742 matches
-
Stimulat de anunțul publicat pe 2 februarie 1916 de către Hugo Ball în Zürcher Allgemeine („Cabaret Voltaire. Sub acest nume, un grup de tineri artiști și scriitori s-a constituit în scopul de a deveni un nucleu de activitate artistică. Programul Cabaretului Voltaire se va desfășura prin reuniuni zilnice în cadrul cărora participanții își vor prezenta creațiile muzicale și poetice. Tinerii artiști ai Zürich-ului sînt invitați să-și aducă contribuția”), îi va atrage pe prietenii săi Tzara și Artur Segal (Aron Sigalu, artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atrage pe prietenii săi Tzara și Artur Segal (Aron Sigalu, artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Artur Segal (Aron Sigalu, artist plastic, emigrat din 1914 - via Germania - la Ascona și adoptat de colonia teozofică a artiștilor de la Monte Veritá). Înainte de asta însă, Iancu își oferise deja serviciile de decorator la Cabaret Voltaire. 4 februarie 1916, Cabaret Voltaire. Pregătirile erau în toi. Artistul Marcel Slodki realizase un mare afiș cubist pentru interior. Pereții erau tapetați cu reproduceri după Kandinsky, Picasso, Matisse, Paul Klee, Otto van Raes, Artur Segal și cu afișe futuriste. O orchestră rusească de „balalaici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Treptat însă, răzbătătorul Tzara începe să se erijeze în manager, intermediar de relații internaționale, strateg și, în ultimă instanță, lider al „companiei” Dada. În vara lui 1916, la marea serată de la Züntfhaus zür Waag (unde gruparea se retrăsese după închiderea cabaretului), îl va înlocui, în calitate de impresar pe Hugo Ball, după ce acesta din urmă - epuizat după lectura poemului maori „o gadji beri bimba“ - este scos pe brațe din sală. Foarte curînd, excedat de scandalurile și de conflictele cu poliția generate de Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din 1920, că a tradus pe loc, special pentru a le citi, poeziile „Înserează“ și „Nocturnă“. Despre traducerea aproape literală în limba franceză și publicarea lor în revista Cabaret Voltaire, Zürich, 1916, p. 16 a manuscrisului poemei „Înserează“ (Il fait soir), v. și dosarul realizat de Nicolae Țone în Aldebaran, nr. 1-4, 2001, pp. 91-115, cu privire la editarea primelor poeme ale lui Tristan Tzara. O variantă modificată a fost publicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
început într-o scrisoare către Marcel Iancu și Tristan Tzara datînd, probabil, din iulie 1916 (cf. comunicării oferite de Henri Béhar, în Manuscriptum 2/1981, p. 160), la puțină vreme după explozia mișcării. Vinea primise, deja, numărul unic al revistei-almanah Cabaret Voltaire și le împărtășea „amicilor” de departe opiniile sale. Scrisoarea începe teribilist, cu o încercare de a concura spiritul „fumisteriilor”: „Amici, de azi-dimineață mă doare burta. Probabil și geniul meu suferă. Ca să mă vindec, a trebuit să beau două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
themă, dați-mi o temă...” În aceeași perioadă, Vinea scrie un poem („Subiect“, devenit, peste un deceniu, în Contimporanul, „Dicteu. Încercare de a ghici un poem“), pornind de la un titlu („Fata pescarului din Batavia“) al lui Emmy Hennings, din revista Cabaret Voltaire. Variațiuni pe o „themă” dată... Frustrarea celui rămas în țară transpare, compensator, și în tendința de a trage spiritul Dada către „năzdrăvăniile” din perioada vacanțelor petrecute la Gîrceni — probabil o formă discretă de a-și revendica paternitatea insurgenței: „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
insurgenței: „În versul il fit un pet si lumineux — al dracului Tzara și-a adus aminte de mine. Eram la Gîrceni și eram la el acasă. Il en fut ebloui!” (n.b., printre cîntecele „internaționalizate” de Tzara în fața publicului de la Cabaret Voltaire se număra și „cîntecul de inimă albastră” „La moară la Hîrța-Pîrța...“; numărul unic al revistei Cabaret Voltaire mai cuprinde un text „simultaneist” - „L’Amiral cherche une maison à louer“ - cu „indicații de regie” în limba română: „cresc”, „descresc”, „uniform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mine. Eram la Gîrceni și eram la el acasă. Il en fut ebloui!” (n.b., printre cîntecele „internaționalizate” de Tzara în fața publicului de la Cabaret Voltaire se număra și „cîntecul de inimă albastră” „La moară la Hîrța-Pîrța...“; numărul unic al revistei Cabaret Voltaire mai cuprinde un text „simultaneist” - „L’Amiral cherche une maison à louer“ - cu „indicații de regie” în limba română: „cresc”, „descresc”, „uniform”, iar unele compoziții versificate ale lui Tzara conțin secvențe onomatopeice din cîntecele românești de mahala - ex.: „zumbai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e tratat cu severă superioritate: „Prea ușor desenul lui Modigliani, sau cum îl cheamă”. E limpede că Vinea privește Dadaismul de sus, de pe poziția unui maestru din umbră. De sus și de la... distanță. În continuare, aflăm că numărul unic din Cabaret Voltaire — cu o copertă-afiș realizată de M. Iancu — îi fusese arătat și lui Arghezi, iar acesta evitase — prudent — să se pronunțe despre elevul amicului său Iser: „Arghezi mi-a spus, critical, că nu se poate constata după un singur desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este un afiș pentru o seară Dada consacrată poeziei negrilor. Afișul va fi folosit mai tîrziu drept copertă pentru un număr din Contimporanul... Abstracție făcînd de simpatia pentru Tzara și Iancu, Vinea îi tratează cu destul dispreț pe insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și dramaturgul german Hugo Ball) par a-i fi lăsat o excelentă impresie, dovadă această însemnare: „HUG BALL SCRIE FRUMOS ȘI VIRGIN HUG BALL E BĂIAT DEȘTEPT. HUGO BALL E BĂIAT SIMPATIC. ÎI TRADUC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mereu apreciat de Vinea pentru talentul său aflat dincolo de formule... Un caz particular îl reprezintă relațiile lui Tristan Tzara cu Marcel Iancu. Deși acesta din urmă împreună cu fratele său Jules, amîndoi studenți la Politehnica din Zürich, sînt cei care descoperă Cabaretul Voltaire, în peregrinările lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din Svițera/1915 data cabaret Voltaire)”, reportajul denotativ alunecînd repede către reveria lirică tulbure, fantastă și nostalgică. Textul e plasat în vecinătatea unui poem în limba germană, autor: ex-dadaistul Hans Arp (Zürich). Cel mai adesea, decorul și pretextele „depoetizante” sau hipermoderne sînt măști ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
productivismul și realismul rus/sovietic fiind mai tîrzii și indirecte. Mai interesantă rămîne situarea constructivismului de la Contimporanul „în continuitatea lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a avut caracterul unor „performanțe” histrionice, anarhice și ludice, în care (anti)poezia, muzica de cabaret și, periferie, urletele și zgomotele de tot felul („bruitismul”), arta primitivă (în special africană), teatrul popular etc. fuzionau în spectacole sincretice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Dada”, pe linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a avut caracterul unor „performanțe” histrionice, anarhice și ludice, în care (anti)poezia, muzica de cabaret și, periferie, urletele și zgomotele de tot felul („bruitismul”), arta primitivă (în special africană), teatrul popular etc. fuzionau în spectacole sincretice improvizate, agresiv-carnavalești, menite să dinamiteze arta „burghziei militariste” a Europei combatante. Amănunt semnificativ — ca și dadaismul, constructivismul a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în spectacole sincretice improvizate, agresiv-carnavalești, menite să dinamiteze arta „burghziei militariste” a Europei combatante. Amănunt semnificativ — ca și dadaismul, constructivismul a apărut în timpul Primului Război Mondial, în țări neutre precum Rusia revoluționară, Elveția și Olanda. Pe de altă parte, încă din perioada Cabaretului Voltaire de la Zürich, Marcel Iancu se arătase atras, în reliefurile și măștile sale primitive, de un „Dada pozitiv”, spre deosebire de comilitonul Tzara, anarhic și „antiartă”. Evoluînd ulterior către abstracționism, elevul lui Iosif Iser își descoperă importante afinități cu constructivismul european. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clovnilor. Toți se gîndesc să reînvieze genul grotesc: circul pe scenă. Un fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai la Circ. Maximum de varietate, minimum de efort cerebral. Reconfortat după spectacolul de circ, cobori ancora la cabaret... Feriți-vă de teatru... Atențiune...” Sinteză între expresionism, tehnolatria futuristă și purismul constructivist, concepția despre teatru a grupării „contimporane” are în centru personalitatea actorului. Marcel Iancu vede - virtualmente - în cinematograf arta-pilot a vremii, „din cauza mijloacelor de mecanizare, tipizare, viteză, ubicuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jidovul rătăcitor, strigă unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de drum lung. Un cîntec suspect. Cîntec din România Mare. La Moară la Hîrța...” (n.b., ceea ce cînta la Cabaret Voltaire tînărul dadaist...). Povestea de dragoste se derulează în stil urmuzian, „literatura” (falsitatea convențională) a vieții fiind „deconstruită” la tot pasul: „Afirmă că Tatăl Nostru nu e decît o poveste de aventuri și tot deodată cel mai complect roman care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
după cum avenit precizează Geo Șerban, muzica „patronase” și începuturile artistice ale lui Vinea (prieten în adolescență cu Clara Haskil și elev - la pian - al surorii ei mai mari, Lily) și pe cele ale lui Marcel Iancu („șansonetist” pe scena de la Cabaret Voltaire; primul său desen publicat în Flacăra din martie 1912 o avea drept model pe aceeași Clara Haskil...). Într-un eseu inclus în volumul Cealaltă față a prozei („Viața formelor” romanești. Stilistica „noului roman” de la 1920), Mihai Zamfir afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne pouvons autrement nous expliquer l’omission qu’il fait dans son interview avec Tzara du nom de Marcel Ianco, peintre dont Tzara, en retraçant l’histoire du mouvement Dada, doit en avoir parlé. Si d’ailleurs aurait feuilette la «Cabaret Voltaire» et la collection Dada No. 1,2,3,4 et 5, — dont il parle si souvent, il se serait apperçu a coup sûr de la place préponderente que les contributions d’un des plus grands peintres de notre pays tiennent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cine-poem, într-un cuvînt. Am luat cu mine diverse filme și fracții de filme, pe care le-am proiectat după conferințe: Entr’acte de R. Clair, Un chien andalou de Buñuel, La coquille et le Clergyman de Germaine Dulac, Le cabaret épyleptique de amicul meu, compatriotul nostru Henri Gad. Pentru întîia oară, în Buenos Aires, cineva aducea cu el ceva din spiritul revoluționar european în cinema, în artă, în filozofie. Praf de dinamită și tot e ceva”. În afară de film, Fondane a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardei cehe: „Pasmo 1-2 revista modernă cehă, publică articole de Cerik, Ribemont d’Essaignes, urbanism de Malespine, clișee după teatrul lui Altman (Rusia), Cerny, Sima, Koch, Picasso etc. etc.” (Contimporanul, nr. 63). „Pasmo, Cehoslovacia, director Cernic, K. Teige. Articol despre cabaret și circ de Moholy Nagy, articol de Oscar Schlemmer, poezii de Halas și J. Seifert” (Contimporanul, nr. 64). „Pasmo 8 dir. A. Cernik, Praga. Poezii de Seifert, articole de Nezval, Frejka, Honzi, Barian” (Contimporanul, nr. 67, 1 iunie 1926). După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau admirativ despre arena elină. (...) Fotogenia la rîndu-i a înțeles pantomima: a creiat dintr’însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Concluziile sînt aceleași ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a impus ca forță vie; au disprețuit circul, deși pălăvriau admirativ despre arena elină. (...) Fotogenia la rîndu-i a înțeles pantomima: a creiat dintr’însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Concluziile sînt aceleași ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]