KorAP: Find »[drukola/base=cafeniu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...49 >

1,214 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

găseam în bucătărie, culcat la picioarele bătrânului răcitor, un mare cadavru legănat de curenți. Femeia cangrenată de sare umplea toată podeaua de ciment mozaicat. Fustele i se topiseră și se-ncîlciseră cu brădet de mare ca o pastă, ca un jeleu cafeniu. Mașina de gătit i se-ncrustase într-un șold iar părul i se-ncurcase-n perdeaua cu fluturi de fundă. Patru-cinci metri să fi avut marea statuie putredă, înfășurată în cârpe. Mă trezeam abătut, frustrat ca un amnezic care nu-și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
să doarmă în staul, lipită de burta vacii, acoperită cu paie și balegă. Aveam vârsta ei de atunci când am mers prima dată la Tîntava. Drumurile erau acoperite de zăpadă. În mijlocul satului ieșeau aburi de țuică de la bodegă. Țărani în surtuce cafenii pătau zăpada din loc în loc. Dacă te-apropiai de ei, miroseau a fum și a usturoi. O luam pe linia noastră și, după destul drum, ajungeam în fața casei lui tataie. Deschideam poarta văruită și intram în bătătură, oprindu-ne între

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și barbă albă, al severului Dumnezeu... Treceam pe celălalt perete, unde, sub aceleași ștergare cusute în tinerețe de mama și de surorile ei, luceau sub sticlă alte imagini, de data aceasta în ciudate rame roz de sticlă pisată. Erau poze cafenii, galbene, sepia, cenușii, aproape șterse, cu țărani și țărănci înțepeniți sub căciuli și broboade, cu vreo două nunți - a lui mama și a lui Tanti Sica, recunoșteam pozele, căci le aveam și noi în geanta roșie - și cu un militar

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ciudat, tânjind cu ochii languroși, își lăsau amprenta degetelor de la picioare pe iarba abia încolțită, picurată cu movul și galbenul cu-pelor mărunte, mirosind mai degrabă respingător. Într-un loc, crângul se rărea, copăceii se smochiniseră ca niște mănunchiuri de nuiele cafenii, iar brândușele nu mai luminau culorile lor obișnuite, ci erau negre ca smoala, o pată întinsă de picățele negre pe iarba măruntă. O căciulă de zăpadă cu boabe mari de apă mai zăbovise la rădăcina nuielelor și ardea ca diamantul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
străbătut camerele zugrăvite în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase. Am mâncat, tăcut, niște cafea cu lapte în care muiam felii de pâine. Din miez făceam bile cafenii, mozaicate de dungi, pe care le azvârleam în cănile murdare din chiuvetă. Am ieșit puțin pe balcon. Moara Dâmbovița, odată sclipitoare în veșmântul ei roșu de cărămidă, era acum alburie de făina și praful întinse pe acoperișul plin de proeminențe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu vopseaua pleznită și fără geamuri își întindea bălăriile și gunoaiele menajere în spatele foișorului. Pe acolo se juca fetița, așezîndu-se pe una din banchetele de lemn ale vechiului tramvai și prefăcîndu-se că se plimbă cu el, prinzând lăcuste cenușii și cafenii, care-i zvâcneau în pumn încercînd să-i scape printre degete, atingîndu-și rochița (cu un bobocel de catifea galbenă cusut pe buzunarul din față) de mecanismele date cu păcură... Când se-nsera și cerul se făcea de purpură, și un gemuleț

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Și-a dezlegat fundele bretelelor de pe umeri și a rămas goală până la brâu, cu sânii mari și duri, cu gurguiele ridicate de răcoare. Cum stăteam în picioare în spatele ei, î-am trecut o mână prin păr, și prin răvășeala șuvițelor cafenii am întrezărit prima dată Minunea: universul multicolor gravat în pielea albă-sidefie a capului ei. Sub degetele mele se deschideau cărări parfumate, mărginite de mii de fire, prelungind rădăcinițele albicioase. Fiecare cărare părea pietruită cu dale albastre și violete și roz

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
spini de os ce zgâriau tavanul. Mi-era frică de ei, de vizuina lor, de supliciile respirației și ale digestiei, de inimaginabilul atingerii unor degete cornoase pe pielea mea dulce și umedă. Scriu de trei luni în caietu-ăsta cu coperți cafenii. De-atunci aproape că n-am ieșit din mansardă. Iar când am ieșit, la alimentara sau la pâine sau, în plimbările de noapte în zona Rosetti-Universitate-Batiștei, m-am întors mereu acasă cu sentimentul că se-ntîm-plă ceva. Nici lumea nu e

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ne privim ochi în ochi de la același nivel al vârstei de zece ani, pe când zidurile crescuseră teribil, iar moara, peste gard, era un castel obtuz, mare cit un continent, înghesuind bucățica de cer nocturn de deasupra. Fluturii de noapte lopătau, cafenii, prin aerul spectralizat de lumina electrică și se așezau pe varul zgrunțuros, formând triunghiuri mozaicate. Silvia s-a suit pe tronul înalt, s-a așezat pe vasul de metal, iar eu am rămas în picioare, cu capul dat pe spate

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și cel cu lebedele și cu muntele conic, de lână creață. În vazele de pe masa încărcată de macrame-uri pluteau un fel de spice pufoase, fiecare vopsit în altă culoare. Fața de masă avea ciucuri grei de mătase. Aerul era cafeniu și mirosea a vișinată. Din tavan coborau sute de țurțuri de tencuială, încît gândeai că te afli într-o peșteră a comorilor, ca și un policandru vechi, cu abajururi de hârtie creponată. Seara, lumina care se filtra prin fereștile proprietarilor

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
părea să fie încă loc. Curând, rămase singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei dați cu păcură și se clătinau sinistru. Maria, înghețată de spaimă, coborî. Foarte adânc, înaintea ei, zărea două-trei siluete avansând în întunericul verde, contopindu-se cu el. Treptele păreau să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
negrul de la tobe îi zâmbea și-i făcea cu ochiul. Se mai uită o dată. Negrul zâmbea tot mai larg, arătîndu-și dinții de cal între buzele parcă rujate. Vasilica se uită înapoi, dar în spatele lor era doar o coloană vopsită în cafeniu. De-atunci, nici în ruptul capului nu mai privi spre estrada celor șase cântăreți de jazz. Li se mai aduse câte un pahar cu lichid palid, sfârâitor. Sala se-ntunecă pe încetul și o lumină albastră, ca de lună plină

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cunosc. Întinsă pe patul cu tăblii de fier, cu ochii-nchiși, număra până la cinci mii în gând, apoi deschidea ochii și-ncerca să-și dea seama cât de mult a-naintat seara de iarnă după lumina cenușie, apoi roz-întunecată, apoi cafenie din fereastră, privea încă un timp cum ninge egal și tăcut peste silueta de cărămidă fărâmicioasă a vechii fabrici de acid sulfuric, apoi închidea iar ochii și număra până la cinci mu, încercînd să evite ceea ce, până la urmă, când seara cădea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
carafe de sticlă și tablouri așezate oblic față de lumină, așa că păreau albe ca laptele. Aceste case dreptunghiulare de lemn erau mult mai voluminoase decât ai fi crezut. Vreo doi-trei copilași (ai cui?) stăteau ghemuiți prin unghere, cu ochii mari și cafenii goi de orice expresie. O negresucă își împletea o panglică în părul creț și rebel. Ieșiră. Umbreluța de dantelă roșie a Ceciliei bătea acum aproape în vișiniu. Așteptară să treacă pe caldarâmul trandafiriu un taxi. Negri zvelți, îmbrăcați în zoot-suits

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de hârtie cu emblema magazinului desenată pe ea cu cerneală stacojie, un cap de dragon sub care - acum observă și fata - se desena, caligrafiat cu volute fastidioase, același M de pe toate firmele lui Monsieur Monsu. Din pungă, deasupra colțișorilor hârtiei cafenii, ieșeau tije ciudate, ca niște șuruburi foarte lungi, pe elicea cărora lunecau fluturași de metal, apoi margini fine de eprubetă, dispozitive nichelate ca niște clești sofisticați... Negresa traversă repede, țocănind pe tocurile pantofilor ei de piele de hatterie, peste care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de toate formele, mărimile și culorile, alcătuind un covor de o răpitoare frumusețe. Chiar și în lumina distilată a amurgului, culorile abureau sticlos, catifelat totuși, în nuanțe moi care se contopeau și se despărțeau, făcând ape, virând spre un unanim cafeniu și sclipind deodată în cîte-un verde, azur, galben citron, acaju, garantă, atât de pure, că le-ai fi crezut flăcările unei prisme de cuarț, sau lumina ca un vârf de ac a boabelor de rouă în zori, pe o brândușă

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aplecat și pe care n-am s-o mai pângăresc cu sămânța obscenă a pixului meu. Partea a III-a Îmi privesc mâinile în această după-amiază tăcută de sfârșit de vară, în care stau în maieu în fața caietului cu copertă cafenie de plastic. Mâinile mi se profilează astfel, palide, dar cu contururile întunecate, pe aurul roșu al ferestrei. Privesc pielea care le acoperă, zbârcită și semitransparentă ca o sticlă moale, întărită doar în vârful degetelor, acolo unde, ieșind ogivale din pielițele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de carne întunecată, doar cu ochii căprui limpezi ca două lacuri în crepuscul, face schimb de trăsături, haine și organe interne, cu propria ei umbră diformă, anamorfotică, pâlpâitoare. Desface palma și, în podul palmei ei, ca-n miezul unei flori cafenii, se află un elefant de plastic alb, subțire, semitransparent în lumina galben-întunecată. Îl așază pe scaun și lasă să atârne peste marginea scaunului bănuțul auriu, legat cu un fir de ață de gâtul elefantului. Bănuțul se rotește ușor și sclipește

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
solemnă deslușeam imagini ale teroarei: deodată, peste formele familiare pe care le așteptam - ușile apartamentelor de la cinci, cu fiecare detaliu cunoscut, cu plăcuța albastră de pe ușa domnului Mînu, cu vizorul de alamă în formă de pâlnie al milițianului, cu preșul cafeniu al mamei lui Sandei, se suprapuneau monstruoase, amenințătoare desene mentale: alte uși, alte zugrăveli, altă vopsea pe marginile panoului electric, altă configurație a mozaicului de pe jos. Era un palier identic cu al nostru și totuși complet diferit, cu cât mai

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
din casele în care locuisem până atunci, iar sus de tot aveau globuri albe, uriașe, agățate-n tavan prin tije lungi de metal. Înainte să adorm, aținteam privirile pe unul dintre ele, care plutea ca o lună cețoasă în întunericul cafeniu. Mă uitam țintă la el până când aveam impresia că-ncepe să oscileze... la dreapta... la stânga... din ce în ce mai amplu... cu tot cu imaginea minusculă a pătatului meu răsfrîntă-n curbura lui... Într-o parte... În alta... până ce mă cufundam, oftând, în somn, ca să visez fețele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
se lărgeau și o tristețe atavică, blândă îmi învelea pieptul pe măsură ce se lăsa de seară. Puțin înainte să se-ntanece de tot atmosfera devenea fermecată. Pe pereți se-ntindeau fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi ale ferestrelor deveneau galbene, apoi se stingeau într-un portocaliu nenatural, posomorit, care mânjea total în cameră. Atunci tăcerea și plictisul deveneau insuportabile, și din fiecare lucru (abia atunci) începea să emane o duhoare de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cârpă albă, cu ochi de sticlă și cu o șa roșie lăcuită. Atât de dragă mi-a fost jucăria asta, încît pe la paisprezece ani încă o mai aveam, pe undeva prin servantă, sub forma unui fel de vierme diform, aproape cafeniu de murdărie, scris peste tot cu pixul, fără ochi și cu tăieturi prin care se vedea rugozitatea fragilă a talașului. Mama și tata n-au stat mult. După ce mi-au promis că a doua zi mă iau acasă, "într-o

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ascultând cum sună pașii mei pe dalele pătrate ale podelei. M-am apropiat, ca acum o săptămână, de statuia fără brațe și fără picioare, jumătate om cu pielea de vopsea gălbuie, cu părul ca o cască neagră și bănuțul sfârcului cafeniu, și jumătate monstru de coșmar, colcăială de fibre musculare roșii ca sângele, vene noduroase, albăstrii și capete de oase asemenea fildeșului. Printr-un volet practicat în cutia craniană, deasupra scheletului feței, i se vedea creierul. Niciodată un martir nu suferise

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
toate formele și toate veacurile - plutea o tristețe uscată. Bolnavii zăceau pe mesele lor înfășurați în cearceafuri de ipsos. O soră în alb, cu fața ceroasă, încremenise lîngă-un stativ. Vitrine de nichel cu cutii de seringi vibrau ușor în aerul cafeniu. Încă o săptămână am stat în limburile acelea. Percepeam contururi fără să fiu acolo. Distingeam sunete - gemete, pași, un clinchet - fără ureche și fără auz. Cineva defeca uneori. Cineva urina. Eram într-un duplicat, într-o copie, o poză, un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-ncercam să-i vorbesc rațional, se zbătea și urla ca scoasă din minți: "Lasă-mă-n pace! Nu te băga, mucosule! Lasă-mă-n pace!" Așa înțelegea ea să-l pedepsească pe tata. Fusese o iarnă grea, nămeții de zăpadă cafenie înșirați de-a lungul șoselei Ștefan cel Mare depășeau cu mult înălțimea unui om. Plugurile, înșirate unele după altele, încremeniseră lângă trotuar, iar șoferii lor, în pufoaice și cu căciuli rusești pe cap, stăteau în cerc la o țuiculiță. Dimineața

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]