse femeia, de ce o chinuia nebunul. Odată ajunși la cabană, bărbatul i-a dat drumul la păr, apoi cu șpițul piciorului a lovit-o în coaste, a mai înjurat-o odată, după care a pornit cu pași zoriți spre vale. La acea oră în cabană nu eram decât eu, fata
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
chinuia nebunul. Odată ajunși la cabană, bărbatul i-a dat drumul la păr, apoi cu șpițul piciorului a lovit-o în coaste, a mai înjurat-o odată, după care a pornit cu pași zoriți spre vale. La acea oră în cabană nu eram decât eu, fata și cabanierul, soția cabanierului era plecată după marfă, urmând să revină fie seara târziu, fie a doua zi. M-am aplecat asupra fetei pentru a o ajuta să se ridice, cu mâinile pe sub brațele ei
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
revină fie seara târziu, fie a doua zi. M-am aplecat asupra fetei pentru a o ajuta să se ridice, cu mâinile pe sub brațele ei am ridicat-o în picioare și am dus-o într-una din camerele libere ale cabanei. Am cerut spirt și pansament de la cabanier, în rucsac aveam o alifie numai bună pentru răni. Cu grijă, oriunde puneam mâna, fata țipa de durere, i-am scos bluzița, rămasă în sutien, am așezat-o cu fața în jos pentru
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
crește împreună copilul. Dusese copilul la o prietenă de a ei și plecaseră împreună în excursie. După ce băuse mai multe pahare de coniac, a zis să urcăm pe munte, am luat telecabina, apoi cu piciorul am mers pe potecă spre cabană. Pe drum, mi-a cerut bani să plătim dormitul și masa, i-am dat 100 de lei, el a zis că nu sunt suficienți, am încercat să-l conving, că nu am mai mulți. Din acel moment a început să
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
uneau în prelungi săruturi. Într-un târziu obosiți, dar liniștiți și eliberați de inhibiții, ne-am lăsat cuprinși de brațele lui Morfeu. Ne-am trezit târziu, soarele era de mult pe cer, un miros plăcut de fripură venea din bucătăria cabanei, noi doi, veseli, radiind de fericire, priveam cerul, cu speranța tinerilor ce pot trece peste obstacole.
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, ... Citește mai mult Vară, cald, prea cald, îmi târăsc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc să plec, e bine la umbra bătrânului prieten, stejarul. Mulți oameni vor fi găsit adăpost și răcoare de-a lungul timpului, la umbra acestor făloși arbori, sunt bătrâni, ... XXI. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV, de Ionel Cârstea, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
ar fi putut încă de atunci să aleagă repatrierea în Germania. Casa și-a construit-o și el cu mâna sa pe un tăpșan deasupra unui pârâu, cu parterul din piatră și suprastructura din lemn, având ea aspectul unei mici cabane la lizieră de codru. Fiica lui, un talent ieșit din comun, fusese selecționată pentru a urma școala de balet tocmai la Cluj, dar își ratase cariera în urma unui accident stupid, dublă fractură de tibia și peroneu, sărise pe fereastra internatului
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
felul lor. N-avea Valentin destulă experiență cu aceștia din urmă?... La toate avertismentele lor Valentin se gândea continuându-și urcușul pe drumul forestier către Gosta. Nu acceptase însoțitori. Voise să facă treaba asta de unul singur. Să ajungă la cabană ca și cum s-ar fi abătut întâmplător pe acolo, după o ascensiune în Padeș, de pildă, vârful cel mai înalt al munților acelora. Să nu se mai mire Oreag de el, răspândind apoi vorba că Valentin, de atâta timp aici, la
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]