1,465 matches
-
1956; Prolegomene argheziene, București 1968; Incunabule, București, 1969; Ceremonia faianțelor, București, 1971; Mica „Eroică”, București, 1971; Reviste românești de poezie, București, 1972; Sinteze și antisinteze literare, Cluj-Napoca, 1975; Ora magnoliilor, București, 1976; Ultima corabie cu pânze, București, 1976; Tudor Arghezi. Cadențe, București, 1977; Eseu despre generația războiului, București, 1978; Roza vânturilor, București, 1980; Vesperalia, București, 1980; Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, București, 1981; Sensuri moderne și contemporane, București, 1982; Poveștile de la ora șapte, București, 1983; Dimitrie Stelaru, București, 1984; Spațiu
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
mândră odinioară, o Meditație pe ruinile cetățuei Neamțul mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă a lui Lamennais vădește povestirea Suspinul săracilor, cu notele ei de compasiune și de revoltă. Alte scrieri în proză au o factură anecdotică, uneori satirică, de
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
Jucan: Am fost surprins de faptul că invoci umbrela oarecum protejantă a discursului științific. Mă așteptam ca textul literar să fie exploatat ca un fel de spărgător de gheață sau ca un fel de inovație frapantă, nu folosit. A găsi cadența cu cercetarea științifică sau cu textul din fizică mi se pare un fel de a descoperi paradigma organicistă. Sigur că gândirea umană este analogică, dar dacă noi am fi fost doar niște analogiști noutatea nu s-ar fi produs. Or
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
liberă”, „Munca”, „Tribuna”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Magazin” ș.a., îndeosebi cu reportaje literare, ce vor fi strânse ulterior în volumele Pământul oțelului (1964), Diluviul sau Apele lui Saturn (în colaborare cu Vasile Nicorovici, 1971) și Orașe cu geometria variabilă (1972). În cadență regulată îi apar și romanele Desen după natură (1966), Dansul focului (I-II, 1968), Pavilionul (I-III, 1969-1972), Calypso (1977) și volumul de proze scurte Piața cu pălării și tromboane (1971). O cotitură se produce în viața lui F. în
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
devoțiunea față de arta expresivă a criticului” și numește modelele tutelare care i-au „dezvoltat satisfacția stilistică”: Gaston Bachelard, Albert Thibaudet, Perpessicius și Vladimir Streinu, cărora le apreciază „verbul somptuos”. Ca rezultat, fraza sa critică se află mereu în căutarea unor cadențe ale eleganței și ale amplitudinii, voluptuos permeabilă la metaforizări, sintagme de efect și cuvinte rare. Se simte uneori artificiul care ia locul spontaneității, aspirația stilistică putând fi înșelată de excese și prețiozități. Bombasticismul liric caracterizează, în astfel de cazuri, unele
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
în 1667, în grecește - tălmăcire datorată tot lui Syrigos - în Olanda. Deschizând șirul de tomuri ce cuprind mineiele traduse de G. și imprimate la Buzău în 1698-1699, mitropolitul Theodosie Veștemeanu îl roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
se află și Lakmi, iubita lui Darius, care îl imploră pe marele comandant să nu dea curs ambiției nejustificate a lui Thaïs. Dar puterea de persuasiune a femeii iese învingătoare. Finalul e previzibil: în incendiu mor și Lakmi, și Thaïs. Cadența susținută, alertă, firul narativ închegat, cu versuri lungi, fără încărcătură stilistică excesivă, fac din Thaïs un poem atrăgător pentru cititorul cu gusturi clasice. SCRIERI: Orfanul, București, 1912; Drama de la Serajevo, București, 1914; Thaïs, București, 1915; Svastica, București, 1926. Traduceri: Alphonse
ROVINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289392_a_290721]
-
după cum afirmă Gellu Naum în confidențele și relatările cuprinse în cartea lui Rémy Laville, Gellu Naum. Poète roumain prisonnier au château des aveugles (Paris, 1994). Anii războiului sunt ani de elaborare a unor texte ce vor fi publicate ulterior, în cadență strânsă, între 1945 și 1947. În 1945, împreună cu D. Trost, dă publicității un manifest, Dialectique de la dialectique, adresat mișcării suprarealiste europene. Aceasta este și perioada în care L. începe să scrie în limba franceză, pregătindu-și „pașaportul” pentru Franța (cum
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
sincera sălbăticie”, iar rosturile „stării” sunt supuse naturii (Manual de fericire și Ideea), apa fiind elementul germinativ (marea, lichidul amniotic), liant al omului cu neantul. Expresia parabolică sau alegorică (fabula uneori) are o transparență de obiect frumos de sticlă, cu cadențe și armonii bine strunite. În Strigăt și șoaptă (1984) versul capătă o solemnitate care cere respirație cuprinzătoare, adaptată ordinii lucrurilor cântate („piesa naturii - / spectacolul ei de lumină, extatic, fierbinte”, Etica naturii). Printr-un limbaj ca al lui Nichita Stănescu („însomnează-ți
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
încrede-te-n cuvânt”), dar și inspirată („dă din greșeală, prin cărbuni, de-o piatră scumpă”), izvorâtă din inocența permanent rememorată (Rumori interioare), precum ciclurile vieții („revoluția semințelor înaintează insolent prin pământ”). Sfieli franciscane în fața lucrurilor pământului se transfigurează - în cadențe clasice - asemenea unor psalmodieri argheziene închinate zborului („Promit, urmându-mi rădăcina/ pe sub pământ, pinten stingher/ pe unde s-a-ngropat lumina, să șterg tot praful de pe cer”, Copacii frați). Melancolia eului, purtând vagi sugestii eminesciene, pare izvorâtă din neputința integrării
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
debut, evocă, de altfel, explicit „statuia vorbitoare”. Sub titlul Ritmuri între aici și dincolo, culegerea Kairos (1974) însumează piese ce comunică stări lirice fără disimulări. Fondul afectiv e o tristețe grea, un sentiment al damnării, exprimat fie nemijlocit, adesea în cadențe ce trimit la Lucian Blaga, uneori într-un melos cu inflexiuni folclorice, inclusiv de colindă, fie prin insinuarea lui în notații descriptive și meditative, intermitent cu tușe de „creion” arghezian. Laitmotivul acestui lamento continuu, bine temperat, derivă din condiția de
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele, Doamne, Cum trec la fel. Ba chiar aleargă în cadență Ca soldații la apel. Anotimpuri, anotimpuri... De ce veniți, de ce plecați Fără nimic să ne lăsați? Zbor de rîndunele, Alungați vremile grele Rază veche din cărare, Vin-o în brațele mele. NICIODATĂ Niciodată nu vom uita Ceea ce ni se pare Că
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
în relații motrice de colaborare cu partenerii). Forța (forță dinamică segmentară și generală, forță explozivă). Rezistența (rezistență generală la eforturi aerobe; rezistență musculară locală). Mobilitate și stabilitate articulară. 4. Deprinderi motrice de bază Mers și variante de mers (mers în cadență, mers cu schimbarea direcției de deplasare, mers cu purtare de obiecte). Alergare și variante de alergare (alergare șerpuită, alergare laterală cu pas adăugat, alergare cu diferite sarcini: opriri, ocoliri, întoarceri, alergare cu accelerare, alergare cu transport de obiecte). Săritură (sărituri
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
o răspicată emancipare ideologică. Cu eseurile și portretele din „Universul literar”, „Curentul” și „Datina” (Turnu Severin), interesul pentru literatură prinde un contur mai ferm. Dar abia din 1935, după revenirea din Franța, scrisul lui B. își găsește tonul și o cadență proprie. Romanul Proces (1935; Premiul „Techirghiol-Eforie”), atrage atenția prin îndrăzneala formulei narative, însă următoarele volume - Oameni în ceață (1937), Cercuri în apă (1939), Un om își trăiește viața (1946), Destinul Aïsei (1983) și Luminile Capricornului (1983) - sunt inegale. Cu Thanatos
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
de mare). Într-o atare concepție, mai mult schițată decât cristalizată, poezia e „doar o transcriere” a unui cântec primordial, arhetipal. Poemul titular al cărții următoare, din 1990, Doar o transcriere, rămâne definitoriu pentru formula poetică a lui D. Reluând cadențele eminesciene din Stelele-n cer, poetul sugerează că versul său e în căutarea, de fapt, a cuvântului esențial și a ceremoniei care să nască lumea prin cântec. De aici tonalitatea de invocație, notație reflexivă și incantație: „Totul în tine/ ca
DIACONU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286754_a_288083]
-
acum”, V, 26, 1); se va instala în templul din Ierusalim; va declanșa o luptă vicleană împotriva idolatriei, proclamându‑se el însuși Dumnezeu (idol suprem); „va schimba vremurile și legea” (Dan. 7,25) impunând un alt ritm festiv, o altă cadență temporală (tempora ar însemna, potrivit lui Antonio Orbe, „datele sărbătorilor”). Așadar, activitatea sa va schimba în mod radical cele două coordonate esențiale ale vieții: timpul și spațiul. Anticristul va inaugura o nouă capitală a imperiului - Ierusalimul va lua locul Romei - și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răpi domnia prin vrăjitorie”) (13). Până aici, discursul catehetului urmează cu rigurozitate o tehnică de argumentare în doi timpi. Mai întâi propune teza, apoi o argumentează printr‑o serie de citate extrase, probabil, din diferite testimonia. În acest punct însă cadența este ruptă, iar pasajul de la 2Tes. rămâne, ca să spunem așa, în aer. Cu alte cuvinte, speculația teologică nu se află decât într‑un acord parțial cu sensul citatului paulin. În capitolul 14 este prezentă credința, foarte rară în tradiția creștină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o realitate interioară a lucrurilor”, iar cel de-al doilea fiind impresionat de „cascadă sclipitoare de imagini a dorului”, de unde și impresia că întreaga carte ar fi o „singulară explozie lirica”, originală prin acumularea de metafore și ritmurile amintind de cadențele versului popular. Versurile din Divină călăuza (I-II, 1997-2002), înscrise în ciclul Sonete fără umbră, reprezintă o revelație în ce priveste poezia lui S., un liric aspirând spre spiritul viguroasei creații sacre românești, în linia Nichifor Crainic - V. Voiculescu, cu
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici occidentale în literatura genului. În publicistică, aceeași tentă sentimental-moralizantă: volumul Martor incomod (1999) reunește o sută de articole publicate de Ș. în revista „Pentru patrie”. SCRIERI: Cadența generației, București, 1974; Scrisori de acreditare, București, 1976; Declarație de dragoste, București, 1978; Jarul din palmă, București, 1979; Dragul nostru Alex..., București, 1981; Răspuns la post-restant, București, 1981; O vară de dor, București, 1983; Liliac alb în ianuarie, București, 1984
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
incomod, București, 1999; Misterele din vila părăsită, București, 2000; Dialog tainic, București, 2000; Romanticii, București, 2003. Antologii: De românească învățătură. Antologie de literatură populară și cultă cu conținut religios, București, 1992 (în colaborare cu Silvestru Boatcă). Repere bibliografice: Artur Silvestri, „Cadența generației”, RL, 1974, 31; Ion Băieșu, „Scrisori de acreditare”. De la om la om, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 499; Ioan Mihuț, „Scrisori de acreditare”. Înaripata adolescență, „Revista de pedagogie”, 1977, 5; Dan C. Mihăilescu, Un jar blând și generos, LCF, 1979
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
S. exprimă două tendințe contrare: aceea de a trăi concret, „expresionist”, spaima și moartea - ca absurd existențial - și aceea de a le alegoriza, de a le „dantela”, acordându-le astfel o semnificație fie estetică, fie religioasă. Dezechilibrul, dizarmonia, „ieșirea din cadență” se confruntă cu liniștea și împăcarea: „lumânările/ se așază cuminți/ în duminica trupului”. Se caută o paradoxală primăvară în pragul morții („Inima înverzește pe un taler cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
cu pseudonimul Andrei Ozana, sau la revista „Dorul”. În stagiunea 1969-1970 i se joacă pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Fie că aparțin teatrului sau prozei, scrierile publicate de Ș., în majoritate de inspirație istorică, mențin cadența frazei echilibrată, matură, fără ezitări stilistice, având o anumită sonoritate consacrată de literatura noastră istorică. Perioada cuprinsă este relativ amplă - de la epoca lui Decebal până la Mihai Viteazul -, însă autoarea urmărește numai figurile marilor domnitori, concentrându-se asupra imaginii unor eroi
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
timpul sau durata necesară realizării acțiunii respective, de îndeplinire a sarcinii, pe care individul și-o propune spre realizare sau care îi este încredințată. Activitatea reprezintă ansamblul de manifestări psihomotorii ale unui subiect, considerate din punctul de vedere al forței, cadenței și eficacității lor (A. Porot). Activitatea are următoarele caracteristici: forța, reprezentând potențialul dinamic al indivizilor, hipersau hipostenia; la un același individ putem asista la variații de potențial care pot merge de la pasivitate la stupoare și de la exuberanță la agitație; cadența
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reflecție. Ulterior va scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
referi și la „noua direcție”, a cărei acțiune o socotește ca având efecte negative asupra literelor românești. Toate aceste texte sunt însă, ca orientare, neconvergente, așa cum sunt și cele propriu-zis literare: versurile lui Grandea, de un romantism vetust, cântând, în cadențe largi, sunătoare, evenimente istorice, personaje de legendă, altele de Al. Radu, D. Iliescu, I. N. Polychroniade, nuvele de Grandea și Șt. Chr. Tell, o dramă, Anonimul, tot de Grandea ș.a. Două poezii, Umbrele lui Bolintineanu și Călugărenii, alături de o traducere
TRIBUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290270_a_291599]