4,540 matches
-
scos din valize doar pijamalele, urmând ca după somn să ne aranjăm lucrurile. După trei-patru ore de somn, dezmeticiți parțial, ne-am trezit transpirați ca într-o saună. Nu ne-am imaginat că, dacă închidem fereastra, va fi atât de cald. Am deschis-o degrabă, am inspirat aer curat și am admirat grădina pentru câteva secunde. M-am retras și m-am ridicat în picioare pentru a cădea, cât eram de lat, într-o fracțiune de secundă, pe patul de lângă fereastră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
mult te voi iubi, nu poate nimeni, sigur știi. Privesc n`apoi, privesc în jos și văd tristețe, totu-i pe dos, încerc să înțeleg, de ce, dar tocmai la-ntrebarea asta, răspuns, nu cred că am să găsesc. Mi-e cald, mi-e sete, de tot și de tine, de mână ne-am ținut și am răbdat și ne-am zbătut, cunoscând altă iubire, de alții, neștiuta. Spectacol de foc, cu instrumentele arzând, în sunete de rock, iar tu-ai fost
POP, IN MEMORIAM ROCK (COLECTIV) de COSTI POP în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353264_a_354593]
-
Articolele Autorului se poartă tot mai mult suferința întoarsă pe dos ca o țarină plânsă de scaieți înțărcată cu maci care țes cea mai desăvârșită haină a minciunii ne e teamă să ieșim din ghearele singurătății născocim cuiburi să țină cald orgoliului din găoace îmbătăm simțirea cu deșertăciuni inventate în miezul nopții de ursitoare venite cu rădăcini de munte să descânte începutul unui drum cu tălpile goale prin iarba necosită ne vindem oricum oricui din nevoia de lumină fără să știm
MAI SPRE CER ÎNHĂMATE ARIPI AȘTEAPTĂ de MIHAELA AIONESEI în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352580_a_353909]
-
să vezi, să simți. Erau înconjurați de o cortină de gheață, ce parcă avea intenția să îi pună la zid. Ștergătoarele erau grele de mormanele de pietricele. Mira închise ochii, rugându-se să treacă și peste această încercare. Sărutul lui cald o readuse în simțiri. Filmul se derula. Sufletul ei se dezmorțea din împietrirea anxietății. Dulcele clipei se consuma în mijlocul furtunii. Contopire cu răvășire, cu dezmăț de iubire, cu fărâme de amintiri... Se îndreptă spre fereastră. Cafeaua era calduță acum. Ținea
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > CĂPITANUL VASILE (1) Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 1184 din 29 martie 2014 Toate Articolele Autorului Vasile mergea agale și legănat pe marginea trotuarului, sughițând întruna. Era insuportabil de cald. Afară erau în jur de treizeci și cinci de grade. Cum era și normal, toată lumea era îmbrăcată sumar, dar pe el când îl vedeai, rămâneai involuntar cu ochii mari și cu gura căscată de uimire. Îți dădeai seama din primul moment că
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
magazinului Billa cu vederea spre Dunăre. Garsoniera era sărăcăcioasă, cu geamul spart într-un colț. În ea nu avea decât o măsuță rotundă, un scăunel de lemn cu spătar și în loc de pat avea o saltea relaxa veche. Fiind vară și cald nu-i trebuia nici măcar o pătură, mai ales că nu prea dormea el acasă. Își petrecea nopțile prin parcul General Dragalina din fața vechiului hotel Dierna sau pe insula parcului, în preajma restaurantului Pescăruș. Era mai tot timpul pe străzi, umbla de
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
poveri în spinare. Am aruncat o piatră-n limpezi lacuri Și unde văluresc în cercuri mii, Rotiri mărindu-se în larguri, Stârnesc furtuni fără a ști. El mâinile-și înalță către ceruri Și-n taină cere ajutor, Nestrămutat, de-i cald sau geruri, În Domnul caută izvor Un Iov îndurerat de cuvinte, În drumul lui spre cele sfinte, Genunchii își îndoaie-n rugăciune, Fruntea-și pleacă, sfiiciune. Înalturile-i văd trudirea, Gândul bun și primenirea. Îngerii îl ocrotesc, Lângă el încet
STRIGA-MA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353598_a_354927]
-
Acasa > Impact > Istorisire > POEME Autor: Lucia Bibart Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Peisaj sentimental E ianuarie și-mi cad pe ochi stropii mărunți și fini de ploaie, pisicile stau trei cuminți la cald pe un capac. În copacii tunși aproape chilug vrăbiile - fidelele- petrec. Zâmbesc. Cu ele e vară mereu! Străinul de pe retină Mă uit spre vârsta mea - ca la un spectacol, ca la un străin care mi-a poposit, o clipă, pe
POEME de LUCIA BIBART în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353717_a_355046]
-
spațiul românesc ne mai rezervă și alte surprize. Astfel Conrad Hass (1509-1579), stabilit la Sibiu, a fost inventatorul celor dintâi rachete multiple din istoria tehnicii. După prima ascensiune, pe care o face la 5 iunie 1783, cu ajutorul balonului cu ar cald Joseph Montgolfier, urmează epoca dirijabilelor și a baloanelor nacelă, pentru ca la începutul secolului al XX-lea, în 1903, doi americani, frații Wright, să reușească zborul cu ajutorul unui avion. Dar cel dintâi care s-a ridicat de la sol numai prin forța
UN MIT CARE A DEVENIT REALITATE, ESEU DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353708_a_355037]
-
prim-balerina operei naționale de aici este românca Alina Cojocaru!!! PS. După tradiționala vreme mohorâtă de la Londra, am avut parte insa de trei zile cu vreme absolut minunată, ba chiar extrem de caldă... Chiar dacă în rochie de vară ne topim de cald... sper să țină mai mult... pentru că oricum totul e suportabil datorită vântului... Iubesc soarele! (Pe curând) Lavinia IANCU Londra, UK 20 august 2011
JURNAL LONDONEZ (4) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354076_a_355405]
-
umăr în bănci și te încrâncenezi la tribună. Apoi pleci cot la cot cu prietenul, fie el și adversar politic, la o țuiculiță și o măslină, să nu-ți strici ziua datorită vorbelor aruncate-n vânt, fie ele chiar la cald de la tribună. Merită să stăm în frig, să vociferăm pe bune agitând pancarte, uneori chiar folosind nu numai vorbe ci pumni, chiar bâte sau bricege? Viață grea de contestatar rezistent! Chiar nu mai avem altceva de făcut? Se zicea doar
URAAA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354152_a_355481]
-
vitrine. Acum, ochii săi cată mașini părăsite, un gang, un balcon de parter, că noaptea poți sta acolo fără să te știe nimeni, nu te plouă, nu te ninge! Ochii săi caută după cartoane. Cartoanele sunt bune că țin de cald, dar trebuie să le apuce, că ori le ia altul ori vin ăia și le duc la... nu știe unde. Undeva! La gunoi sau la topit. Acum, ochii săi sunt ochi de fiară bolnavă și fugărită de câini. Mintea sa
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ba că geme ca atunci când se-mbolnăvise... Și-i vedea ochii. Ochii ăia holbați, plini de lacrimi, care cereau iertare și ajutor... Acum, de când a venit cu adevărat vremea rea, s-a întors. Acolo e mai ferit de vânt. % E cald... E cald? Cum să fie cald?! Fulgi mari albi, cad scuturați de aripi de îngeri... Fulgii l-au îmbrăcat în hlamidă albă, cu diamante de gheață și... Nu se poate mișca. Prea grea este haina asta pentru umerii săi împuținați
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii. O simt cu o privire am ochii de smarald Și când mi-e frig în vene, ea îmi pătrunde cald, Mă ispitește-adesea îmi toarnă vin în sânge... E o licoare dulce și clipa de n-ar frânge... Referință Bibliografică: PICĂTURA DE STILISTICĂ - DE COSTINA SAVA / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1739, Anul V, 05 octombrie 2015. Drepturi
DE COSTINA SAVA de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347161_a_348490]
-
de pe vremuri, că era vară sau iarnă el a purtat-o, ca pe un rămășag cu viața, o fi fost sau nu așa n-am știre... De multe ori, vara când soarele ardea cu putere îl întrebam : - Nu ți-e cald, tată-mare !? Iar el, zâmbind larg, îmi răspundea mucalit : - Ei, ce știi tu, iarna îmi ține cald, vara îmi ține umbră, mi-e tocmai bine, nepoate ... Tăceam încurcat neștiind ce să cred, dar o luam de bună ca orice cuvânt pe
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
ajutată de tanti Oala, pe care tata-mare o făcea ghem și pe care mami o aștepta să tricoteze la vesta lui Cartuș. Tata-mare îi mutase cotețul în magazine din cauza gerului, unde îi pusese o pătură veche să-i țină de cald și grijuliu cum era, îi mai dădea și târcoale noaptea, să fie convins că “băiatul nu suferea de frig”. În seara când mami a terminat de tricotat, cu un aer puțin încurcat tata-mare a întrat la noi. Se foia pe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
zicea că o să fie de-amintire ... Cu capu-n pălăria roasă, cu oase-n zbârțe, vorba-n gros de limbă fără zeamă, mijea o mustăceală de oț timid, cu minte-antreagă de prost deștept ... - Ce-i ăla frig ?...Cc-i ăla caldul !...A știu ! Plocadu dumitale ! - Dar tu ai dat vreodată ceva, la cineva ? - Cum adică să dau ?...Ce ?....Aaaa ! Am dat fân la dobitoacele altora !... Nu râde că io știu bine !... Știu că e bine când îmi dați !... Când anii l-
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
ca un cozonac, căruia groparul îi săpa tunelul spre focul de dincolo, unde avea să se ducă deja prăjit! Cu fiecare secundă, viața e alta: iarna nu mai e iarnă, vara nu mai e vară, frigul nu mai e frig, caldul nu mai e cald! Nimic, la Buhuși, nu mai e proaspăt. Dminețile au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
mai e vară, frigul nu mai e frig, caldul nu mai e cald! Nimic, la Buhuși, nu mai e proaspăt. Dminețile au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai de boală nu mai aveam nevoie, dar avea ea nevoie
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
privind cerul atât de senin în dimineața aceea. Ca și cum natura n-ar vrea să lase nimic să se piardă, ci totul trebuie să se transforme dintr-o formă în alta, cățelușul cauta cu febrilitate țâța mamei. Laptele, încă, mai era cald... Afară se așternuse o liniște ca de priveghi. În mașină, din cuștile pline, tăcerea condamna această primăvară care venise parcă... prea târziu! Referință Bibliografică: O primăvară târzie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 514, Anul II, 28 mai
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
la-nceput. Să-ți cânt cea mai frumoasă doina, Din adâncimea codrului tăcut Și nu voi cere altă soarta Din mână Marelui Divin, Decât să fiu loială-n viața Și să iubesc tot ce-i divin. SĂ-MI ȚII DE CALD LA PIEPT Nu am nimic... dar parcă Durerea ce o simt Așteaptă-n inimioara O vorbă de alint. Din patul ce mă ține La tine aș vrea să strig, Dar ești așa departe Și-n suflet mi-este frig. Când
PASĂREA MĂIASTRĂ (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357513_a_358842]
-
nebunul care minte, exagerează, poetizează, idealizează, inventează, înfrumusețează, dar—efectiv— crede-mă, nu ai ce înfrumuseța, visa din ceea ce nu există în tine... Nu există decât ce gândim, ceea ce putem gândi, ceea ce putem simți... Ne compunem din senzații—alternanță între cald și frig. De aceea, poate, suntem înconjurați de minuni ca și de licurici nevăzuți—nevăzuți, fie că suntem în noaptea păcatelor, fie din prea multă și râcâitoare fericire care doar la sterilitate sufletească și trupească poate duce... Dar toate acestea
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
-mi spui că nu ți-ai dori și tu măcar o mașinuță să te joci cu ea...sau o carte de colorat sau...o minge...sau...Ce mult ți-ai dori să mergi și tu la grădiniță, măcar acolo e cald în timpul zilei...Dar...nu se poate. Îți imaginezi un scenariu...cum mergi la mama ta și ea te ia în brațe...(doar ești singurul bărbat din casă), și începi să-i spui cam ce ți-ai dori. Ea, te ascultă
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
și potcoave Pateu de caracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește, întreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă Cu gesturi de emir Și bate cu ciocanul Să ia de chilipir La gură cască, banul De cald a prins să fiarbă Și vânzoleala în vrăbii La circ, femei cu barbă Și-nghițitori de săbii Își răspândesc scorușii Aromele prin aer În iarmaroc intrușii, Mai pungășesc vreun fraier Referință Bibliografică: Bâlciul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358199_a_359528]
-
2014), întâile ninsori cu tulburătoare melancolii, va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în culcușul iubirilor omenești gândurile, ca să se strecoare la ele doar cine ni le îmblânzește. Le-om acoperi cu lumină vrednică să danseze și să zboare cu idealul uman, pe când purul alb al zăpezilor va să
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]